Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 42/A/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A, CONSILIUL LOCAL S, SC SA S- SECȚIA S și SC - SRL S, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea recurentului reclamant (fără împuternicire la dosar) și avocat cu împuternicire avocațială (fila 15) în reprezentarea intimaților SC SA S și SC - SRL S, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită și s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de către intimat Consiliul Local S prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța comunică cu reprezentanții părților câte un exemplar al întâmpinării depuse la dosar.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și față de cererea de judecare în lipsă formulată conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei Tribunalului Alba și sentinței în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere, inclusiv cel ultim. Susține următoarele motive: se impune admiterea prezentului recurs și restabilirea situației anterioare de CF, așa cum s-a detaliat în motivele scrise, în esență fiind aplicabil efectul nulității actelor juridice, instanțele de fond și apel au constatat nevalabilitatea titlului în baza căruia proprietar a devenit statul, însă se consideră că în speța de față nu sunt aplicabile prevederile Titlului VII din Legea 247/2005. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă, menținerea ca temeinică și legală a deciziei din apel. Cu referire la susținerile recurentului, față de faptul că instanțele de fond și apel au respins capătul de cerere referitor la restabilirea situației anterioare de CF și greșit se consideră că în speță este aplicabil art. 45 din Legea 10/2001, din cele două hotărâri, prin lecturare, se poate observa ușor că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au considerat că în cauză sunt incidente prevederile Legii 10/2001. În fapt, se arată că intimații au fost întabulați cu dreptul lor de proprietate în CF, lucru care certifică atestarea dreptului lor, împreună cu contractele de vânzare-cumpărare, acte a căror nulitate absolută nu s-a solicitat și care produc, în consecință, efecte juridice, în recursul de față neimpunându-se o altă soluție decât cea a respingerii, cu atât mai mult cu cât motivele privind reaua și buna credință, fiind prima dată când sunt invocate în această cale de atac, exced cadrului procesual din recurs. În concluzie, solicită respingerea recursului și conform cu concluziile scrise pe care le depune la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarii părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin Sentința Civilă 284/2006 a Judecătoriei S s-a respins excepția lipsei competenței materiale a instanței, având în vedere că imobilul s-a evaluat la suma de 813.335.635 lei, astfel că nu este aplicabil art. 2 lit. b Cod procedură civilă.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor " " și 57 S și Ministerul Finanțelor Publice, dar a fost admisă excepția calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Local
Pentru primele două s-a reținut calitatea lor procesuală pasivă, dată de faptul că sunt întabulate în, iar acțiunea vizează rectificarea cărții funciare, în privința Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, excepția s-a respins în temeiul art. 25 din 31/1954, iar față de Consiliul Local S, excepția a fost considerată întemeiată, acest pârât nejustificând un drept asupra imobilului.
Pe fond, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă, pe temeiul art. 51 din Legea 10/2001, considerându-se că imobilele formează obiectul Legii 10/2001, că reclamantul este obligat să urmeze procedura obținerii retrocedării imobilelor sau măsurile reparatorii, oricum a și făcut cerere în acest sens și a fost admisă, prezenta acțiune se impune a fi respinsă în întregime.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, care a fost calificat de instanță în apel, susținând că este nelegală deoarece a fost respinsă ca inadmisibilă, fără temei legal, cu încălcarea prevederilor art. 51 din Legea nr. 10/2001 câtă vreme formularea unei cereri în baza legii 10/2001 nu duce la inadmisibilitatea cererilor formulate în justiție, întemeiate pe dreptul comun, ci eventual suspendă procedura administrativă demarată în baza legii speciale, așa cum prevede art. 46 din Legea nr. 10/2001.
La notificarea făcută de reclamant cu privire la terenurile în litigiu, nu s-a primit răspuns.
Prin acțiune s-a solicitat constatarea lipsei titlului valabil, respectiv trecerea în proprietatea statului a bunurilor în baza unui act normativ a cărui aplicare a fost abuzivă, se impunea în baza art. 6 din Legea 213/1998, să se constate aceasta.
Prin decizia civilă 231/A/2006 a Tribunalului Alba, apelul a fost respins cu motivarea că procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 1, art. 21 alin. 1 și 5, art. 46 alin. 2 și art. 48 din Legea 10/2001 este obligatorie, astfel că cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv cererile de revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare( conform art. 20 alin.1 ) direct la instanțele judecătorești sunt inadmisibile, față de prevederile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000. De aceea, în mod judicios s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare, după apariția Legii 10/2001.
S-a mai constatat că reclamantul ar fi avut alegerea între procedura de drept comun și procedura Legii 10/2001, doar în cazul în care acțiunea de drept comun s-ar fi aflat pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii 10/2001.
