Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 299/
Ședința publică din 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către Municipiul T prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 766/A din 2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul recurent Municipiul T prin Primar, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată - SRL
Procedura îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 4,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței reclamanta intimată a depus întâmpinare la dosar, se comunică un exemplar reprezentantei pârâtei recurente; acesta nu solicită amânarea cauzei pentru a răspunde la întâmpinare.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța procedează la soluționarea recursului și acordă cuvântul.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3267 din 3.04.2007 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul T prin Primar a dispus radierea interdicției de înstrăinare pe 3 ani și a dreptului de ipotecă pentru suma de 6.009.255.000 lei plus 19% TVA în favoarea Primăriei Municipiului T, notate în CF nr.- T, nr. cadastral 1176/
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1016,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că: prețul contractului și majorările aferente au fosta achitate integral rămânând debit restant format din diferența de chirie conform 42/2000 pentru (- SRL ) majorările aferente chiriei restante și diferența de chirie.
Potrivit art. 1746 cod civil ipoteca instituită a avut drept scop garantarea plății prețului contractului, în modalitatea convenită de părți, neavând legătură cu alte datorii pe care le avea reclamanta față de pârâtă, datorii care nu își au izvorul juridic în contractul în discuție.
Prin achitarea integrală a prețului și majorărilor aferente nu mai subzistă temeiul pentru care a fost instituită ipoteca asupra imobilului, aceasta urmând să fie radiată.
Cu privire la interdicția de înstrăinarea acesta a fost instituită pe un termen de trei ani de la data dobândirii, adică de la 10.07.2003, termen care a expirat în prezent, motiv pentru care această interdicție își încetează aplicabilitatea prin simpla curgere a timpului pentru care a fost instituită.
Împotriva sentinței judecătoriei Timișoaraa declarat apel Municipiul T prin Primar.
Prin decizia civilă nr.766/A din 2.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș a respins ca nefondat apelul declarat de către Municipiul T prin Primar împotriva sentinței civile nr.3267/3.04 2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T,și a obligat apelantul să plătească intimatei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat între părți, în baza Legii nr.550/2002 și a avut ca obiect spațiul comercial din T,- pe care reclamanta intimată îl deținea cu chirie, prețul fiind de 8.012.340.000 ROL.
Pentru diferența de preț ce urma a fi plătită în 36 rate lunare, vânzătoarea apelantă a instituit drept de ipotecă și interdicție de vânzare pe trei ani, conform mențiunilor extrasului de CF și potrivit art. 8 din contract.
Din clauzele contractuale rezultă în mod clar că obiectul ipotecii a vizat doar diferența de preț din contractul de vânzare cumpărare și nu alte sume pretinse de către pârât.
Cum prețul stabilit prin contract a fost achitat integral, tribunalul a conchis că nu se mai justifică menținerea în continuare, a ipotecii și a interdicției de înstrăinare.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Municipiul T prin Primar susținând că primele instanțe au pronunțat hotărâri cu încălcarea dispozițiilor legale reglementate de Legea nr. 550/2002.
În motivarea recursului recurentul a arătat că societatea comercială reclamantă împreună cu societatea mamă din care s-a desprins, nu a achitat întreaga chirie datorată motiv pentru care părțile s-au și judecat inclusiv în fața instanței de contencios administrativ.
Neachitându-se chiria stabilită prin 42/2000 modificată ulterior, susține recurentul, nu se justifică radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare.
S-a mai arătat că reclamanta nu a contestat adresa prin care pârâtul i-a comunicat acesteia diferența de chirie ce urmează a fi achitată și, întrucât reclamanta mai are debite față de pârât nu se justifică radierea ipotecii și a interdicției de trei ani cu privire la înstrăinarea imobilului.
În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 rap. La art. 306 art.312 Cod pr.civilă se reține că acesta este nefondat.
Potrivit disp.art. 304 pct. 8 Cod Procedură Civilă hotărârea atacată cu apel poate fi modificată dacă instanța care a pronunțat-o, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Din conținutul hotărârii,instanței de apel rezultă că aceasta a interpretat în mod corect conținutul contractului de vânzare cumpărare nr.49 din 10.07.2003, încheiat între părți, în temeiul dispozițiilor legii 550/2002.
Potrivit clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale privind vânzarea acestor categorii de spații comerciale, reclamanta s-a obligat să achite într-un anumit interval de timp, diferența de preț și majorările aferente, iar pentru garantarea acestor obligații, potrivit clauzelor contractuale, s-a instituit o ipotecă în favoarea pârâtului vânzător.
Din conținutul contractului de vânzare cumpărare menționat, nu rezultă că obiectul garanției imobiliare ar viza și alte obligații de plată ale reclamantei în afară de obligația de plată a prețului, stabilite contractual.
În această ordine de idei, în mod corect ambele instanțe au reținut că ipoteca instituită în cauză nu își mai poate produce efectele juridice, mai precis a rămas fără obiect, în condițiile în care reclamanta și-a achitat față de pârât toate obligațiile privind plata prețului.
Față de cele arătate, motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, nu se regăsește în cauză.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă care vizează legalitatea hotărârii, Curtea va reține că nici acest motiv nu exisă, în speță, în ceea ce privește ipoteca, instanța de apel pronuțându - se cu respectarea disp.art.1746, 1788, și 1800 pct. 2 Cod Civil raportate la art. 47 din Legea nr.7/1996.
În ceea ce privește termenul de trei ani, menționat în art. 9 din contract și prevăzut de Legea 550/2002, de asemenea în mod corect instanța de apel a reținut că acesta nu mai poate produce efecte juridice deoarece, în speță termenul a început să curgă de la data dobândirii imobilului respectiv 10.07.2003 și în condițiile în care reclamanta și-a achitat toate obligațiile privind plata prețului, acest termen a expirat la data scurgerii intervalului de timp, de 3 ani, respectiv la data de 10.07.2006.
Aspectele reiterate în recurs, cu privire la existența unor eventuale debite între părți, care au ca izvor juridic alte convenții sau dispozițiile legale, decât contractul de vânzare cumpărare la care s-a făcut referire, urmează a fi soluționate potrivit cadrului obligațional în care au apărut, neputând fi extinse asupra raporturilor juridice obligaționale, precis determinate prin contractul de vânzare cumpărare nr.49 din 10.07.2003.
Față de cele arătate recursul declarat de către Municipiul T prin primar va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Municipiul T prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 766/A din 2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 15.04.2008
Dact. NF/15.04.2008
Ex.2
Judecătoria Timișoara - Președinte - M ihai.
Tribunalul Timiș - Președinte C,
Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
