Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 281/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 281/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 49/A/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect acțiune în constatare
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședința publică se prezintă recurentul pârât, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială și în reprezentarea recurentei l (fila 159 și avocat în reprezentarea intimatei (împuternicire fila 10).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, netimbrat și s-a depus, prin serviciul registratură la data de 05.09.2008 întâmpinare formulată de către intimată.
Avocat depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/18.09.2008 în valoare de 9,5 Ron și timbru judiciar de 0,3 RON. Declară că nu are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate ca fiind netemeinică și nelegală și, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea administrării de probațiune. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și respingerea acțiunii în evacuare. Cu cheltuieli de judecată de 1500 RON, urmând să depună chitanța justificativă până la sfârșitul dezbaterilor. În primul rând, se arată că s-a încălcat dreptul la apărare al pârâților, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, părțile pot propune, pentru motive temeinice, administrarea de probe suplimentare față de cele de la fond, în situația recurenților de față aceștia considerând că probațiunea administrată la fond nu este suficientă. În fapt, este de înțeles voința efectivă a părților de a locui împreună chiar dinaintea încheierii contractului în speță, lucru care s-ar fi putut dovedi prin admiterea dovezii cu martori, contractul de întreținere fiind încheiat între părți datorită bolii extrem de grave a reclamantei, întreținătorii având posibilitatea de a locui în comun cu aceasta, lucru care se întâmplă și în prezent, pentru a-i putea presta întreținerea. În al doilea rând, recurenții au cumpărat casa într-o anume stare și s-au făcut îmbunătățiri, sens în care era absolută nevoie de administrarea de probațiune pentru a dovedi acestei investiții, sens în care, pentru încălcarea dreptului la apărare dat fiind că nu s-a acordat termen pentru pregătirea apărării și cauza a fost soluționată la primul termen de judecată, fără nici măcar avocat în substituire, se impune casarea deciziei din apel, cu rejudecare. În concluzie, ca un alt motiv al recursului, se susține că cele două hotărâri pronunțate sunt esențialmente nelegale, încălcându-se natura juridică a noțiunilor de proprietate, uzufructuar, contract de vânzare-cumpărare, contract de întreținere, iar, cu privire la dreptul de uzufruct, în speță nu este situația proprietarului care dă afară un tolerat și nu se pot confunda efectele unui contract de vânzare-cumpărare cu cele ale unui contract de întreținere și în acest sens s-a solicitat expres și notarului să se precizeze că părțile pot locui împreună și având în vedere toate cele expuse și motivele de recurs așa cum au fost formulate și în scris și susținute și oral, solicită instanței admiterea recursului de față și pentru a nu persista în greșelile făcute în apel, pronunțarea unei soluții care să lămurească toate confuziile făcute între natura contractului de vânzare-cumpărare și cel de întreținere. Cu cheltuieli de judecată de 1500 RON.
Avocat, având cuvântul, învederează în fapt că această stare de confuziune nu a existat în mintea magistraților întrucât recurenții pârâți nu au înțeles care este în drept obiectul acestui proces, care astăzi este supus cenzurii instanței de recurs și este fixat de către reclamantă, așa cum a fost formulată inițial acțiunea introductivă de instanță, fiind o acțiune în evacuare pentru lipsa oricărui titlu locativ. În fapt, așa cu rezultă din toată probațiunea administrată și din extrasele CF, recurenți au calitatea de "nuzi proprietari" și există un drept de uzufruct care conferă titularului atributele posesiei și folosinței și, eventual, culegerea fructelor. Se arată că în cele două instanțe, fond și apel, nu s-a discutat despre întreținere, iar teoria privind voința reală a părților fiind de înlăturat atât timp cât acest contract de întreținere nu face obiectul cauzei de față decât incidental, cu privire la faptul că titularul acestui uzufruct viager deține posesia și folosința acestui imobil, care îi este conferită prin cuprinsul acestui contract de întreținere, dovadă ce există la dosar și nu se face în contract nici o altă mențiune cu privire la aceasta, iar faptul că proprietari au făcut sau nu investiții nu are relevanță în speță. Astfel, concluzionând cu precizarea că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt temeinice și legale și că soluția pronunțată se critică pe motiv că li s-a încălcat dreptul la apărare, neacordându-se termen pentru lipsă de apărare, deși aspectele expuse în întâmpinare au fost depuse cu mai mult de cinci zile înainte de termen la dosar, și nu s-a acordat termen pentru administrare de probe, deși cererea în acest sens a fost respinsă motivat de instanță ca nefiind pertinente vis a vis de obiectul litigiului, precum și extrapolarea prevederilor art. 6 CEDO, care astfel interpretat, cu noi argumentații, ar face ca orice probă solicitată de părți să nu poată fi respinsă de instanță, solicită instanței înlăturarea tuturor motivelor invocate, pe fond respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Blaj sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat administrativ în B,-, jud.
