Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ -. 305/2009
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - -
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - SRL D împotriva deciziei civile nr. 79/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea intimatei Ortodoxă Română de, formulate prin avocat, împreună cu jurisprudență.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 26 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2813/2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul local D, a pârâtei - SA D, apoi a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de și a pârâtei - SA invocată de chemata în garanție, precum și excepția lipsei de interes.
Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție AVAS.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta de împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local D și - SA D, și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a donației cu privire la imobilul situat în D, str. -. -, nr.3, înscris în CF nr. 91 D, nr. top 226, 227, făcută de Ortodoxă Română de în favoarea Statului Român prin procesul verbal din 22.11.1961, acceptată prin Decizia nr. 22/12.01.1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii
S-a dispus anularea încheierii nr. 557/30.06.2005 dată de OCPI HDp rin care s-a dispus rectificarea profilului imobilului de sub nr. ord nr. top (226,227)/2/2 din CF 1215/a D, din teren în casă, curte și a nr. top (226,227)/2/1 din CF 91 D, din casă, curte, în teren și radierea din CF-urile menționate a respectivelor rectificări.
S-a dispus radierea dreptului de proprietate făcută în favoarea pârâtei - SA D asupra imobilului cu nr. top (226,227)/2/2 din CF 1215/a D și înscrierea acestui nr. top în CF 91 D în favoarea Statului Român.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SA D împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Au fost obligați pârâții Statul Român prin Consiliul local D și - SA D la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 2469,3 lei.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul Municipiul D prin Primar, în sumă de 2.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Pentru testamentul întocmit în data de 18.04.1955, numitul lui a testat în favoarea Bisericii Ortodoxe situată în comuna de, Raionul B, două imobile proprietatea sa, imobilele înscrise în CF nr. 9/a D, nr. top 226,227, compuse din casă, grădină și curte, situate în D,- și imobilul înscris în CF 4895 B, nr. top 165/1 și imobilul înscris în CF nr.142 B, nr. top. 63/B/1, compuse din casă, curte și grădină, situate în B- (102-103).
Prin Decizia nr. 22/1962, ținându-se cont de adresa nr. 19675/1961 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului regional D prin care s-a propus acceptarea donației oferită de către Consiliul l, s-a acceptat donația oferită, prin procesul verbal din 22.11.1961, privind imobilul teren și construcție situat în D, str. -. - nr.3 (108).
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză (207-208) cu cele consemnate în procesul verbal din 07.05.1961 (106) instanța a apreciat că la întocmirea contractului de donație a lipsit unul din elementele esențiale ale acestuia și anume voința de a, animus donandi. Astfel, martorul R, epitrop și consilier al bisericii în acea perioadă, a declarat că preotul nu a fost de acord cu cedarea imobilului donat bisericii de un credincios, la fel și martorul. În procesul verbal din 7.05.1961 se arată că s-a pus în vedere preoților ca în cel mai scurt timp posibil să se facă formele de predare a întregii averi bisericești statului, însă unii membrii au arătat că nu pot semna hotărârea de predare a pământului bisericii fără adresă din partea Episcopiei; întreg consiliul parohial refuză să semneze și părăsește în mod nedemn oficiul parohial (106).
intenția de gratificare și ținând cont de împrejurările politice ale vremii în care s-a perfectat înscrisul, s-a constatat nulitatea absolută a donației cu privire la imobilul situat în D, str. -. -, nr. 3 înscris în CF nr. 91 D, nr. top 226,227.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0507/1993, - SA a primit în proprietate exclusivă -,58 mp, din care 2234,49 mp aferenți Grădiniței cu program prelungit, situată pe str. -. - din D ( 31-32) conform concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză ( 239); la întabularea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. 0507 în favoarea - SA, suprafața de 717 mp, identificată sub nr. top (226,227)/2/2 nu trebuia să fie inclusă în suprafața de 2234,49 mp propusă pentru întabulare, motiv pentru care s-a dispus și radierea întabulării dreptului de proprietate făcută în favoarea pârâtei - SA D asupra imobilului cu nr. top (228,227)/2/2 din CF 1215/a D și reînscrierea acestui nr. top în CF 91 D, în favoarea Statului Român.
de, fiind cea care a transmis dreptul de proprietate prin contractul de donație contestat, s-a apreciat că are interes și calitate în promovarea prezentei acțiuni, motiv pentru care s-au respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active.