Împotriva acestei decizii, reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă a declarat recurs solicitând ca în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în urma admiterii lui, să fie casată, iar cauza să fie trimisă spre rejudecare Tribunalului Alba.
În esență reclamantul arată că bunurile solicitate au format obiectul notificării formulate prin executorul judecătoresc, sub nr. 498/13.11.2001, la care încă nu a primit nici un răspuns. S-a arătat că Statul Român a preluat imobilul format din curte și grădini împreună cu bunurile mobile aferente întreprinderii identificate cu datele de prin decizia nr.435/2004, fără titlu valabil.
Cum acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 6 din legea 213/1998, astfel că s-a interpretat greșit de către instanță atât că este o acțiune în revendicare, cât și că bunurile i-ar fi fost restituite prin Decizia 3347/2005, din lecturarea căreia rezultă că obiectul restituirii îl formează alte bunuri imobile.
Instanțele au calificat greșit acțiunea ca una în revendicare, când în realitate acțiunea sa este o acțiune în constatarea valabilității sau nevalabilității unui titlu în baza căruia statul a devenit proprietarul imobilului. De aceea, formularea unei cereri în baza Legii 10/2001 nu exclude formularea unei cereri în fața instanței prin care se pune în discuție valabilitatea titlului statului, sens în care se aduc argumente constând în art. 2 pct. 1 lit. d 498/2003 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Pe fondul cauzei, sunt expuse împrejurările de fapt care justifică nelegalitatea aplicării art. 1 pct. 14 din Legea nr. 119/1948 privind a imobilului în speță.
Prin Decizia nr. 114/2007 pronunțată în dosarul - Curtea de Apel a admis recursul și a casat decizia și sentința trimițând cauza spre rejudecare.
S-a reținut că acțiunea reclamantului este o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 care nu și-a încetat valabilitatea titlului statului de preluare a bunurilor imobile.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 632/2007, Judecătoria Saa dmis în parte acțiunea reclamantului și în consecință:
S-a constatat că imobilul înscris în 2518 S nr.. -55-57-57a-58-59-62 trecut în proprietatea statului fără titlu valabil.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 4375/1959 a Consiliului Executiv de a orașului S, în baza căreia s-a făcut înscrierea în
Au fost respinse celelalte capete de cerere, cu obligarea pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice B la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că a imobilului aparținând lui s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii 119/1948. Astfel, întreprinderea nu figurează în lista anexă 8 legii de - fila 23 din dosarul nr. 1445/2006. De asemenea, potrivit art. 14 din Legea nr. 119/1948, se naționalizează întreprinderile producătoare de cherestea cu cel puțin un gater mecanic având o instalație de forță de cel puțin 50 HP, ori, din anexa 7 al procesul verbal de preluare (filele 20, 22 din dosar 1445/2006) rezultă că nici unul dintre motoare nu avea această forță. În consecință, trecerea întreprinderii la Statul Român s-a făcut fără titlu valabil.
Cât privește capătul de cerere privind revenirea la situația anterioară de CF, acesta s-a dovedit a fi neîntemeiat motivat de faptul că imobilul a făcut obiectul unor acte juridice care produc efecte, întrucât nu s-a solicitat anularea acestora.
Împotriva acestei sentinței s-a declarat apel d e către reclamant, care a adus critic de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea de motive s-a susținut, în esență, că imobilele în litigiu au fost naționalizate abuziv, fără titlul valabil, astfel că nu au ieșit legal din patrimoniul adevăraților proprietari, aspecte juridice reținute corect de instanța de fond, care însă, în mod greșit nu a dispus revenirea la situația anterioară de CF, în condițiile în care actele în baza cărora Statul a devenit proprietar nu au fost valabile pentru a produce efecte juridice.
nulității unui act juridic constă tocmai în lipsirea acelui act de efecte juridice, cu aplicarea celor două principii, respectiv principiul retroactivității și principiul repunerii în situația anterioară, principii cărora prima instanță nu le-a dat eficiență juridică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, art. 966 și următoarele Cod civil, art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Aaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca inadmisibil, întrucât acțiunea reclamantului nu poate urma calea dreptului comun prevăzută de art. 6 din Legea 213/1998 câtă vreme imobilele în litigiu intră sub incidența unei legi speciale de reparație, respectiv Legea 10/2001.
În plus, potrivit art. 6 alin 3 din Legea 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească nevalabilitatea titlului, ceea ce s-a și constatat prin hotărârea atacată, astfel că și sub acest aspect, apelul s-a impus a fi respins.
