Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 289/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/2010
Ședința publică de la 22 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1189/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Față de împrejurarea că doamna judecător a formulat cerere de abținere, încuviințată prin Încheierea nr. 28/R/CC/22.02.2010, în substituirea acesteia participă la soluționarea cauzei doamna judecător - -, planificată la această dată pe lista de permanență a secției, aspect reținut în Procesul verbal încheiat în urma constatării acestui incident procedural.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiindpârâta intimată "" SRL AI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta. Solicită să se constate că raporturile de muncă cu societatea pârâtă au încetat în baza art. 65 alin.1 Codul Muncii și nu art. 55 lit.b, cum greșit s-a reținut prin Decizia nr. 2/10.01.2009, pentru a putea beneficia de ajutor de șomaj. Solicită totodată și obligarea pârâtei la plata indemnizației aferentă concediului legal de odihnă pe anul 2008 de 20 zile.
Întrebat fiind de instanță, recurentul precizează că postul său de zidar nu a fost desființat, fiind ocupat în prezent de o altă persoană.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, având în vedre actele dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, așa cum a fost precizată, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând obligarea acesteia la plata către reclamant a contravalorii concediului de odihnă neefectuat pe anul 2008; modificarea în carnetul de muncă a temeiul de drept al desfacerii contractului său de muncă pentru a putea beneficia de șomaj.
În motivarea acțiunii sale reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei până la data când i s-a suspendat în baza art. 55 lit.b Codul Muncii, deși nu a semnat nimic în acest sens și că este îndreptățit la c/v concediului de odihnă rămas neefectuat din anul 2008.
Pârâta, deși legal citată nu depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1189/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL și în consecință:
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat aferent anului 2008.
S-a respins capătul de cerere privind schimbarea temeiului de drept al deciziei de încetare a raportului juridic de muncă dintre părți.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile art.141 alin.1 Codul Muncii că reclamantul este îndreptățit la plata contravalorii concediului de odihnă aferent anului 2008, în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada efectuării acestuia de către salariatul în cauză.
În ce privește capătul de cerere din precizarea de acțiune referitor la schimbarea temeiului de drept, s-a reținut că nu s-a precizat în care temei de drept să se schimbe, iar instanța nu se poate substitui voinței părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, să se constate că raporturile sale de muncă au încetat în temeiul art. 65 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că instanța de fond a interpretat greșit că nu a precizat expres articolul în baza căruia să-i fie încetat contractul individual de muncă, deoarece atâta vreme cât a arătat că nu a formulat o cerere prin care să-și exprime acordul la încetarea contractului de muncă, instanța trebuia să constate că acesta a încetat prin concediere individuală (art.65 alin.1 ) pentru ca să poată beneficia de ajutor de șomaj și nu în temeiul art. 55 lit. M reținut în carnetul său de muncă.
Intimata, deși legal citată nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Încetarea contractului individual de muncă nu se poate face decât în condițiile prev. de art. 55 Codul Muncii: de drept, ca urmare a acordului părților sau ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.
În cazul încetării contractului individual în temeiul art. 55 lit.b Codul Muncii, nu este necesar ca acordul de voință să îmbrace o anumită formă, fiind guvernat de principiul consensualismului, la fel ca și contractul individual de muncă. Prin urmare, nu este necesară forma scrisă a acestuia, putând fi probat prin orice mijloc de probă.
În speță, raporturile juridice de muncă între părții au încetat în temeiul acestui text de lege-art.55 lit.b Codul Muncii -așa cum se menționează expres la poz.62 din carnetul de muncă al reclamantului fila 17, iar atâta vreme cât recurentul reclamant nu a invocat și probat un eventual viciu de consimțământ în realizarea acestui acord-sarcina probei revenindu-i în acest sens potrivit art. 1169 Cod civil- mențiunile în carnetul de muncă sunt perfect valabile, neputând fi ignorate de părți.
Invocarea, în recurs, de către recurent a prevederilor art. 65 alin.1 Codul Muncii privind concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, presupune așa cum reiese din textul de lege îndeplinirea anumitor condiții de fond, care nu s-au probat în cauză.
Așa fiind, soluția primei instanțe reflectă o aplicare și interpretare corectă a legii raportat la starea de fapt confirmată de probele dosarului și ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.(1) cod procedură civilă cu aplicarea art. 82 din Legea nr.-, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1189/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. AD, 5 ex.IM 02.03.2010
Jud.fond-,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Carmen Fiț