S-a reținut că imobilul intrând în proprietatea Statului Român, ca efect al actului de donație, Statul Român prin Consiliul local D este cel care are calitate procesuală pasivă, și nu Municipiul D, prin primar.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SA D s-a respins ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă- AVAS- din moment ce pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu de la Ministerul industriilor (31).
În baza art. 274 cod procedură civilă, pârâții, căzuți în pretenții, Statul Român prin Consiliul local D și - SA D au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și taxă expert.
Întrucât reclamanta a chemat în judecată o persoană fără calitate procesuală- Municipiul D, prin primar - a fost obligată la plata cheltuielilor-onorariu de avocat-avansate, diminuate conform art. 274 alin. 3 cod procedură civilă și corespunzător muncii îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe, pârâta - SA Dad eclarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat (4-5), calificat de Tribunalul Hunedoara ca fiind apel, solicitând să fie modificată în sensul respingerii cererii introductive, în principal, ca urmare a admiterii excepției lucrului judecat, iar în subsidiar, ca nefondată și în sensul respingerii cererii de validare a întabulării subsecvente făcute în favoarea pârâtei recurente, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.79/A/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins
ca nefondat apelul introdus de către pârâta - SA D împotriva sentinței civile nr.2813/2007 pronunțată de Judecătoria Deva.
A fost obligată pârâta apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata Ortodoxă Română de.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În fond prima instanță a făcut o corectă coroborare și apreciere a probelor pronunțând soluția de constatare a nulității donației către Statul Român cu privire la imobilul în litigiu, fiind relevante sub aspectul lipsei intenției de gratificare depozițiile martorilor de la filele 207-208 dosar fond, ca și procesul verbal din 7.05.1961 (106 dosar fond).
Asupra excepției autorității de lucru judecat prima instanță s-a pronunțat prin încheierea din 02.08.2006, aflată la fila 197 dosar fond, în sensul respingerii acesteia cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile art.1201 cod civil, tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Cu toate acestea, prin primul motiv de apel, apelanta a susținut că prima instanță a lăsat nesoluționată excepția, fără a-și îndrepta apelul și împotriva respectivei încheieri.
Or, conform art. 282 alin.2 cod procedură civilă, împotriva încheierilor interlocutorii se poate exercita apel doar odată cu fondul.
Pe de altă parte, în mod corect a fost respinsă excepția pentru neîndeplinirea condițiilor art. 1201 cod civil, întrucât obiectul dedus judecății în dosarul nr. 2455/1998, soluționat prin sentința nr. 768/1999, l-a constituit retrocedarea imobilului din D,-, din CF 1935 D, nr. top (226,227)/2.
În considerentele respectivei sentințe, chiar s-a motivat că nu a fost contestată valabilitatea actului de donație și că se solicitase constatarea implicită doar a nulității procesului verbal de cedare de către stat a imobilului, fără a se argumenta asupra presiunilor vechilor guvernanți, invocată în fapt. Ca atare, respectiva solicitare nu a fost tratată ca un capăt de cerere și nici nu a fost analizată pe fond.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu a fost considerat fondat.
Prin acțiunea introductivă reclamanta, de a solicitat constatarea nulității absolute a donației, prin care imobilul situat în D, str. -. -, nr. 3 înscris în CF 1215/a D, nr. top (226-227)/2/2 și în CF 91 D, nr. top (226-227)/2/1 a fost preluat la stat.
Și prin precizarea de la fila 98 dosar fond solicitarea a fost de a se constata nulitatea donației cu privire la imobil, să se anuleze încheierea nr. 5557/30.06.2005 a HD - Serviciul de CF, prin care s-a rectificat profilul imobilului de sub, nr. top (226-227)/2/2 din CF 1215/a D, din teren în casă și curte, și a nr. top (226-227)/2/1 din CF 91 D, din casă și curte în teren, și să se radieze întabularea dreptului de proprietate făcută în favoarea pârâtei - SA asupra imobilului cu nr. top (226,227)/2/2 din CF 1215/a D și să se reînscrie acest nr. top în CF 91
Apoi, atunci când se solicită constatarea nulității absolute a unui contract, în speță de donație, cadrul procesual este format de părțile contractante, drepturile terților subdobânditori nefiind puse în discuție.
În plus, în baza principiului disponibilității, reclamanta este cea care a înțeles să se judece doar cu Statul Român și cu - SA.
Sub aspectul celui de-al treilea motiv de apel, trebuie arătat că, potrivit expertizei topografice ( 238 dosar fond), la 25 aprilie 1997 la s-a operat dezmembrarea imobilului din CF 91 D, reînscriindu-se tot în favoarea Statului Român, în același CF, nr. top (226,227)/2 casă și curte cu suprafață de 1024,46 mp, pentru ca sub, la 11.09.2000, să se noteze din nou dezmembrarea imobilului de la în parcela cu nr. nou (226,227)/2/1, casă, curte și grădină cu suprafața de 210 mp, care a rămas în aceeași CF, fiind renotată sub 0 și în parcela nr. top nou (226,227)/2/1, casă, curte și grădină cu suprafața de 210 mp, care a rămas în aceeași CF, fiind renotată sub 0 și în parcela nr. top nou (226,227)/2/2 teren cu suprafața de 717 mp, ce s-a transcris în CF nr.1215 S-a arătat astfel, în expertiza citată, că acest nr. top (226,227)/2 al terenului în litigiu, împreună cu nr. top 225/1/2/b/2, 225/2, 224/1/2 aduse din CF 215 D au fost comasate sub nr.(226,227)/2/2; 225/1/2/b/2; 225/1/2/a; 225/2; 224/1/2 cu suprafața de 2234,49 mp, având profilul teren și construcții.
În discuție nu a fost valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și nici nu se impunea analizarea bunei sau relei credințe a - SA, prima instanță pronunțând o soluție corectă atunci când a constatat nelegalitatea întabulării în CF a certificatului și a încheierii din 30.06.2005 de schimbare a profilului nr. top 226, 227/2/2 din teren în casă și curte și a nr. top 226,227/2(1 din CF nr.91 din casă și curte în grădină.
Concluziile expertului au fost clare în sensul că nici documentația de întabulare a - SA depusă la 11.09.2005 respectiv nici cererea de întabulare pe 2234,49 mp nu se refereau la nr. top 226, că nu s-a avut în vedere că nr.top.226 și 227 erau deja dezmembrate, astfel că situația de CF era diferită de cea cuprinsă în documentația de întabulare.
Ca atare, deși documentația nu reflecta situația reală de CF, în mod nelegal s-a admis întabularea (239, 266-267 dosar fond).
Prin prisma ultimului motiv de apel, susținerea conform căreia reclamanta de n-ar avea interes în cauză este nefondată, aceasta formulând cerere de retrocedare în natură a imobilului în baza OUG nr. 94/2000. Așa a și fost motivat dealtfel, capătul de cerere privind radierea întabulării (98,183 dosar fond).
Față de cele expuse, apelul nefiind fondat, a fost respins iar
pârâta apelantă, fiind în culpă procesuală a fost obligată să plătească intimatei de cheltuieli de judecată onorariul de avocat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta - SRL, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3,8 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenta a arătat următoarele:
- cauza era de competența Tribunalului Hunedoara și nu a Judecătoriei Deva și față de dispozițiile derogatorii ale legii speciale OG 94/2000 cât și față de natura comercială a litigiului și valoarea imobilului de peste 100.000 lei.
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, aspect invocat în apelul declarat, excepție ce nu a fost legal soluționată de către instanța de apel. Fiind excepție de ordine publică, putea fi invocată direct în calea de atac astfel încât instanța de apel se impunea a se pronunța și ea asupra excepției, care operează în cauză.
- în cauză operează și excepția de inadmisibilitate a acțiunii față de procedura specială reglementată prin Legea specială OG 94/200.
- în situația în care se constată că acest cadru procesual nu a fost stabilit corect de reclamant instanța nu poate admite acțiunea și nu poate dispune anularea unui act juridic care a produs efecte și asupra altor persoane care nu sunt parte în cauză.
- în cauză sunt incidente dispozițiile cuprinse în Legea 15/1990 și HG 834/1991, astfel societatea a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor în baza Legii 15/1990 iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit prin efectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act ce nu a fost anulat. Oricum, față de buna credință a subdobânditorului nu se poate anula dreptul de proprietate. Cu privire la anularea încheierilor de carte funciară, aspectele pur tehnice ce au stat la baza argumentelor pentru radierea acestora din cartea funciară nu au nicio relevanță.
- deși se susține o nulitate absolută, ceea ce se invocă în fapt sunt motive de nulitate relativă respectiv o viciere a consimțământului, nulitate ce nu poate judecată decât în termenul legal de prescripție.
