Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 29
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Surdu Oana
udecător - -
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna S M, nr. 300, județul S împotriva deciziei nr. 464 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă(dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat, pentru recurentă, și pârâții, și, lipsă fiind recurenta și pârâta intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care se constată că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, cu chitanța nr. - din 23 ianuarie 2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, taxă ce fost anulată la dosar.
Pârâții au depus la dosar copia titlului de proprietate cu nr. 383 emis la 11 aprilie 1994 pe numele lui G, care este soțul pârâtei, arătând că aceasta a fost înzestrată la căsătorie cu terenul din acest titlu și numai ea a fost cea care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. În afară de titlu de proprietate ce a fost astăzi depus la dosar, părțile au arătat că mai au titluri de proprietate și pentru alte terenuri. Au mai depus copia tranzacției încheiate între și și copia declarației date de și autentificată de reprezentanții Primăriei comunei S M la data de 10 ianuarie 2008.
Fiind întrebate părțile prezente precizează că după apariția Legii 18/1991 s-a emis titlul de proprietate nr. 1770 la 20 octombrie 2004 pentru (fila 7 dosar fond) cu privire la terenurile care au aparținut lui. Cu privire la titlul de proprietate cu nr. 383/2004 depus astăzi, ce a fost emis în favoarea lui G - soțul lui, pentru 1,82 ha teren situat în comuna S M, județul S, arată că parte din această suprafață, este zestrea primită de la căsătorie. Au mai arătat că de comun acord cu țin parte din suprafața de 1,60 ha teren din titlul de proprietate 1770/2004. Nu au făcut un partaj voluntar. Au arătat că a existat pe rolul Judecătoriei Rădăuțio acțiune de partaj succesoral în care au renunțat la judecată, după care s-au prezentat la notar. Acolo au fost sfătuiți să formuleze prezenta acțiune pentru a se constata calitatea de moștenitor testamentar a reclamantei.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței, întrucât reclamanta a dorit prin acțiunea introdusă să clarifice situația unicului moștenitor după defunctul.
Pârâții intimați au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate calitatea sa de moștenitor testamentar după defunctul.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că autorul succesiunii a fost soțul său care, prin testamentul autentificat sub nr. 8/ 6 ianuarie 1976 de fostul notariat de Stat Local R i-a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă, instituind-o legatară universală și care nu a fost atacat de către pârâți în termenul legal de 3 ani, în calitate de moștenitori rezervatari.
Pârâta s-a opus acțiunii, solicitând respingerea acesteia motivat de faptul că la data deschiderii succesiunii terenurile erau scoase din circuitul civil, iar reclamanta nu a făcut uz de respectivul testament.
Prin sentința civilă nr. 2183 din 5 iunie 2007 Judecătoria Rădăuți, respingând excepția lipsei de interes, a admis acțiunea, constatând că reclamanta este unicul moștenitor după defunctul, decedat la data de 7 iulie 1979, în calitate de moștenitoare testamentară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că după decesul defunctului au rămas ca moștenitori reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții în calitate de fii, că reclamanta este legatară universală în baza unui testament autentic lăsat de defunct care nu a fost redus în limitele cotității disponibile la cererea pârâților și că masa succesorală se compune din suprafața de 3,60 ha teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate doar reclamantei, prin titlul de proprietate nr. 1770/2004 și o casă de locuit situată în comuna S M, județul
Apelul declarat de pârâta împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 464 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava - Secția Civilă, cu consecința schimbării în totalitate a acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
S-a reținut în motivarea instanței de apel, în esență, că potrivit prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, acțiunea în constatare are caracter subsidiar acțiunii în realizare și, atâta timp cât reclamanta putea introduce o acțiune pentru ieșirea din indiviziune, în cadrul căreia să se discute toate aspectele legate de succesiunea defunctului, acțiunea în constatare, cu consecința lichidării definitive a stării de indiviziune, nu poate fi primită.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat, în esență, că acțiunea în constatare promovată era admisibilă în condițiile în care este singura moștenitoare a defunctului, în calitate de legatară universală în baza unui testament autentic a cărui reducțiune nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție.
Criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Textul legal citat impune, pentru chiar admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția negativă ca partea să nu poată să ceară realizarea dreptului dedus judecății. Această condiție este o cerință specială a acțiunii în constatare, care se adaugă celor patru condiții generale de exercitare a oricărei acțiuni civile.
În speță, prin acțiunea formulată, reclamanta a înțeles să investească instanța cu o cerere în constatarea calității sale de moștenitoare testamentară (legatară universală) după defunctul, implicit a dreptului său exclusiv de proprietate asupra averii succesorale rămase după acesta, invocând în susținerea pretențiilor testamentul autentificat sub nr. 8 din 6 ianuarie 1976 de Notariatul de Stat R prin care este instituită legatară universală a defunctului (fila 6 dosar fond) și împrejurarea nereducerii acestuia, în limitele cotității disponibile în termenul legal de prescripție. Altfel spus, reclamanta pretinde recunoașterea prin intermediul instanței a calității sale de unică moștenitoare a defunctului.
Sub acest aspect, problema care se pune în speță este aceea a vocației succesorale eventuale la moștenire, precum și a posesiei bunurilor succesorale.
Cum, din ansamblul probator al cauzei rezultă că patrimoniul succesoral nu este stăpânit exclusiv de reclamanta - recurentă ci, dimpotrivă, posesia acestuia este împărțită între prezumtivii moștenitori rezervatari ai defunctului respectiv, soția supraviețuitoare pe de o parte și descendenții acestuia de gradul I, aspect conformat și prin emiterea celor două titluri de proprietate (fila 7 dosar fond și fila 15-16 dosar recurs) între care există o suprapunere parțială, în ceea ce privește terenurile primite cu titlu de zestre de pârâta de la defunctul, reclamanta avea la îndemână acțiunea în realizare, respectiv de partaj succesoral, în cadrul căreia moștenitorii potențiali ai defunctului (părțile din proces) erau în măsură să determine sfera persoanelor chemate să culeagă efectiv moștenirea și, legat de aceasta, a împrejurării dacă prezumtivii moștenitori și-au manifestat dreptul de opțiune succesorală (cunoscut fiind faptul că moștenirea este unitară și indivizibilă, iar acceptarea acesteia este irevocabilă), eficiența și implicațiile legatului universal lăsat de defunct, compunerea masei succesorale și natura juridică a bunurilor ce fac parte integrantă din aceasta, valoarea juridică a "tranzacției" încheiată la data de 22 decembrie 1979 (în interiorul termenului de opțiune succesorală) între pârâta și reclamantă (fila 15 dosar apel).
Față de cele ce preced, apreciind că în mod corect tribunalul a procedat la reținerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii în constatare, condițiile legale pentru exercitarea acesteia trebuind să fie îndeplinite cumulativ, și că nu sunt date prin urmare motivele de nelegalitate invocate, curtea, văzând că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna S M, nr. 300, județul S împotriva deciziei nr. 464 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă(dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Surdu Oana - - | JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica - - | JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2ex/22.02.2008
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela