Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.320.
Ședința publică de la 09.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 141.A din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și B.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă personal și asistată de avocat ce depune la dosar duplicatul împuternicirii avocațiale nr. - din 07.04.2009, intimatul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic ce depune delegația la dosar, lipsind intimata-reclamantă și intimatul-pârât B.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentei-pârâte învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatului-pârât Municipiul B prin Primarul General, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a deciziei, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului, precizează că invocă dispozițiile art. 304 pct. 5,6 și 8.pr.civ. precizând că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut și totodată, a procedat la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. De asemenea, consideră decizie recurate ca fiind netemeinică întrucât instanța a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, astfel încât ser impune admiterea recursului.
Reprezentantul intimatului-pârât Municipiul B prin Primarul General, pune concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Constată, că prin cererea înregistrată sub nr.13140/2005 la Judecătoria Sectorului 1 B reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B prin Primar General,. B, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr. 9, compus din 3 camere și dependințe situat în B,- A,.1,.1, sector 1, constatarea nulității contractul de vânzare cumpărare nr.81/1975 încheiat între și pârâții și și lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesia a apartamentului mentionat.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este moștenitoarea numitei, născută, fostă proprietară a apartamentului nr. 9, ce a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950. fără titlu valabil.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii și să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.9A,.1,.1, sector 1 și 19,69 mp, teren aferent la dresa sus menționată.
Pârâta a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii deoarece rec1amanta a formulat cerere în temeiul legii nr.10/2001 după expirarea termenului de notificare, susținând și că nu există identitate între imobilul indicat în titlul de proprietate al autoarei reclamante și cel ce formează obiectul prezentei cauze, deoarece din conținutul actului de vânzare cumpărare și al contractului de construire ce a aparținut defunctei, al certificatului de moștenitor nr.60/1999, precum și din adresa nr.1099/A/2003 a - Direcția Juridică rezultă că autoarea reclamntei a deținut în proprietate imobilul situat în- A,.1,.1, sector 1. De asemenea s-a mai arătat că cele două apartamente au configurație total deosebită, iar bunul său a fost dobândit cu bună credință.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii la termenul din 17.11.2005 și a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei de identitate între imobilul revendicat de reclamantă și imobilul deținut de pârâta.
Prin, sentința civilă nr.4462/22.03.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei de identitate dintre imobilul revendicat de reclamantă și imobilul reținut efe, a admis cererea reconvențională și a constatat că pârâta reclamantă a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul de vânzare cumpărare al autoarei reclamante pârâte, certificatul de moștenitor nr. 60/1999, declarația individuală de impunere din 1942, adresa nr.1099/A/2003 a - Direcția Juridică, mai multe adrese emise de Primăria Municipiului B și din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză că între apartamentul revendicat de reclamantă și apartamentul deținut de nu există identitate fiind doar o parte din apartamentul deținut de autoarea reclamantului.
Sub aspectul cererii reconvenționale, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1846 civ. referitor la prescripția achizitivă cu privire la apartamentul nr.9- A,.1,.1, sector 1.
Pârâta reclamantă împreună cu soțul său, în prezent decedat au dobândit imobilul prin contractul de vânzare cumpărare nr.81/1975, iar prin certificatul de moștenitor nr.10/17.08.1984 eliberat de notariatul de Stat Sector 1, devenit unica proprietară a imobilului, iar la data introducerii actiunii era împlinit termenul de prescripție achizitivă prevăzut de art.1846 civ. pârâta reclamantă posedând în tot acest timp imobilul sub nume de proprietar și fiind convinsă de valabilitatea titlului statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta arătând că sentința instanței de fond este netemeinici și nelegală și soli citând retrocedarea în natură a apartamentului, deoarece apartamentul proprietatea intimatei pârâte-reclamante este unul și același cu cel construit de apelantei reclamante.
Prin decizia nr.1501/4.12.2007, Tribunalul București secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță deoarece din cuprinsul probelor administrate la instanța de fond nu rezultă cu certitudine că apartamentul ce formează obiectul acțiunii în revendicare nu este același cu apartamentul proprietatea intimatei pârâte-reclamante.
Instanța de apel a mai constat, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare ce reprezintă titlul de proprietate al pârâților că acesta nu a fost soluționat, astfel că, în baza dispo.art.297 civ. se impune desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei în vederea judecării acestui capăt de cerere din acțiunea principală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.1242/22.09.2008, Curtea de Apel București secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și familie a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerente:
Se susține că instanța de apel s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut deoarece nu a invocat nerespectarea disp.art.129 alin.6 pr.civ. și nici soluționarea unor capete de cerere ale acțiunii, nu s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și nici nu a fost pusă în discuția părților și nici a calității procesuale pasive intimate.
Instanța de recurs consideră că instanța de apel avea obligația, în cazul în care identifica motive de ordine publică care atrăgeau nulitatea hotărârii să le pună în discuția părților, atât sub aspectul caracterului absolut al normelor încălcare cât și sub aspectul formulării de concluzii de către părți, aducându-se astfel o vătămare potrivit art.105 alin.2 pr.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 28.10.2008.
În apel după casare s-a depus carte de imobil cu privire la apartamentul situat în- A,.1,.1, sector 1.
La termenul din 23.01.2009 a fost pusă în discuția părților excepția calității procesuale active.
Prin decizia civilă nr.141 A din 30.01.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca neîntemeiată, a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare.
În motivarea deciziei s-a re ținut că din cuprinsul procesului verbal de carte funciară depus la fila 8 din dosarul de fond coroborat cu contractul de vânzare cumpărare nr.81/1975 și cu raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, rezultă că imobilul dobândit de către intimata pârâtă reclamantă împreună cu soțul său în prezent decedat se suprapune parțial cu imobilul care a aparținut autoarei apelante reclamante astfel că aceasta are calitate procesuală activă atât în acțiunea în revendicare, cât și în cererea reconvențională privind uzucapiunea.
Tribunalul a considerat că se impune analizarea pe fond a cererii reclamantei care a fost respinsă pentru lipsa identității dintre cele două imobile, cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, instanța urmând a avea în vedere și celelalte susținerii ale apelantei din cererea de apel precum și apărările formulate de către intimata pârâtă reclamantă prin cererea reconvențională. Urmează ca pe calea unei noi expertize să se aibă în vedere actele originale de proprietate ale autoarei reclamantei și actele de cadastru întocmite de către pârâta reclamantă, în raport de stabilirea identității imobilului urmând a se avea în vedere și celelalte aspecte privind prescripția achizitivă invocată de către pârâtă.
Împotriva deciziei men ționată anterior a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului s-a arătat că ecizia pronunțată este netemeinică deoarece instanța apelului "a acordat ceea ce nu s-a cerut" (art. 304 pct 6 pr.civ), întrucât pelul declarat în cauză de către intimata-apelantă a privit în exclusivitate soluția dată de instanța fondului acțiunii principale formulată de aceasta, în esență, intimata-apelantă criticând sentința apelată în sensul că în mod greșit instanța fondului ar fi procedat la admiterea excepției lipsei identității dintre imobilul revendicat și imobilul deținut de recurentă și la respingerea acțiunii principale; prin aceeași sentință instanța fondului a soluționat însă și oad oua cerere cu care a fost învestită, respectiv cererea reconvențională formulată de recurenta pîrîtă-reclamantă, dar pe acest aspect, intimata-apelantă nu a formulat nici un fel de critici în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentințe. Potrivit prevederilor arte 129 alin. 6 pr.civ. ". judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății" iar potrivit disp. art. 295 alin. 1 pr.civ. "Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel. stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.. ". Se solicită admiterea motivului de recurs și modificarea în parte a deciziei recurată, în sensul desființării în parte a sentinței apelată (numai în ce privește soluția de admitere a excepției lipsei identității și de respingere a acțiunii principale), precum și de trimitere a cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru soluționarea pe fond a acțiunii principale.
Recurenta a mai arătat că ecizia pronunțată este nelegală în ce privește invocarea și soluționarea, direct în fața instanței de apel. a excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-apelantă (art. 304 pct. 5 pr.civ.), invocată din oficiu de către tribunal rin p. decizia recurată instanța procedând la soluționarea acestei excepții, în sensul respingerii sale. Se apreciază că prin această soluție instanța de apel a adus o vătămare drepturilor procesuale ale recurentei, care potrivit dispozițiile art. 105 alin. 2 pr.civ. atrage nulitatea hotărârii, Tribunalul soluționând direct în apel o excepție ce privea soluționarea acțiunii principale pe fondul acesteia, soluționare care este de competența judecătoriei ca primă instanță, că soluția dată reprezintă astfel o încălcare a principiului dublului grad de jurisdicție și semnifică o vătămare adusă dreptului la apărare al recurentei. Se solicită admiterea motivului de recurs și casarea deciziei recurată, în sensul de a se dispune ca excepția să fie avută în vedere și respectiv să fie pusă în discuția părților în fața instanței de fond, cu ocazia rejudecării acțiunii principale.
