Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 314/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/2008
Ședința publică din 28.02.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina judecător
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în, nr. 73, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea, nr. 83, județul B, împotriva deciziei civile nr. 819/A din 04.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 131 din 09.03.2006, pronunțată de Judecătoria Aleșd, în dosar nr. 629/2003, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul pârât personal, reprezentantul acestuia, avocat HG, în baza împuternicirii avocațiale nr. 42 din 23.08.2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 9 din 21.01.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 93,5 lei și timbru judiciare în valoare de 1,65 lei, după care:
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar înscrisurile aflate la dosar la filele 13 - 29, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar concluzii scrise, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate precum și a hotărârii pronunțată de instanța de fond, și în consecință, admiterea în întregime a acțiunii reconvenționale și respingerea acțiunii principale, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând taxa de timbru și onorariul avocațial. Apreciază că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică întrucât nu a reținut și interpretat în mod corect probele administrate în cauză, reținut anumite aspecte contrar probelor de la dosar, s-a aplicat greșit legea. Consideră că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută deoarece nu analizat probele administrate în cauză de către recurent. Arată că, intimatul nu are calitate procesuală în cauză, întrucât nu este în grad de rudenie cu recurentul. Intimatul nu a acceptat succesiunea după părinții săi în termenul legal, împrejurare recunoscută chiar de către acesta, astfel că, nu poate culege succesiunea acestora. Imobilul în litigiu a fost construit de recurent, acest lucru rezultând și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Acesta a folosit-o sub nume de proprietar, a achitat toate taxele și impozitele aferente. Împrejurarea că intimatul a dus diferite materiale la locuința părinților săi, nu este de natură a duce la concluzia că acesta a construit casa. Reaua credință a intimatului rezultă și din răspunsurile date de acesta la interogatoriu. Nu arată când dus bunurile la care face referire în interogatoriu, respectiv costumul popular, perne. Acesta locuiește de peste 30 de ani în, nevalorificând imobilul în litigiu.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Susținerile recurentului privind lipsa calității procesuale a intimatului, sunt aberante, actele de stare civilă depuse la dosar făcând dovada deplină în acest sens. De asemenea, consideră că s-a făcut dovada acceptării în termen de către intimat a moștenirii după ambii părinți. Arată că, terenurile în litigiu au fost aduse în CAP de antecesorul părților, au fost reconstituite acestuia în baza Legii nr. 18/1991, întabulate în CF și reprezintă o parte a masei succesorale ce se dezbate în prezenta cauză. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că intimatul este cel care a construit imobilul în litigiu, precum și că, posesia recurentului nu a îndeplinit condițiile necesare uzucapării.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.131 din 9 martie 2006 Judecătoria Aleșd a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului; a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional și pe cale de consecință.
A constatat că pe nr. top. 34074 înscris în CF 167 și pe nr. top.34076 înscris în Cf 1609 sunt construite 3 case de locuit după cum urmează: pe nr. top.340/4 înscris în CF 167 există edificată o casă de locuit aflată la nr. administrativ 73; pe nr. top.340/6 înscris în Cf 169 se află edificate două case de locuit - una veche și cea de-a doua nouă, șură și șopron, notate în schița de identificare a imobilelor de la punctele 2-5 aflate la nr. administrativ 77 conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză de inginer expert.
A constatat că,m casa situată la nr. administrativ 73 situată pe nr..340/4 a fost edificată de reclamantul.
A constatat că, casa veche situată pe nr. top. 340/6 situată în la nr. administrativ 77 fost edificată de defunctul și soția.
A constatat că, casa nouă situată pe nr. top. 340/6 situată în la nr. administrativ 77 fost edificată de pârâtul reclamant reconvențional.
A dispus notarea în Cf a existenței acestor imobile pe nr. topo mai sus arătate, conform dispozitivului hotărârii.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei decedată la data de 13 iunie 1983 în, județul B, se compune din cota de parte din casa de locuit (veche) situată în la nr. administrativ 77, pe nr. top.340/6.
