Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 293

Ședința publică din 18 martie 2008

PREȘEDINTE: Dr. - -

JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan

JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat

GREFIER: - -

S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 932/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului T, și, având ca obiect acțiune în constatare.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 martie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare, și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi,

R E A,

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 932/14.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de apelanta împotriva sentinței civile nr.6949/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Primăria T, și, având ca obiect acțiune în constatare.

Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.6949/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților Primăria municipiului T, și.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta este proprietară asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.3482 T cu o cotă de 42,3% părți comune, din terenul construit și neconstruit și poarta de intrare.

Pârâții și sunt proprietari asupra apartamentului nr.1 din același imobil cu cota de 57,75 din părțile comune.

Asupra terenului aferent acestui imobil este proprietar Statul Român.

S-a reținut că Primăria T care a fost chemată în judecată alături de pârâții și, pentru a se constata partajul de folosință asupra terenului înscris în CF 34282 T - nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu poate reprezenta Statul Român, în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr.215/2001.

Prima instanță a admis astfel excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei primăria municipiului

Constatând că pârâtul care a fost proprietarul apartamentului nr.1 din imobilul din litigiu prin cumpărare în anul 1996 de la Statul Român, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.119/13.02.2007, a vândut apartamentul pârâților și soției sale, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și în consecință a respins acțiunea reclamantei împotriva sa în baza acestei excepții.

S-a reținut că reclamanta nu poate solicita instanței să constate că între ea și pârâți a intervenit un partaj de folosință asupra terenului acum 40 ani, întrucât Statul Român care este proprietarul terenului nu și-a dat niciodată acordul asupra acestui partaj.

De asemenea, nici pârâții nu și-au dat acordul pentru acest partaj, aceștia devenind proprietari asupra terenului în anul 2007 prin cumpărare.

Judecătoria a reținut că reclamanta nu-și poate invoca propria culpă, iar faptul că a edificat construcții pe teren, nu o îndreptățește să obțină pe cale judecătorească recunoașterea unui drept de proprietate asupra construcțiilor.

În baza dispozițiilor art. 1169. civ. acțiunea reclamantei a fost respinsă de prima instanță.

Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.6949/26.06.2007 a Judecătoriei Timișoara, reclamanta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivare a arătat că în mod greșit instanța a reținut că a formulat o acțiune în realizarea dreptului, deși a invocat dispozițiile art. 111. pr. civ. a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive, ignorând că Primăria este continuatoarea de drept a fostului Consiliu al municipiului T, care a închiriat apartamentul. Pe fond, acțiunea fost respinsă în mod nelegal față de faptul că probele solicitate au fost respinse, astfel încât nu a avut posibilitatea probării afirmațiilor din acțiune.

Prin întâmpinare pârâta Primăria municipiului Tas olicitat respingerea apelului, cu motivarea că nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fond, nu s-a dovedit de reclamantă existența autorizațiilor de construire sau acordul celorlalți pârâți.

Intimații și, au solicitat, la rândul lor, respingerea apelului, cu motivarea că cererea introductivă reprezintă în fapt o acțiune în realizare.

Tribunalul a apreciat ca fiind legală și temeinică hotărârea atacată, cu motivarea că intimata Primăria municipiului T nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titulara dreptului de proprietate asupra terenului și nici reprezentantul Statului Român, ca proprietar tabular.

A reținut că, deși reclamanta a folosit termenul de constatare, prin finalitatea acțiunii aceasta are caracterul unei cereri în realizare, întrucât se urmărește dobândirea unui drept de proprietate, iar calificarea este atributul instanței, conform art. 129. pr. civ..

În consecință, tribunalul în baza art. 296. pr.civ., constatând că prima instanță a respins în mod temeinic probele solicitate, conform principiului unanimității, a respins apelul declarat de reclamantă.

În termen, împotriva deciziei civile nr.932/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, cea de fond și din apel, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În motivare arată că instanța de apel în mod nejustificat a schimbat natura juridică a cererii introductive, apreciind că deși reclamanta a stabilit cadrul procesual al unei acțiuni în constatare, tribunalul a reținut că prin finalitatea sa, acțiunea este în realizare.

Mai mult, tribunalul a făcut această apreciere fără a pune în discuția părților și a stabili o taxă de timbru corespunzătoare.