Prin cererea reconvențională formulată în cadrul aceluiași dosar, reclamanții reconvenționali și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta reconvențională, instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la restituirea sumei de 150.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 728/2007 a fost admisă acțiunea principală dispunându-se evacuarea pârâților din imobilul în litigiu, iar cu privire la acțiunea reconvențională formulată, acestora le-a fost respinsă ca inadmisibilă, sub aspectul constatării investițiilor pe care pârâții reclamanți au pretins că le-au efectuat la imobil; s-a luat act de renunțarea pârâților reclamanți reconvenționali la judecarea capătului de cerere privind instituirea unui drept de retenție, dispunându-se obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei principale în sumă de 1358,65 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat un contract de întreținere în baza căruia reclamanta a transmis pârâților dreptul de nudă proprietate asupra imobilului situat în B,-, în schimbul prestării întreținerii pe durata vieții, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
S-a reținut că părțile s-au mutat împreună în imobil, relația lor degradându-se treptat, în prezent existând o permanentă stare de tensiune, nocivă pentru starea de sănătate precară a reclamantei.
Apreciind că pârâții nu justifică un titlu locativ asupra imobilului pe timpul vieții reclamantei și că aceștia nu au dreptul de a folosi imobilul asupra căruia au un drept de nudă proprietate, pentru evitarea degradării relațiilor dintre părți într-o așa măsură încât contractul de întreținere să nu mai poată fi salvat, judecătoria a dispus admiterea acțiunii cu evacuarea pârâților din imobil.
Sub aspectul acțiunii reconvenționale, s-a apreciat că cererea vizând constatarea investițiilor aduse de pârâți imobilului în litigiu este inadmisibilă raportat la art. 111 Cod procedură civilă, scopul urmărit de reclamanții reconvenționali putând fi eventual realizat prin procedura asigurării dovezilor reglementată de dispozițiile art. 253-241 Cod procedură civilă și nicidecum prin promovarea unei cereri ce vizează constatarea unei situații de fapt de către instanță.
Admițându-se excepția inadmisibilității acțiunii reconvenționale, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta reconvențională prin întâmpinare nu a mai fost analizată.
În baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea pârâților reclamanți reconvenționali la judecarea cererii vizând instituirea unui drept de retenție, făcându-se aplicare disp. art. 274 Cod procedură civilă sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel pârâții, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, schimbarea în parte a acestuia, sub aspectul modului de soluționare a acțiunii principale in sensul respingerii acesteia.
În expunerea de motive arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, tratând eronat obiectul acțiunii deduse judecății ca pe o simplă evacuare cerută de proprietari, omițând a avea în vedere că în speță nu este vorba de un simplu drept de proprietate sau un simplu drept de uzufruct asupra unui imobil, ci de existența unui contract de întreținere cu transferul dreptului de proprietate în favoarea întreținătorilor și menținerea uzufructului în favoarea întreținutului.