A constatat că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitor defunctului în calitate de soț supraviețuitor, reclamantul în calitate de fiu și pârâtul în calitate de fiu.
A constatat că în această calitate moștenitorilor legali le revine cota de: 174 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei soțului supraviețuitor - ulterior decedat și fiilor acesteia și în cote egale.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului decedat la data de 13 ianuarie 1999 în localitatea, se compune din: cota totală de 5/8 parte din casa veche și anexele gospodărești situate în nr.77, situate pe nr. top.340/6, cota de 171 parte din imobilele cu nr. top. 34074 înscris în Cf 167 în suprafață de 1564 mp.; nr. top.340/6 înscris în Cf 169 în suprafață de 1402 mp.; nr. top.198 înscris în CF 107 în suprafață de 682 mp.; nr.top.344/1 înscris în CF 213 în suprafață de 2877 mp.; nr.top.196 înscris în 127 în suprafață de 2390 mp. teren arabil; nr. top.197 înscris în Cf 107 teren în suprafață de 1224 mp.; nr. top.343/3 înscris în CF 196 în suprafață de 17265 mp. și nr. top.1096/3 înscris în Cf 550 în suprafață dem8632 mp, terenuri reconstituite în favoarea defunctului în baza 18/1991 conform Titlului de proprietate nr.611/1995.
A constatat că de pe urma defunctului decedat la data arătată, au rămas în calitate de fii - moștenitori legali, reclamantul și pârâtul
A constatat că acestora le revine cota de parte fiecăruia, din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului.
A dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al părților cu titlul de moștenire conform dispozitivului hotărârii.
A respins restul pretențiilor formulate atât în acțiunea principală cât și în acțiunea reconvențională și a compensat cheltuielile de judecată ocazionate de părți în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut din actele de stare civilă depuse la dosar și probele testimoniale administrate în cauză că cele două părți sunt fii ai defuncților și și ambii au acceptat succesiunea în mod tacit.
A reținut că în urma apariției Legii Fondului Funciar defunctul a solicitat în baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul litigiului, fiind emis și Titlul de proprietate nr.611/1995 în favoarea acestui defunct, situație față de care a constatat că imobile terenuri fac parte din masa succesorală în cotă de 1/1 parte.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați cu concluziile Raportului de expertiză întocmit de inginer expert a reținut că pe top.340/4 și 340/6 sunt construite 3 case de locuit, cea de la nr. administrativ 73 fost edificată de, cea de la nr. administrativ 77 fost edificată de iar casa situată la nr.77 casa veche a fost edificată de defunctul și defuncta, făcând parte din masa succesorală rămasă în urma acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, timbrat cu 42,75 RON taxă judiciară de timbru și 0,75 RON timbru judiciar, pârâtul, solicitând admiterea lui și respingerea în întregime a acțiunii formulată de, admițându-se cererea reconvențională formulată de apelant.
Prin decizia civilă nr. 819/A din 04.10.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul domiciliat în localitatea nr.73, județul B în contradictoriu cu intimatul domiciliat în localitatea nr.83, județul B împotriva sentinței civile nr.131 din 9 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat partea apelantă să plătească părții intimate suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse de apelant hotărârii atacate se apreciază în totalitate nefondate.
În ceea ce privește calitatea intimatului de succesor legal, acceptant al moștenirii rămase în urma părinților săi defuncți, instanța a reținut următoarele:
Din coroborarea certificatului de naștere al intimatului, în care este specificat numele părinților săi și, cu adresa nr.30052/2 februarie 1984 emisă de Consiliul Popular al Județului B din care rezultă că tatăl intimatului, defunctul eas olicitat instanței a se încuviința ca fiul său să-i poarte numele, instanța va trage concluzia că intimatul este fiul defunctului e decedat la data de 13 ianuarie 1999, filiația intimatului fiind confirmată de altfel și de probele testimoniale administrate în cauză.
