Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
Grefier - - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol, apelul civil declarat de către reclamantaB, împotriva sentinței civile nr. 164 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâțiiSTATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și COMUNITATEA, în acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanta-reclamantă lipsă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 56/30.03.2009, pentru intimata-pârâtă Comunitatea B consilier juridic, în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât Statul Român.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: este al 3-lea termen de judecată în apel.
Apărătorul apelantei-reclamante depune la dosar în copie, statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și hotărârea Guvernului României privind recunoașterea acestuia și solicită ca reprezentantul intimatei-pârâte să confirme dacă sentința Judecătoriei Brăila prin care s-a respins cererea de constatarea continuității personalității juridice este irevocabilă.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită să-i fie comunicat un exemplar al actului depus la dosar, și confirmă faptul că sentința este irevocabilă.
Curtea, lasă cauza la a doua strigare pentru ca reprezentantul intimatei-pârâte să ia cunoștință de statutul depus la dosar.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns aceleași părți.
Apărătorul apelantei declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei-pârâte a lecturat statutul depus de apelantă și declară că nu are alte cereri în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Apărătorul apelantei-reclamante susține motivele de apel aflate detaliat în dosar; precizează că pârâta-intimată Comunitatea B este persoană juridică înființată în anul 1992 în temeiul sentinței civile nr. 4833/5.06.1992 pronunțată de Judecătoria Brăila și numai după data înființării, respectiv 14 martie 1992, instanța poate reține că aceasta a acționat în această calitate, în limita obiectului de activitate și a scopului pentru care s-a înființat.
Al doilea aspect ce trebuie precizat și care a primit soluție irevocabilă este intabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil situat în B, - - nr. 3, format din teren în suprafață de 4205.și construcții (, casa parohială, școala, birou, casă, anexe). Pârâta a solicitat intabularea dreptului de proprietate în cartea Funciară, încheierea fiind irevocabil desființată.
Și, în fine, ultima problemă ce trebuie lămurită este aceea a înscrierii în rolul fiscal. Pârâta s-a înscris cu întreg mobilul în litigiu în rolul fiscal, a fost debitată cu suma care reprezintă impozitul pe teren și clădire, a contestat că datorează această sumă și judecata contestației administrative a fost suspendată de Tribunalul Brăila.
Și reclamanta a depus cerere pentru înscrierea în rolul fiscal, cererea a fost admisă și s-a deschis pentru parte din același imobil rol fiscal pe numele reclamantei, care în calitate de proprietar înscris în rolul fiscal este scutită de plata impozitului pentru teren și construcțiile reprezentând și casa parohială.
În prezent, cartea funciară a imobilului este desființată, pârâta a dobândit personalitate juridică în anul 1992 și nu continuă personalitatea juridică a Comunității înființată în anul 1870, pe numele ambelor părți s-a deschis rol fiscal. După scurtul istoric al situației existente, critică sentința instanței de fond pe care o consideră netemeinică și nelegală, bazată pe aplicarea greșită a legii prin neluarea în seamă a actului normativ care reglementa funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (în anul 1954 cât și în anul 1974) și pe o gravă eroare de fapt, identificând cu. Din considerentele hotărârii rezultă că instanța a dat eficiență juridică înscrierii în rolul fiscal deși reclamanta a arătat că ambele părți sunt înscrise în rolul fiscal și că declarația de impunere nu este constitutivă de drepturi și nici declarativă.
Tot în mod nejustificat și fără să verifice, instanța de fond a reținut că plângerea împotriva încheierii de carte funciară este suspendată deși pe rolul Curții de Apel s-a aflat recursul declarat de pârâtă, recurs care a fost respins prin decizia civilă nr. 158/3.03.2009 și intabularea dreptului de proprietate este radiată.
În mod greșit instanța de fond a motivat că reclamanta a conservat posesia în mod violent și datorită faptului că opoziția pârâtei a fost imposibil să se manifeste în perioada 1974-1990. În fine, instanța de fond nu a analizat toate probele administrate, deși există acte care atestă că reclamanta a exercitat posesia asupra bunurilor litigioase - construcții și teren - și că posesia a fost recunoscută și de pârâtă, fiind îndeplinite cerințele art. 1846 și 1847 cod civil. Însuși Protocolul încheiat la data de 18.10.1994 arată că bunurile sacre și cele comune din inventarul parohiilor mixte sunt administrate de organele parohiale (locașul de cult, locuința parohială) uniunea din România putând să își revendice alte bunuri decât cele bisericești.
În concluzie, solicită a se reține că reclamanta a făcut dovezi în sensul că a avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, în nume propriu și s-au comportat ca și proprietar al imobilului în litigiu.