În contextul celor expuse, s-a apreciat că instanța de fond avea obligația de a verifica voința părților la încheierea contractului de întreținere (cu privire la modul în care întreținătorii vor asigura îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, întreținere totală efectivă, permanentă, ceea ce înseamnă că întreținătorii vor locui împreună cu întreținutul, sau doar vizitarea acestuia), perioada de timp în care s-a prestat întreținerea în modalitatea conviețuirii în același imobil, dacă întreținuta putea locui singură ori avea nevoie de îngrijire permanentă, motivul pentru care întreținutul dorește schimbarea convenției inițiale și stabilirea unei culpe în acest sens, eventual existența abuzului de drept atunci când nu există nici un motiv care să justifice dorința întreținutului de a rămâne singur, precum și modul în care apelanții au înțeles să respecte obligațiile contractuale asumate prin actul încheiat.
Susțin apelanții că intimata este în imposibilitatea de a se întreține singură și că îngrijirea de care are nevoie presupune prezența permanentă a întreținătorilor care au asigurat acesteia întreținerea conform contractului, întreținere care de altfel nu a fost contestată de intimată.
Prin decizia civilă nr. 49/A/2008, Tribunalul Albaa respins apelul declarat de pârâții și l împotriva sentinței civile nr. 728/2007 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar nr-.
Au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei reclamante în sumă de 1300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În mod greșit susțin apelanții că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
Instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri în evacuare pe lipsa titlului locativ, astfel că cercetarea aspectelor vizând culpa părților în deteriorarea relațiilor dintre aceștia, modalitatea în care s-a prestat întreținerea, etc. sunt chestiuni care exced temeiului legal invocat în motivarea acțiunii, acesta fiind raționamentul pentru care s-a apreciat că nu se impune a se analiza și a se reține căreia din părți îi aparține crearea climatului tensionat, câtă vreme în cauză se discută o anumită problemă de drept și nu respectarea clauzelor contractuale.
Apelanții au calitatea de nuzi proprietari asupra imobilului în litigiu, aspect ce nu le conferă neapărat un drept locativ, aceștia având doar un drept de dispoziție asupra bunului și care îi obligă de a nu-l stânjeni pe uzufructuar (în speță pe reclamanta intimată) în exercitarea dreptului acesteia de uzufruct, respectiv în exercitarea atributelor posesiei și folosinței.
Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că pentru salvarea contractului se impune măsura evacuări apelanților din imobil.
De altfel, locuirea în comun nu este de esența, ci cel mul de natura contractului de întreținere, iar obligația de întreținere a intimatei poate fi executată de apelanți nu doar prin locuirea acestora împreună cu întreținuta, cu atât mai mult cu cât apelanții mai dețin în proprietate un apartament în aceeași localitate, apartament compus din două camere, înscris în CF 1259 B sat, astfel cum rezultă din contractul de credit bancar nr. 248/2005 depus la fila 50-52 din dosarul instanței de fond.
Așa fiind, împrejurarea că intimata nu-i mai tolerează pe apelanți în imobil, nu înseamnă că aceasta urmărește a-i împiedica pe viitor la îndeplinirea obligației de întreținere pe care și-au asumat-o prin contract, mai cu seamă că nici un moment intimata nu a contestat buna întreținere de care beneficiază din partea apelanților.
Sigur că în viitor, după evacuarea întreținătorilor, dacă intimata va iniția o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere, se va analiza în cadrul acelui proces modul cum apelanții au înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale ulterior evacuării acestora din imobil.
Evident că o conduită de refuz a intimatei de a primi întreținerea va fi sancționată de instanță și va certifica motivul promovării acțiunii în evacuare de față, dar, cel puțin la acest moment, nuda proprietate de care beneficiază apelanții nu le conferă un drept locativ asupra imobilului în litigiu, motiv pentru care cererea în evacuare cu care a fost investită instanța de fond se apreciază că a fost corect soluționată în sensul admiterii acesteia, urmând ca hotărârea astfel pronunțată să fie menținută ca efect a respingerii ca nefondat a apelului civil de față conform art. 296 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei în sumă de 1300 lei reprezentând onorariu de avocat dovedite prin chitanță depusă la dosar.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenții arată următoarele:
- instanța de apel a respins probațiunea testimonială, deși apelul este devolutiv. A refuzat să acorde termen pentru studiul întâmpinării, încălcând grav dreptul la apărare.