Conform declarațiilor martorilor B și, martori care au participat în mod nemijlocit la cele relatate, la cca. Două-trei săptămâni după decesul numitei - mama părților, intimatul a luat din locuința părinților săi o serie de bunuri ce au aparținut mamei sale, iar după decesul tatălui părților la aproximativ 2-3 luni intimatul a luat din gospodăria acestuia purcei și porumb știuleți.
Acțiunea intimatului de a lua anumite bunuri din averea părinților săi în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.700 cod civil de la data decesului acestora este interpretat de către instanță ca reprezentând manifestarea neechivocă a voinței intimatului de a accepta succesiunea rămasă în urma părinților defuncți.
Față de cele reținute mai sus, sa apreciat că în mod corect a reținut prima instanță atât calitatea de succesori legali a părților față de defuncții și, cât și cotele de moștenire ce revine fiecăruia din frați.
S-a apreciat nefondată și în totală neconcordanță cu probele de la dosar susținerea apelantului potrivit căreia, terenul în litigiu s-ar cuveni în totalitate apelantului pârât, întrucât acesta este singurul care l-ar fi solicitat în virtutea legii, în calitatea sa de membru
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că cel care a solicitat în baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, este antecesorul părților, nicidecum apelantul pârât, astfel că prin Titlul de proprietate nr.611/1995 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorului părților, drept care a fost întabulat ca atare în Cartea Funciară.
Prin urmare terenul în litigiu, în totalitate, face parte din masa succesorală rămasă în urma defunctului, astfel că moștenitorilor și, le revine câte o cotă de parte din imobile în calitate de fii ai defunctului în baza dispozițiilor art.669 Cod civil.
Dreptul intimatului de a dobândi cota de parte din moștenirea rămasă în urma decesului tatălui săi este conferită de lege, astfel că sub acest aspect nu prezintă nici relevanță împrejurarea că intimatul nu a înțeles să solicite reconstituirea dreptului de proprietate, că nu a avut calitate de membru sau că în prezent terenul se află înscris în registrul agricol la poziția apelantului.
Referitor la situația edificatelor aflate pe terenul cu nr. top. 340/4 și 340/6 înscris în CF 167 respectiv 169, instanța a reținut următoarele:
Conform raportului de expertiză topografică întocmit de inginer expert, pe terenul cu numărul topografic 340/4 înscris în Cf 167Butan există o casă de locuit aflată la nr. administrativ 73, iar pe terenul cu nr. top. 340/6 se află edificate două case de locuit, una veche ce reprezintă casă părintească și una nouă cu șură și șopron, situate la nr. administrativ 77.
Susținerea apelantului potrivit căreia pe terenul sus arătat s-ar afla doar două case și nu trei, este infirmată nu numai de către constatările expertului, de declarațiile martorilor audiați, dar chiar de recunoașterile pârâtului făcute prin întâmpinarea depusă la fila 14 din dosarul de fond și cu ocazia interogatoriului ce i s-a luat în ședința publică din 26 februarie 2004.
Din declarațiile martorilor, G, și rezultă cu certitudine faptul că reclamantul a fost cel care a achiziționat materialele de construcție și a edificat pentru el casa situată pe top. 340/4 la nr. administrativ 73, cu acordul părinților săi.
Așa fiind, în raport de probele administrate se constată că în mod corect a reținut prima instanță că aceea casă situată la nr. 73 a fost edificată de reclamantul.
S-a apreciat nefondată susținerea apelantului referitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției existente la nr. 73 - prin uzucapiune -, deoarece din probele administrate rezultă că posesia exercitată de apelant asupra acestei case este viciată, fiind fondată pe violență.
în acest sens este declarația martorei, care a arătat că pârâtul a blocat ușile și nu a mai permis accesul reclamantului în gospodărie, fiind evident că apelantul a intrat în posesia casei și și-a conservat această posesie prin acte de violență, nefiind astfel îndeplinită cel puțin una din condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune,și anume "posesia utilă" exercitată de neproprietar.