La rândul său, intimatul Consiliul Local S, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelului, invocând lipsa calității sale procesuale pasive câtă vreme nu a deținut niciodată în proprietate imobilul în litigiu, acesta fiind preluat de Statul Român prin și atribuit în proprietatea SC "" SA Sibiu în baza HG nr. 834/1991.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că instanța de fond, în mod corect, a respins capetele de cerere privind rectificarea de CF și restabilirea situației anterioare de CF câtă vreme imobilul a făcut obiectul unor acte juridice care au produs efecte juridice și a căror anulare nu s-a solicitat.
Mai mult, anularea acestor acte juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de înstrăinare se putea cerere doar în termenul prevăzut de art. 45(5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost prelungit prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001.
Prin Decizia Civilă nr. 42/A/4 martie 2008, Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-, apelul reclamantului a fost respins.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
După cum a statuat instanța de recurs în primul ciclu procesual, cu caracter obligatoriu conform art. 315 Cod procedură civilă acțiunea reclamantului vizează constatarea nevalabilității titlului statului la momentul preluării imobilului și restabilirea situației anterioare de ca urmare a constatării lipsei titlului valabil asupra imobilului în litigiu.
În acest context, prin hotărârea atacată instanța de fond a constatat nevalabilitatea titlului Statului asupra imobilului în litigiu și nulitatea deciziei nr. 4375/1959 a Comitetului Executiv de al orașului S în baza căreia s-a făcut înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului Român.
Deși, ca efect al nulității actului juridic atacat, reclamantul a invocat principiul retroactivității și restabilirea situației anterioare, instanța de fond, în mod corect, a respins capetele de cerere privind rectificarea de CF și repunerea părților în situația anterioară întrucât de la momentul preluării imobilelor de la antecesorii reclamantului acestea au făcut obiectul unor acte juridice care au produs efecte juridice și a căror anulare nu s-a solicitat.
Astfel, deși ca efect al anulării actului juridic inițial operează principiul anulării actului subsecvent, instanța de fond nu putea da eficiență juridică acestui principiu din oficiu, fiind ținută să se pronunțe în condițiile art. 129 alin 6 Cod procedură civilă doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cum în speță reclamantul nu a investit instanța cu o cerere de anulare a actelor subsecvente în baza cărora imobilul a intrat în proprietatea unor terți, cererea de repunere în situația anterioară și de rectificare de CF au fost în mod corect respinse ca nefondate.
În ce privește apărările invocate de intimatul Ministerul Finanțelor Publice, acestea au urmat a fi înlăturate având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat irevocabil asupra admisibilității acțiunii reclamantului întemeiată pe dreptul comun.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitatea prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, precum și a sentinței, în sensul admiterii petitului 2 din cererea inițială, respectiv anularea încheierii de întabulare nr. 1959/ 5 oct.1959 și revenirea la situația anterioară de
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut în esență că a imobilelor ce formează obiectul litigiului s-a făcut cu încălcarea art.1 pct.14 din Legea nr. 119/1948, deoarece nici unul din motoarele fostei fabrici de cherestea nu depășea 50 HP. Că cererea inițială de întabulare a Întreprinderii de Industrializarea Sibiu a fost respinsă prin încheierea de CF, iar Statul Român nu are nici un titlu valabil, în timp ce actele recurentului emană de la adevăratul proprietar, împrejurări reținute de instanța de fond, dar care nu a procedat în continuare și la anularea încheierii de întabulare a statului, ca o consecință firească a acestor constatări ( 966 - 968 cod civil ).
Că în mod greșit instanțele au reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 45 (5) din 10/2001, deoarece constituirea patrimoniului Societăților Comerciale s-a făcut cu titlu gratuit, în temeiul Legii 15/1990 și HG834/1991, prin certificatul de atestare al dreptului de proprietate.
A mai arătat că a depus notificare pentru restituire în natură, astfel că imobilele erau indisponibilizate până la soluționarea notificării.
Primăria Municipiului S, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în baza art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
Deși recurentul invocă dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, acesta nu arată în ce constă lipsa de temei legal.
Instanța de fond a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din litigiu și nulitatea deciziei atacate, în baza căreia s-a făcut întabularea dreptului de proprietate al statului, soluție confirmată de instanța de apel și neatacată de reclamant sub acest aspect.
În mod corect instanțele nu au procedat la anularea încheierii de întabulare, deoarece de la momentul preluării imobilelor de la antecesorii reclamantului și până în prezent, acestea au făcut obiectul unor acte juridice translative de proprietate care au produs efecte juridice și a căror anulare nu s-a solicitat. În acest fel încheierile de întabulare ulterioare și-au produs efecte. aceste acte, care își păstrează valabilitatea, nu se poate dispune anularea acestor încheieri de întabulare ulterioare.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă, recurentul urmează să fie obligat să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 42/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților SC SA și SC 57 SRL suma de 1000 lei pentru fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/24.09.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