- s-au produs încălcări de lege și în materie de interpretare a probelor, probe ce se impus a fi analizate în ansamblul lor, nu doar trunchiat.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Prin decizia nr. 459/12.12.2008 Curtea de APEL ALBA IULIA a respins recursul declarat de pârâta - SRL împotriva deciziei 79/2008 a Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că recursul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe dreptul comun având ca obiect principal constatarea nulității absolute a donației imobilului în litigiu situat administrativ în D, str. -. - nr. 3, respectiv art. 948 și urm. Cod civil.
Prin urmare criticile aduse hotărârii atacate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 3 cod procedură civilă nu au fost primite.
Este fără echivoc natura civilă cauzei dedusă judecății față de obiectul acțiunii, arătat mai sus.
Nici dispozițiile legii speciale în speță nu sunt incidente, întrucât acțiunea a fost întemeiată și soluționată pe dispozițiile dreptului comun.
Critica referitoare la excepția puterii lucrului judecat a fost considerată de neprimit. Pe de o parte asupra excepției în mod corect s-au pronunțat instanțele de fond. Instanța de apel în considerentele hotărârii arată exhaustiv motivele de fapt și de drept care fundamentează soluția de respingere de către prima instanță prin încheierea din 2.08.2006. Pe de altă parte în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 1201 Cod civil, obiectul celor două acțiunii fiind diferit, ca de altfel și cauza juridică.
Nici referirile la inadmisibilitatea acțiunii nu au fost primite, omissio medio, în mod direct în calea de atac a recursului fără a constitui motiv de apel. Oricum soluția asupra acestei excepții în mod corect a fost reținută de prima instanță prin încheierea din 2.08.2006 față de obiectul prezentei acțiuni și cauza sa juridică.
În speță nu s-a solicitat retrocedarea imobilului pentru a fi incidente dispozițiile legii speciale.
Tot față de obiectul principal al acțiunii - de constatare a nulității absolute a donației - în mod corect s-a stabilit cadrul procesual de către reclamant, părțile litigante fiind părțile respectivului contract.
Criticile referitoare la incidența dispozițiilor Legii 15/1990 și HG 834/1991 nu au fost primite, atât timp cât în speță s-a pus în discuție valabilitatea contractului de donație. Instanța de apel în mod corect a reținut că în speță nu se impune analizarea bunei sau relei credințe a recurentului intimat, nu s-a pus în discuție valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de proprietate a acestuia.
Atâta timp cât documentația de întabulare în cartea funciară vizează un alt număr topografic iar situația de carte funciară era diferită de cea cuprinsă în documentație, critica recurentei referitoare la aspectele pur tehnice nu pot fi primite.
Nici criticile referitoare la nulitatea actului de donație și prescripție nu pot fi primite, pe de o parte datorită formulării acestora omissio medio. Oricum în mod corect s-a respins de către instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune față de cazul de nulitate absolută reținut în speță.
Ultimele critici aduse hotărârilor atacate exced prezentului recurs și nu pot fi analizate întrucât textele pct. 10 și 11 ale art. 304 cod procedură civilă au fost abrogate.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu au fost considerate incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă a respins ca nefondat recurs pârâtei.
Împotriva acestei decizii pârâta - SRL a formulat contestație în anulare care a format obiectul dosarului -, contestație care a fost admisă prin decizia 129/2009, prin care a fost anulată decizia 459/2008 și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
Pentru a pronunța decizia 129/2009 Curtea de Apel a reținut că recursul nu a fost analizat, dintr-o evidentă eroare materială, și prin prisma criticilor aduse deciziei pronunțate în apel, cu privire la competența instanței raportat la valoarea imobilului. Împrejurarea că a fost invocată sau nu necompetența materială a instanței față de valoarea imobilului, nu are relevanță fiind în discuție o excepție peremptorie și dirimantă, de ordine publică, care poate fi invocată în orice stadiu al procesului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA la data de 22.04.2009 reclamanta Ortodoxă Română de a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 129/2009, arătând că în dispozitiv nu se arată că dezbaterile vor fi redeschise numai cu privire la motivul de recurs care privește competența instanței după valoarea obiectului pricinii.
Prin decizia civilă nr. 1/R/CC/2009 Curtea de Apel a respins cererea de lămurire a dispozitivului, reținând în motivare că, chiar dacă considerentul pentru care s-a admis contestația în anulare vizează nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, dispozitivul deciziei 129/2009 este clar în sensul că urmare a admiterii contestației în anulare s-a anulat în întregime decizia atacată urmând a se rejudeca recursul așa cum acesta a fost formulat.