În raport de considerentele expuse, instanța a apreciat nefondate criticile aduse de apelant hotărârii atacate, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.296 Cod proc. civilă, apelul a fost respins ca atacare.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod proc. civilă apelantul a fost obligat la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 94,065 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, declarat recurs apelantul solicitând admiterea acestuia, schimbarea deciziei în sensul admiterii în întregime a cererii reconvenționale, respingerea acțiunii intimatului, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat neinterpretarea corectă a probelor și aplicării greșite a legii, nu s-a arătat în ce constă achiziționarea diferitelor materiale de construcții.
Nu are calitate procesuală intimatul, nu este în grad de rudenie cu el, nefiind frate, în certificatul de naștere figurează nu. Nu a acceptat succesiunea în termenul legal, faptul că după moartea mamei a dus 2-3 perne și pături, nu sunt acte de acceptare, nu a făcut acte de dispoziție și nici nu a probat că bunurile erau ale defunctei, aspect recunoscut la interogatoriu. Nu există probe că s-au înțeles referitor la succesiunea după tată, iar declarațiile martorilor B și, fiind contrare recunoașterii la interogatoriu, trebuie înlăturate.
S-a arătat în decizie că intimatul a acceptat succesiunea după mamă doar cu privire la bunuri, reținând că a mai luat porumb, aspect neinvocat în apărare, neexistând probe ce să dovedească acceptarea. El în schimb a fost în gospodărie cu părinții, a lucrat în CAP și se bucură astfel de dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Greșit s-a reținut că ar fi proprietatea intimatului casa, contrar probelor, întrucât martorii, au arătat că a fost construită de recurent, aspect ce reiese și din adresa nr. 1124/10.07.2003 conform căreia a fost trecută în registrul agricol la poziția sa.
A locuit intimatul în, nu s-a manifestat din 1970 în sensul că ar fi casa a lui și chiar dacă a dus diferite materiale, nu este proprietatea lui, cu atât mai mult cu cât de peste 30 de ani o folosește el, public, pașnic, sub nume de proprietar, a făcut lucrările necesare pentru introducerea curentului electric, a geamurilor, ușilor, acoperișului. Martorul a relatat că s-a început construirea în 1971 și fără probe s-a reținut că posesia sa a fost viciată întrucât ar fi blocat ușile, apărare neformulată.
Trebuie înlăturată declarația martorei ca nesinceră, are caracter izolat în raport cu celelalte probe, nu putea intimatul să construiască casa neavând autorizație și nici acordul proprietarului CF.
Reaua credință a intimatului reiese chiar din interogatoriul din 26.02.2004 unde a arătat că toate imobilele au fost construite de el, că i-a întreținut și înmormântat pe defuncți, ori, a fost condamnat pentru că a intrat în domiciliul său.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299, 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că probele au dovedit calitatea lui de fiu al defuncților și de acceptare a moștenirii, el a construit una dintre case, declarațiile martorilor fiind corect analizate.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Din analiza certificatului de naștere seria - nr. -/30 mai 1961 - fila 4 dosar fond - reiese că intimatul este fiul lui și, aceleași persoane fiind și părinții recurentului - fila 34 dosar fond - singura mențiune ce nu coincide este prima literă de la numele tatălui întrucât în certificatul de naștere al intimatului aceasta este cu "K", iar în al recurentul cu "C".
Faptul că intimatul a fost recunoscut de către defunct ca fiu, reiese din estrasul din registrul de naștere -fila 8 vol. II dosar fond - conform căruia acesta a dat o declarație înregistrată sub nr. 7/1300 din 30 mai 1961 de recunoaștere, stabilindu-i-se filiația față de tată și totodată s-a încuviințat să poarte numele acestuia de familie, aspect din care reiese fără dubiu faptul că intimatul este fratele recurentului. Împrejurarea că acesta are numele "" iar recurentul "" este doar o eroare materială ce nu-i înlătură acestuia calitatea procesuală, criticile fiind nefondate.