Prin simpla repetare a motivării anterioare și refuzul de a respecta dreptul la apărare, instanța de apel nu a judecat în fond apelul, astfel că se impune casarea deciziei cu trimitere la instanța de apel pentru completarea probațiunii.
- cele două hotărâri sunt greșite, nelegale și netemeinice întrucât instanțele de fond și apel nu privesc legea în finalitatea ei, obiectul acțiunii reclamantei este o acțiune de evacuare în cazul special al contractului de întreținere în care întreținutul, care are uzufructul imobilului și nu se plânge că întreținerea nu este conform convenției, formulează cerere de evacuare a întreținătorilor care sunt nuzi proprietari ai imobilului.
În contractul de întreținere uzufructul este prevăzut ca măsură de siguranță pentru intimată, dar dacă voința părților a fost de coabitare, schimbarea voinței reclamantei fără nici un motiv și fără nici o culpă din partea întreținătorilor nu poate fi primită decât ca o acțiune exercitată de rea credință. Instanțele de fond trebuiau să afle care este cauza acestei cereri a reclamantei.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
E de necontestat că recurenții sunt nuzi proprietari, iar reclamanta intimată este imobilului din care s-a dispus evacuarea de către instanțele de fond.
Uzufructul s-a constituit indirect pentru reclamanta intimată, pe cale de retențiune, prin contractul de întreținere încheiat cu recurenții, prin înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu din conținutul căruia au fost desprinse și reținute pentru înstrăinător atributele de posesie și folosință a bunului.
Corespunzător atributelor de posesie și folosință din conținutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obține posesia bunului, de aoe xercita pașnic și nestingherit și dreptul de a folosi exclusiv bunul și de a-i culege fructele în deplină proprietate în conformitate cu dispozițiile art. 521-538 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 539 Cod civil, proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului.
Nudul proprietar are asupra bunului doar dreptul de dispoziție, fiind obligat să respecte dreptul de uzufruct până la stingerea lui.
Prin urmare, în speță, nu prezintă relevanță nici un aspect invocat de recurenți.
, intimata reclamantă, își poate apăra dreptul exclusiv de posesie și folosință asupra imobilului inclusiv pe calea acțiunii în evacuare a recurenților - nuzi proprietari fără să justifice acest fapt. Prin urmare, instanțele de fond nu aveau obligația de a cerceta care este motivul pentru care solicită reclamanta evacuarea.
Nu prezintă relevanță în speță dacă există sau nu culpă din partea nuzilor proprietari, întrucât aceștia din urmă sunt obligați să respecte dreptul de uzufruct al reclamantei.
proprietari au fost tolerați în imobilul asupra căruia reclamanta are un drept de uzufruct.
Este dreptul uzufructuarei de a folosi bunul în mod exclusiv și de a solicita instanței obligarea nuzilor proprietari să-i respecte acest drept, chiar prin evacuarea acestora din imobil.
Astfel susținerea recurenților că instanța de apel nu a soluționat fondul nu poate fi primită. Probațiunea testimonială nu era utilă și pertinentă soluționării cauzei și în mod corect nu a fost încuviințată de către instanță.
În fața instanței de apel intimata reclamantă a formulat întâmpinare și pe care a depus-o la dosar în termenul procedural statuat de dispozițiile art. 289 alin 2 Cod procedură civilă teza ultimă, astfel că nu pot fi primite susținerile recurenților referitoare de dreptul de apărare cu atât mai mult cu cât prin întâmpinare nu s-au invocat excepții și nici cereri noi.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt întrunite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimați și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâții și împotriva deciziei civile nr. 49/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/29.09.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