Cu ocazia rejudecării recursului au fost depuse înscrisuri noi referitoare la valoarea de impozitare a imobilului în litigiu, la data introducerii acțiunii, 11.10.2005:
- adresa nr. 18473/22.06.2009 emisă de Consiliul Local D, Serviciul Public Impozite și Taxe Locale, la solicitarea Curții de Apel ( 177)
- raport de expertiză tehnică topografică extrajudiciară efectuat de expertul și raport de expertiză de evaluare a construcțiilor efectuat de expertul, depuse de reclamanta Ortodoxă Română de
-raport de evaluare pentru Grădinița nr. 1 D întocmit de ing. - depus de pârâta - SRL.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei Tribunalului Hunedoara, prin prisma motivelor de recurs formulate Curtea constată că prezentul recurs este parțial fondat și va fi admis în limitele care se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la competența materială de soluționare a cauzei, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 3 cod pr. Civilă se constată că acest motiv este nefondat, cauza fiind în mod corect soluționată de judecătorie în primă instanță, atât raportat la natura civilă a cauzei cât și la valoarea obiectului litigiului.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune de drept comun având ca obiect principal constatarea nulității absolute a donației unui imobil, întemeiată pe disp. art. 948 și urm. Cod civil. Litigiul de față nu poate avea natură comercială deoarece competența jurisdicției comerciale nu intervine automat ori de câte ori una din părțile litigante este o societate comercială, ci doar atunci când comercianții săvârșesc fapte de comerț, ceea ce nu este cazul în speță. Simpla calitate de comerciant a uneia din părțile în litigiu nu poate atrage aplicarea legii comerciale în lipsa unui act sau fapt de comerț, chiar dacă imobilul în litigiu face parte din fondul de comerț al uneia dintre părți. În aceeași ordine de idei, competența Tribunalului nu poate fi atrasă de disp. OG 94/2000, deoarece litigiul de față nu se întemeiază pe dispozițiile legii speciale, ci pe dispozițiile dreptului comun. Prin urmare, este fără echivoc natura civilă a cauzei, față de obiectul acțiunii, nulitatea absolută a unei donații.
În ceea ce privește valoarea obiectului litigiului, potrivit art. 1 pct. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. B cod pr. Civilă, litigiul de față era de competența judecătoriei dacă imobilul în litigiu avea, la data introducerii acțiunii, o valoare care se situa sub limita de 500.000 lei. În ceea ce privește acest aspect instanța nu poate lua în considerare adresa Consiliului Local D nr. 2380/2008 de care se prevalează recurenta - SRL, întrucât această adresă datează din 31.01.2008, or litigiul de față este pornit la data de 11.10.2005. Expertizele depuse de părțile litigante în fața instanței de recurs, nu pot fi avute în vedere ca probe deoarece sunt probe extrajudiciare și nu sunt însușite de partea adversă, iar pe de altă parte sunt probe constituite pro causa, efectuate numai în anul 2009, iar concluziile lor sunt contradictorii, diferențele de valoare fiind foarte mari. Astfel, expertiza depusă de reclamantă indică o valoare de 84.290,68 mp pentru teren ( 189) și de 123.560 lei pentru construcții ( 198), în timp ce expertiza depusă de pârâtă indică o valoare de 1.470.000 lei, la data de 11.10.2005 ( 222). Pentru determinarea acestei valori instanța va avea în vedere adresa nr. 18473/22.06.2009 emisă de Consiliul Local D, la solicitarea instanței de recurs, adresă din care rezultă că valoarea totală de impozitare a imobilului Grădiniță, situat în D, str. -. - nr. 1-3, înscris în CF 1215/a D, a fost, la data de 11.10.2005, de 48.462,26 lei ( 177, dosar -). De asemenea, se poate avea în vedere suma de 100.000 de euro pe care reclamanta a propus-o pârâtei pentru cumpărarea părții de imobil care i-ar aparține, în încercarea de soluționare amiabilă a cauzei, sumă care se situează sub limita valorică de 500.000 lei. Prin urmare, față de această valoare se constată că litigiul de față a fost soluționat în mod corect de judecătorie în primă instanță, și în consecință motivul de recurs invocat de pârâtă și prev. de art. 304 pct. 3 cod pr. Civilă, nu este fondat și urmează a fi respins.