Acceptarea moștenirii poate fi conform art. 689 Cod civil expresă sau tacită, fiind considerată tacită atunci când eredele face un act pe care nu l-ar putea face decât în calitatea sa de erede (moștenitor), act din care reiese neaparat intenția sa de a accepta succesiunea. Ori, în speță, într-adevăr intimatul nu a făcut o declarație expresă de acceptare moștenirii ci doar de acceptare tacită, cum corect raportat la probele administrate, au reținut ambele instanțe.
În cauză au fost audiați mai mulți martori pentru a dovedi acest aspect cât și celelalte care au făcut obiectul cauzei. Martorul B - filele 65 - 66 dosar fond - a relatat că intimatul, după moartea mamei sale, dus la locuința acestuia mai multe bunuri, respectiv purcei, saci cu, făină, un costum popular, haine de pat, pături, perne, farfurii, icoane, aspect confirmat și de martorul - filele 67 - 70. Faptul că prin răspunsul la interogatoriu, intimatul a indicat doar o parte din aceste bunuri, nu determină concluzia că acestea ar fi nesincere ci dimpotrivă, se coroborează cu recunoașterile acestuia, aspecte din care reiese implicit că prin luarea acelor obiecte, animale, intimatul a făcut acte de acceptare tacită succesiunii în sensul art. 689 Cod civil. Bunurile, animalele fiind luate de la gospodăria defuncților, se prezumă că au fost proprietatea acestora, prezumție ce nu a fost răsturnată. Depoziția martorului B se referă la ridicarea acestor bunuri atât după decesul mamei cât și după cel al tatălui părților, aspect ce reiese și din depoziția martorului, ceilalți martori audiați nu s-au referit la acte de acceptare succesiunii, astfel că nu vor fi analizate în acest sens, criticile fiind neavenite.
Cât privește casa situată în localitatea, nr. 73, conform declarației martorei - fila 67 dosar fond - aceasta a fost edificată de intimat, acesta fiind împiedicat de recurent să o folosească prin blocarea ușilor, aspect cunoscut de aceasta personal, locuind în vecinătatea acestei case. Martorul - fila 99 - a arătat că a fost plătit de intimat în anul 1973 pentru a-i transporta 3000 bucăți țiglă în localitatea, iar martorul - fila 100 - a arătat că l-a văzut pe intimat lucrând la edificarea casei. Martorul - fila 102 - a arătat că frații au construit câte două case cu părinții, dar intimatul a avut o contribuție mai mare pentru că una din case a construit-o pentru el. Cât privește declarația lui - fila 150 - acesta se referă la un transport de cărămidă după anul 1989, ori, casa din litigiu de la nr. 73 s-a construit anterior, iar martorul se referă tot la o construcție ridicată după anul 1989, martorul - fila 152 - a arătat că nu știe cine a construit-o, astfel că, din acest motiv nu a fost luată în considerare.
Faptul că această construcție nu a fost trecută în registrul agricol la poziția intimatului nu este un aspect ce să schimbe starea de fapt corect reținută referitor la persoana care a edificat- Aceleași probe au reliefat acordul proprietarilor tabulari anterior referitor la această construire, faptul că nu există o autorizație în acest sens, este un aspecte irelevant.
Nu putea opera uzucapiunea cu privire la această construcție câtă vreme posesia recurentului nu a fost una utilă, neviciată, netulburată, susținerile că acesta i-ar fi adus îmbunătățiri nu este de natură a schimba cele constatate.
Cât privește celelalte apărări în sensul că dosar recurentul se bucură de dispozițiile Legii nr. 18/1991, fiindcă a lucrat în CAP, a locuit cu părinții, întrucât în baza Legii nr. 18/1991 titlul de proprietate s-a eliberat în favoarea defuncților, este cert că imobilele revin ambilor frați prin devoluțiunea succesorală raportat la dispozițiile art. 669 Cod civil.
Nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, instanța de recurs în baza art. 274 Cod procedură civilă îl va obliga să-i plătească intimatului 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în, nr. 73, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea, nr. 83, județul B, împotriva deciziei civile nr. 819/A din 04.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 13.03.2008
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. MV - 13.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Lazăr