Solicită pentru cele arătate, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței de fond și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii reclamantei și să se constate dreptul de proprietate exclusivă asupra construcției " " în suprafață de 1175. construcției "Casă lă" în suprafață construită de 82. și asupra terenului pe care sunt edificate acestea în suprafață totală de 1257. situat în B, - - 3, ca urmare a prescripției achizitive. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte, pentru considerentele expuse în întâmpinare, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În mod corect instanța de fond a constatat că posesia exercitată de reclamantă este o posesie viciată care nu este de natură să ducă la dobândirea proprietății indiferent de perioada cât ar fi fost aceasta exercitată. În mod greșit și nemotivat reclamanta susține faptul că ar fi îndeplinite condițiile reglementate de art. 1846 și 1847 cod civil pentru ca aceasta să poată uzucapa, în situația în care practica este unanimă cu faptul că pentru a opera prescripția achizitivă este necesar să fie întrunite cumulativ absolut toate condițiile cerute de lege cu privire la posesie, nedovedirea uneia dintre acestea ducând automat la imposibilitatea de a uzucapa.
Însuși încheierea Protocolului din 18.10.1994 cu Comunitatea B privind niște bunuri imobile care au aparținut și Comunității B înființată în 1863 reprezintă recunoașterea oficială din partea a existenței continuității și calității de proprietar asupra bunurilor sale imobile a Comunității
Apelul declarat de reclamantă fiind lipsit de temei, se impune a fi respins cu consecința menținerii în tot a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Brăila.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta B cheamă în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comunitatea B solicitând să se constate dreptul acesteia de proprietate exclusivă asupra construcției C5- " ", construcției C1- " Casa lă" și asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile în suprafață de 1257 mp, ca urmare a prescripției achizitive.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pe terenul în suprafață de 4132 mp cumpărat in 1863 de trei persoane, situat în B,-, s-a edificat, cu contribuție proprie, o biserică de cult creștin și anexe constând în Casă parohială și alte trei construcții. a fost construită în perioada 1862-1872, de către 311 cetățeni care au decis constituirea Comunității. De la data zidirii și până în prezent în clădirea denumită biserică (C5) a funcționat de cult ortodox, iar în construcția C1 a funcționat Casa parohială. Din conținutul procesului verbal din 21.08.1939 rezultă că, locuința parohului și clădirea școlii de fete se aflau în folosința Comunității elene, iar în adresa nr. 81.391/304/ se arată că aceste construcții aparțineau Comunității. În anul 1967 B este înștiințată că a preluat toate sarcinile și obligațiile fostei Comunități B, care s-a autodizolvat în anul 1954. a solicitat în anul 1974 înființarea unei parohii de sine stătătoare, solicitare care a fost aprobată începând cu 1.05.1974. Baf uncționat continuu, stăpânind în nume propriu toate bunurile mobile și imobile și bunurile de cult și folosindu-le potrivit destinației lor. Posesia a fost continuă și neîntreruptă, de la data înființării și până în prezent bunurile neavând alt posesor sau altă destinație. Posesia a fost netulburată, pârâtele sau altă persoană nepretinzând nici un drept de folosință asupra construcțiilor. Posesia a fost publică, fiind de notorietate că reclamanta a stăpânit cele două imobile, s-a oficiat serviciul religios și Casa parohială a fost folosită de către parohii bisericii ca locuință. Posesia a fost în nume propriu, reclamanta comportându-se ca un proprietar, efectuând reparații și lucrări de întreținere.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece reclamanta nu a dovedit că imobilele în litigiu ar fi trecut în proprietatea statului. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că din actele depuse rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute expres de Codul civil, în sensul că reclamanta face dovada că timp de 30 ani a exercitat asupra construcțiilor o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
În întâmpinarea formulată pârâta Comunitatea B invocă excepția inadmisibilității, deoarece se solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate atât asupra construcțiilor cât și asupra terenului prin prescripția achizitivă. Însă în ceea ce privește construcțiile sunt aplicabile dispozițiile art. 492 Cod civil, privind accesiunea. Mai mult, imobilul construcții este monument istoric, fiind exceptat de la posibilitatea dobândirii proprietății prin prescripția achizitivă. Conform adresei 1448/12.11.2007 rezultă că situată în B,- a fost propusă și înscrisă pe lista monumentelor istorice în anii 1955, 1991-1992. Pe fondul cauzei, pârâta arată că cele trei persoane, care aveau calitatea de epitropi ai Comunității B au cumpărat terenul pe care s-au edificat construcțiile "cu banii comuna elinilor din B și pentru a ei socoteală, a se construi cu hramul B ". Banii pentru ridicarea construcțiilor nu au constituit contribuție publică ci, așa cum rezultă din art. 14 al Regulamentului Comunității din B, întocmit în anul 1870, " cu cheltuielile conaționalilor pentru păstrarea intactă a limbii și a religiei strămoșești", motiv pentru care "slujbele religioase de la să se facă în limba ". aptul că a fost construită de etnicii greci este confirmat și de biletul 8263/5.06.1863, emis de Municipiul B, prin care se acordă și se recunoaște dreptul de a construi "patronagiul B ". n ceea ce privește posesia exercitată de reclamantă, aceasta a fost sub nume precar, cu îngăduința proprietarului, a pârâtei Comunitatea Această împrejurare reiese și din punctul 6 al Protocolului încheiat de părți la data de 18.10.1994. Deși se susține că au fost suportate doar de reclamantă cheltuielile de întreținere și reparație a clădirilor, Comunitatea din Bad emarat un proiect de finanțare, prin Ministerul Afacerilor Externe, în cuantum de 3.600.000 euro pentru repararea și consolidarea Bisericii
În urma analizării probelor administrate prin sentința civilă nr. 164/23.02.2009 Tribunalul Brăilaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Comunitatea B și a respins ca nefondată acțiunea reclamantei reținând că posesia exercitată de aceasta nu este lipsită de vicii astfel că posesoarea nu a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit adresa nr. 20912/1967, că legitimarea Statului Român de a sta în calitate de pârât în cauză este justificată față de dispozițiile legale și actele de înființare a reclamantei, că declarația de impunere nu este constitutivă de drepturi și nici declarativă, că posesia nu este viciată iar probele nu au fost analizate în totalitatea lor.