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs care se impune a fi analizate față de decizia nr. 129/2009 care a anulat în întregime decizia nr. 459/2008, precum și față de decizia 1/R/CC/2009 de lămurire a dispozitivului deciziei 129/2009, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește soluționarea excepției autorității lucrului judecat se constată că instanțele de fond au soluționat în mod corect această excepție prin respingerea ei, nefiind întrunite condițiile art. 1201 cod civil; în considerentele sentinței civile nr. 768/1999 s-a motivat că nu a fost contestată valabilitatea actului de donație și că se solicitase constatarea doar a nulității procesului verbal de cedare către stat a imobilului, fără a se argumenta asupra presiunilor vechilor guvernanți, invocate în fapt. Ca atare, respectiva solicitare nu a fost tratată ca un capăt de cerere și nu a fost analizată pe fond. Prin urmare, chiar dacă instanța de apel a reținut că pârâta nu a atacat și încheierea din 2.08.2006 prin care a fost soluționată excepția, s-a pronunțat asupra acestei excepții, motivând în fapt și în drept soluția de respingere. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă de instanța de fond, iar pârâta nu a criticat acest aspect prin motivele de apel, astfel încât nu pot fi aduse noi critici direct în faza recursului, deoarece s-ar eluda un grad de jurisdicție. De altfel, această excepție în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, deoarece în prezentul dosar nu s-a solicitat retrocedarea imobilului, cererea de retrocedare urmând a fi soluționată de Comisia Specială, după soluționarea irevocabilă a prezentului dosar. Prin urmare, motivul de recurs referitor la modul de soluționare a excepțiilor se dovedește a fi nefondat și urmează a fi respins.
În ceea ce privește critica referitoare la cadrul procesual stabilit de reclamant, se constată că și aceasta este nefondată, atâta timp cât procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, care dealtfel a fost stabilit corect de reclamantă având în vedere obiectul acțiunii - constatarea nulității unei donații - părțile litigante fiind părțile contractante.
În fine, se constată a fi întemeiate criticile referitoare la fondul litigiului, pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Prin acțiunea formulată și precizată la pagina 98-99, dosar fond, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a donației pentru că nu a fost respectată forma autentică cerută de art. 813 cod civil și pentru că a lipsit cauza licită a donației, respectiv intenția de a gratifica precum și consimțământul liber exprimat al donatorului care ar fi fost constrâns de regimul politic de la acea dată să cedeze proprietatea sa în favoarea Statului Român. Primele motive invocate ar atrage nulitatea absolută a donației, însă cel din urmă este un viciu de consimțământ care nu poate atrage decât nulitatea relativă a donației cu întregul ei regim juridic și avem în vedere, în primul rând caracterul prescriptibil al unei astfel de acțiuni.
În ceea ce privește cerința formei solemne se constată că aceasta este respectată, donația fiind făcută cu respectarea condițiilor prevăzute de Decretul 478/22.11.1954, privitor la donațiile făcute statului, act normativ aplicabil la momentul actului de donație și care nu prevedea necesitatea încheierii contractului în formă autentică.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 din acest act normativ, donațiile oferite sfaturilor populare se acceptă de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Populare Române. În speță s-a făcut dovada existenței procesului verbal încheiat în ședința Consiliului l din de la data de 07.05.1961 ( 106), a ofertei de donație materializată în procesul-verbal încheiat la data de 22.11.1961 ( 53) cu avizul Episcopiei Ortodoxe Române A exprimat în adresa nr. 5285/1961 ( 51) înaintată Sfatului Popular Orășenesc D prin Adresa nr. 591/1961 dată de Ortodox Român B la data de 23.11.1961 ( 107) precum și a Deciziei nr. 22/12.01.1962 dată de Sfatul Popular al regiunii Deci, forma solemnă cerută de legea specială a fost respectată și prin urmare nu există nicio încălcare a vreunei dispoziții de ordine publică de natură să justifice constatarea nulității absolute a donației pentru nerespectarea formei solemne.