A susținut că în mod greșit s-a reținut că Primăria T nu are calitate procesuală pasivă, atâta timp cât ea este continuatoarea fostului Consiliu Municipal, care a semnat contractul de închiriere cu reclamanta, în calitate de reprezentant al statului.

A arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare și administrarea probelor testimoniale pentru a dovedi că părțile și-au dat acordul în urmă cu 40 ani în legătură cu modul de folosință al terenului din litigiu.

Prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului Tas olicitat respingerea recursului, cu motivarea că, nefiind proprietara terenului nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

A arătat că proprietar asupra terenului este Statul Român, care nu și-a dat acordul cu privire la partajul de folosință asupra terenului.

Nici pârâții - persoane fizice, respectiv și nu și-au dat acordul pentru partajul de folosință.

A arătat că reclamanta nu a dovedit în cauză data edificării construcțiilor, pe care de altfel le-a construit fără autorizație de construire și nu a făcut dovada că a făcut demersuri pentru a obține autorizații în vederea executării lucrărilor de construcție.

Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de întreg probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, reclamanta, este proprietară asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat în T,-, înscris în CF nr. 34282 T și are drept de folosință asupra a 42,3% din părțile comune ale imobilului (terenul construit și neconstruit, poarta de intrare).

Asupra apartamentului nr.1 din imobilul descris mai sus, sunt proprietari pârâții și, care au un drept de folosință asupra a 57,7% din părțile comune ale imobilului.

Proprietar asupra terenului aferent imobilului este Statul Român.

Pentru a se face dovada că între părțile din litigiu a existat în urmă cu 40 ani o înțelegere cu privire la modul de folosință a terenului aferent imobilului, reclamanta a solicitat - proba testimonială - probă care în mod greșit i-a fost respinsă de instanță.

Acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă în baza dispozițiilor art. 1169. civ. (ca nedovedită), în situația în care, instanța a respins probele solicitate de reclamantă, tocmai pentru a dovedi susținerile sale din acțiune.

Este adevărat că în principiu, instanțele de judecată nu sunt competente să hotărască asupra unui partaj de folosință la cererea unui copărtaș fără consimțământul celorlalți, însă, în cauză, instanța nu a acordat posibilitatea probării consimțământului părților, tocmai prin respingerea cererii de probațiune testimonială solicitată.

Pentru a dovedi că pe terenul înscris în CF 34282 T, reclamanta a edificat construcții cu destinația de locuință, a solicitat efectuarea unei expertize tehnice - proba care de asemenea a fost respinsă de prima instanță în mod nejustificat.

Judecătorul cauzei nu a respectat dispozițiile art. 129 (5) pr. civ., conform cărora, judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Acest principiu implică cerința ca, toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de instanță în deplină concordanță cu realitatea.

Or, instanța a respins proba cu efectuarea expertizei în situația în care nu a dat calificarea juridică exactă a acțiunii, în sensul de a stabili dacă acțiunea astfel cum a fost formulată este acțiune în constatare, ori acțiune în realizarea dreptului.

În raport de principiul rolului activ, instanța avea obligația să pună în discuție și temeiul juridic, în virtutea căruia, reclamanta și-a îndreptat pretențiile asupra pârâților din cauză.

Respingând probele solicitate în susținerea acțiunii, instanța nu a clarificat modalitatea în care s-au edificat construcțiile de către reclamantă, nu a acordat posibilitatea reclamantei de a dovedi data edificării construcțiilor și dacă aceasta a urmat procedura administrativă pentru edificarea construcției, prevăzută fie de Decretul nr.144/1958, fie de Legea nr.50/1991 - în funcție de data edificării acesteia.

Față de considerentele arătate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 (5) pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 932/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va casa decizia civilă nr.932 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, precum și sentința civilă nr.6949/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.

În rejudecare, prima instanță va avea în vedere calificarea juridică corectă a cererii referitor la petitul 3 al acesteia și în funcție de care, va administra probele solicitate, va clarifica dacă reclamanta a făcut demersuri pentru îndeplinirea procedurii prealabile administrative edificării construcției, și nu în ultimul rând, în funcție de probele solicitate de reclamantă, se va pronunța cu privire la existența partajului de folosință asupra terenului din litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 932/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului T, și.

Casează decizia civilă nr.932 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și sentința civilă nr.6949/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur

Dr. - - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 16.04.2008

Tehnored. 2 ex./18.04.2008

Instanța de apel:;

Prima instanță:

Președinte:Adriana Corhan
Judecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Timisoara