Analizând apelul de față prin prisma probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră ca nefiind fondat pentru motivele pe care le vom arăta n continuare.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie constatarea dreptului de proprietate al reclamantei B asupra imobilului " ", "Casa lă", și a terenului în suprafață de 12572pe care sunt edificate construcțiile ca urmare a îndeplinirii termenului privind prescripția achizitivă.
Așa cum rezultă din conținutul acțiunii de față problema de drept care trebuie analizată și rezolvată este dacă în cauză termenul pentru invocarea prescripției achizitive a fost îndeplinit.
Pornind de la textele de lege care reglementează prescripția Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 1837 din Codul civil prescripția este un mod de a dobândi un drept de proprietate iar art. 1846 stipulează faptul că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii iar art. 1847 prevede că se poate prescrie dacă posesia este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Potrivit dispozițiilor art. 1890 din Codul civil toate acțiunile atât reale cât și personale pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile se prescriu într-un termen de 30 de ani.
Pentru a verifica dacă condițiile enumerate în textele de lege arătate mai sus Curtea urmează să analizeze evoluția în timp a posesie exercitată asupra imobilelor în discuție.
Așa cum rezultă din probele administrate " B " a fost edificată în municipiul B în urmă cu aproximativ 150 de ani, reprezentând nucleul existenței și perpetuării a generațiilor de etnie grecească din municipiul
Potrivit adresei nr. 20912/11.11.1967 emisă de către Departamentul Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștrii al Comunitatea din B s-a autodizolvat în anul 1954însă potrivit adresei nr. 81391/304/20.06.1959 emisă de Sfatul Popular Regional G înaintată Consiliului de Miniștrii, Comunitatea B continuă să existe având și calitatea de proprietar al Bisericii " B ".
Chiar și Protocolul încheiat la data de 18.10.1994 cu Comunitatea B recunoaște existența acestei comunități.
Potrivit Statutului "B " este o parohie mixtă care cuprinde atât credincioși români cât și de etnie iar lucrările de reparații s-au făcut și cu acordul a cinci epitropi consilieri de etnie.
Din ansamblul actelor la care ne-am referit mai sus rezultă continuitatea Comunității B iar administrarea bisericii a fost exercitată de către Consiliul l din care fac parte și etnicii greci.
Referitor la viciul violenței reținut de instanța de fond Curtea constată că posesia trebuie să fie netulburată, pașnică și liniștită.
În anul 1974 Episcopia Buzăului aduce la cunoștința reprezentanților Bisericii "B " funcționarea ilegală a acesteia iar Departamentul Cultelor a hotărât ca bisericile grecești să intre sub jurisdicția Bisericii ortodoxe române.
În acest context "B " a fost lipsită de proprietatea sa în mod abuziv iar până în anul 1990 orice acțiune întreprinsă pentru intrarea în legalitate nu ar fi avut sorți de izbândă astfel că posesia utilă a reclamantei a început după acest an astfel că termenul de 30 de ani nu s-a îndeplinit.
Pentru aceste considerente, apreciind ca legală hotărârea primei instanțe, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă va respinge apelul de față ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamantaB, împotriva sentinței civile nr. 164 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red. GP/21.10.2009
decizie VM/22.10.2009
5 ex./22.10.2009
Fond: Tribunalul Brăila - judecător
Com. 3 ex./23.10.2009
- B
- Comunitatea
- Statul Român prin MEF
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