În ceea ce privește voința liber consimțită, deși se susține o nulitate absolută a donației, ceea ce se invocă în fapt sunt motive de nulitate relativă, respectiv o viciere a consimțământului, o constrângere exercitată asupra donatorului prin violență morală pentru predarea imobilului către stat. Chiar reclamanta arată în motivarea acțiunii că, consimțământul donatorului nu a fost liber exprimat, fiind vorba de o constrângere exercitată de regimul politic de la acea vreme. Aceste motive sunt cauze de nulitate relativă, însă reclamanta nu solicită nulitatea relativă a actului de donație întrucât aceasta pune în discuție problema prescripției acțiunii și nici nu dovedește în ce a constat presiunea morală exercitată de regimul politic de la acea vreme. Se invocă, drept motive de nulitate absolută lipsa intenției de a gratifica, respectiv lipsa cauzei actului de donație precum și existența unei cauze ilicite. Aceste motive ( lipsa cauzei sau caracterul ilicit al cauzei ) ar fi de natură să ducă la nulitatea absolută a donației, însă sunt aspecte care trebuie dovedite. Aceasta deoarece, potrivit 967 alin. 1 cod civil, convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă, iar conform alin. 2 cauza este prezumată până la proba contrarie. Aceste dispoziții legale instituie prezumția de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic, precum și prezumția de existență a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită. De asemenea, potrivit art. 968 cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. Deși reclamanta susține caracterul nelicit al cauzei actului de donației, nu face nicio dovadă în acest sens și raportat la disp. art. 968 cod civil. Chiar dacă martorul Rad eclarat că nu ar fi semnat procesul verbal de ședință în care s-a luat hotărârea de a imobilul în favoarea statului această declarație nu face dovada vreunui motiv de nulitate absolută a donației, cu atât mai mult cu cât majoritatea membrilor consiliului parohial au semnat cererea de donație, cerere confirmată ulterior de forul superior, prin acordul expres dat de Episcopie. Nicăieri nu se cerea ca hotărârea de donație să fie luată cu unanimitate de voturi, ceea ce se solicita fiind doar majoritatea pentru hotărârea unui organ colectiv de conducere. Prin urmare, lipsa acordului unuia sau altuia nu are relevanță, din moment ce acesta nici nu a susținut că ar fi participat la vot, ci susține că a plecat anterior încheierii procesului-verbal. Prin urmare, atâta timp cât nu s-a făcut dovada vreunui motiv de nulitate absolută a donației, cauza existând, fiind licită și morală, în mod nelegal a constatat instanța de fond nulitatea absolută a actului de donație, capăt de cerere ce se impunea fi respins.
Prin cel de-al doilea capăt de cerere reclamanta a solicitat anularea încheierii nr. 5557/30.06.2005 prin care s-a dispus rectificarea profilului imobilului de sub nr. ord., nr. top 226, 227/2/2 din CF 1215 /a D din teren în casă curte și a nr. top 226, 227/2/1 din CF 91 D, din casă curte în teren, iar prin cel de-al treilea a solicitat radierea întabulării dreptului de proprietate al pârâtei - SRL și reîntabularea statului Român, capete de cerere admise de instanța de fond fără nicio o motivare în fapt și în drept. Singura probă avută în vedere de instanță a fost raportul de expertiză efectuat de expertul, însă concluziile acestuia exced scopului pentru care el a fost desemnat să efectueze expertiza; astfel, se apreciază de către expert că trecerea imobilului în favoarea Statului Român nu s-a efectuat în baza unui act de donație încheiat la notariatul de Stat și prin urmare această întabulare nu s-a efectuat cu drept titlu. De asemenea, se apreciază că suprafața de 717 mp identificată sub nr. top 226,227/2/2 nu trebuia să fie inclusă în suprafața de 414.581,58 mp din Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate seria - 3 -. 0507, iar ulterior nu trebuia să fie inclusă în suprafața de 2234,49 mp propusă pentru întabulare. De asemenea, se apreciază că rectificarea făcută în baza încheierii nr. 5557/2005 este nelegală, aprecieri reținute de instanța de fond fără nicio motivare și explicație juridică.
Nu există nici un motiv de anulare a încheierii nr. 5557/2005, aceasta îndreptând o eroare materială, o neconcordanță scriptică între înscrierile efectuate în cele două cărți funciare cu privire la suprafața de 717 mp construcție și teren, conform documentației de întabulare a dreptului de proprietate a - SRL, fără ca prin aceasta să se aducă vreo vătămare altor proprietari ale căror drepturi de proprietate au fost transcrise din aceleași CF 91 în alte cărți funciare sau au rămas în această carte, cum este cazul lui. Mai mult reclamanta nu are nici calitate procesuală activă și nici interes pentru a solicita anularea acestei încheieri de întabulare, întrucât la momentul actual nu are nici un drept legal stabilit cu privire la acest imobil și prin urmare nu poate dovedi vreo vătămare a drepturilor sale, însă instanța de recurs nu va modifica hotărârea instanței de fond sub aceste aspecte întrucât ele nu au mai format motive de recurs.
În baza Legii 15/1990 și HG 834/1991, prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 3 nr. 0507 din 6.10.1993, emis de Ministerul Industriilor, - D i-a fost testat dreptul de proprietate și asupra imobilului Grădiniță, înscris în CF 1215 D, în suprafață tabulară de 2234,49 mp, din care nr. top 226,227/2/2 a fost adus din CF 91 Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a fost niciodată atacat la instanța de contencios administrativ, nu s-a pus în discuție nici un moment valabilitatea acestui act care constituie titlul de proprietate al pârâtei, care s-a întabulat în cartea funciară în baza încheierii nr. 5271/11.09.2000. Imobilul din str. -. - nr. 3 împreună cu imobilul învecinat de la nr. 1 fost cumpărat de la stat, cu ocazia privatizării, conform Anexei la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 364/11.07.1994, perfectat cu Fondul Proprietății de Stat ( 134 și urm. Dosar fond).
Instanța de fond a dispus pur și simplu radierea dreptului de proprietate al pârâtei făcând o greșită aplicare a dispozițiilor Legii 7/1996. Astfel, potrivit art. 30 din acest act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit cu bună credință. În speță nu s-a pus în discuție nici un moment buna credință a pârâtei - SRL, iar potrivit art. 31 alin. 2 dobânditorul este considerat de bună credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală. Reclamanta susține că la prezentarea cererii de întabulare pârâta cunoștea deja dreptul pe care reclamanta l-ar fi avut cu privire la acest imobil, situație în care nu poate fi considerată a fi de bună credință. Se pune firesc întrebarea ce drept ar fi avut reclamanta asupra imobilului în litigiu în anul 2000 (când s-a întabulat pârâta), și de unde se poate trage concluzia că pârâta ar fi avut cunoștință de vreun astfel de drept, de vreme ce în cartea funciară nu era notată intenția reclamantei de a revendica imobilul, acțiunea de față fiind introdusă după 5 ani de la data întabulării pârâtei, dată la care se notează procesul în cartea funciară ( 55-56, dosar fond), cu încheierea nr. 6296/11.10.2005.
Art. 34-35-36 reglementează acțiunea de rectificare a cărții funciare și stabilește expres și limitativ cazurile în care se poate dispune rectificarea de carte funciară precum și termenele de prescripție a acțiunii. Singurul temei legal care ar fi putut fi incident în cauză este cel prevăzut de art. 34 pct. 1, referitor la rectificarea unei înscrieri, dacă actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil. Reclamanta nu numai că nu motivează cererea sa sub acest aspect, dar nici nu folosește termenul derectificare,ci pe acela de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei, termen preluat de instanțele de fond, însă acest termen nu are nicio legătură cu acțiunea de față, el fiind folosit de art. 20 din Legea 7/1996 și se referă la stingerea drepturilor reale prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere (de ex. radierea unui drept de uzufruct viager, în caz de deces a titularului său), deci hotărârea este lipsită de temei legal.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea constată că este fondat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod pr. Civilă, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, și consecință se va admite recursul pârâtei împotriva deciziei civile nr. 79/A/28.03.2008 a Tribunalului Hunedoara, care va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2813/29.06.2007 a Judecătoriei Hunedoara, și judecând cauza se va respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta de împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local D și - SRL Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond cu privire la excepțiile invocate și modul de soluționare a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta recurentă față de AVAS B, întrucât aceste aspecte nu au mai fost supuse analizei instanței de recurs, ele neformând motive de recurs.
Ca urmare a respingerii acțiunii reclamantei se vor înlătura dispozițiile sentinței referitoare la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs întrucât acestea nu au fost solicitate și nici dovedite de recurentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta "" D, împotriva deciziei civile nr.79/A/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția civilă, în dosar nr- și în consecință:
Modifică decizia sus menționată în sensul că:
(continuarea deciziei civile nr.305/2009)
Admite apelul declarat de pârâta "" D împotriva sentinței civile nr.2813/29.06.2007 a Judecătoriei Hunedoara, pe care o schimbă în parte și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta de, împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local D și ""
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond, cu privire la excepțiile invocate și modul de soluționare a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta recurentă față de
Înlătură din sentința apelată dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.07.2009.
Președinte, - - --, semnează președintele Curții de Apel, | Judecător, - - - | Judecător, - --, semnează președintele Curții de Apel, |
Grefier, |
Tehnored.
2ex/19.08.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Carla Maria Cojocaru