În continuare recurenta a arătat că ecizia apelată este netemeinică instanța dând o interpretare greșită actului juridic dedus judecății (art. 304 pct 8 pr.civ), întrucât rin p. cererea introductivă intimata-reclamantă a pretins că este "moștenitoarea de drept" a numitei, care ar fi avut calitatea de proprietară a apartamentului nr. 9, și că între imobilul menționat în titlul de proprietate al autoarei sale și imobilul deținut de recurentă există totală identitate, motiv pentru care acesta urmează a-i fi lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie, dar nici în acțiunea principală și nici în motivele de apel intimata nu face vorbire despre o identitate parțială a celor două imobile ori despre intenția sa procesuală de valorificare parțială a dreptului său de proprietate în cadrul prezentei judecăți, intimata-reclamantă lăsând astfel să se înțeleagă în mod indubitabil că imobilul ce ar fi aparținut autoarei sale este în integralitatea sa identic cu imobilu1 aflat în stăpânirea recurentei și, prin consecință, aceasta înțelege să-și valorifice în întregul său dreptul de proprietate moștenit de la autoarea sa. Cu toate acestea, fără a fi sesizată și fără a pune în discuția părților un astfel de aspect, instanța de apel dă o cu totul altă interpretare atât actului dedus judecății cât și cererii formulată de intimată în temeiul acestui act. În acest sens, instanța apreciază că între bunul menționat în titlul defunctei și cel care aparține recurentei ar exista o identitate parțială iar acțiunea formulată ar reprezenta o valorificare parțială a dreptului de proprietate moștenit de intimata-reclamantă. Actele deduse judecății (contractul de vânzare-cumpărare al cotei de 36% din teren și cel de construire, ambele din 8 martie 1935) nu cuprind mențiuni despre apartamentul nr. 9 (imobilul revendicat) ori despre părți din acesta. Nu se pot, de aceea, identifica elemente în cuprinsul actelor deduse judecății care să justifice o astfel de interpretare. Nu se poate stabili care sunt părțile din imobil cu privire la care instanța reține că ar exista identitate (calificată drept "parțială") și părțile cu privire la care o astfel de identitate nu se mai verifică. Se apreciază că, procedând în acest mod, instanța de apel a dat o interpretare greșită actului dedus judecății, act ce nu cuprinde mențiuni despre existența unor fracțiuni de apartament, care să poată fi calificate drept identice cu apartamentul ce aparține recurentei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce prive ș te motivele de recurs prin care se sus ț ine că apelanta nu ar fi criticat partea din sentin ț ă referitoare la solu ț ionarea cererii reconven ț ionale prin care se cerea constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză prin uzucapiune, Curtea le-a constatat nefondate având în vedere că prin petitul apelului apelanta a cerut desfiin ț area sentin ței, ca nelegală ș i netemeinică, aceasta însemnând desfiin ț area în tot a sentin ței, deci ș i a dispozi ț iilor privind solu ț ionarea cererii reconven ționale.
Pe de altă parte apelanta s-a referit expres ș i la uzucapiune, la fila 2 motivelor de apel arătând că nu are nicio legătură din punct de vedere legal cu prezenta cauză care a fost începută prin ac ț iunea formulată de reclamantă, prin care se sus ține lipsa de titlu a statului.
Astfel, sunt nefondate motivele de recurs întemeiate pe dispozi țiile art. 304 pct 6.proc.civ. raportat la art. 129 alin. 6.proc.civ. și la art. 295 alin. 1.proc.civ.
Prin dispozitivul deciziei atacate instan ț a de apel a dispus desfiin ț area sentin ț ei (deci în tot), astfel că nu există nicio contradic ție cu considerentele prin care s-a dispus ca la rejudecare să fie avute în vedere ". și celelalte aspecte privind prescripția achizitivă invocată de către pârâtă", fie ș i prin cererea reconven țională.
Tribunalul nu a analizat pe fond cererea reconven ț ională întrucât a considerat-o în directă legătură cu solu ț ionarea cererii principale care fusese analizată de către prima instan ț ă doar pe cale de excep ț ie, solu ț ie considerată eronată de către instan ța de apel.
În legătură cu motivul de recurs prin care se sus ț ine nelegalitatea invocării și soluționării, direct în fața instanței de apel a excepției lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante, întemeiat pe dispozi țiile art. 304 pct. 5 pr.civ. Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că din considerentele deciziei rezultă că instan ț a de apel a pus în discu ț ie din oficiu a astfel de excep ț ie cu referire la lipsa identită ț ii dintre imobilul care face obiectul ac țiunii și imobilul aflat în posesia ș i proprietatea pârâtei, în baza căreia prima instan ț ă a respins ac țiunea principală și care reprezintă unul dintre aspectele criticate prin motivele de apel, conform art.295 proc. civ. nereprezentând o nouă excepție invocată de instanța de apel. Lipsa identității dintre imobile reprezintă un motiv de respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale active, prima instanță numind-o eronat "excepția lipsei identității" dintre imobile.
În legătură cu al treilea motiv de recurs, prin care se susține că reclamanta nu ar fi făcut vorbire nici în acțiunea principală și nici în motivele de apel despre o identitate parțială a celor două imobile ori despre intenția sa procesuală de valorificare parțială a dreptului său de proprietate în cadrul prezentei judecăți, întemeiat pe dispozi țiile art. 304 pct. 8.proc.civ. Curtea l-a constatat nefondat, având în vedere că prim motivele de apel s-a susținut că apartamentul aflat în prezent în proprietatea pârâtei recurente, nr.9A, face parte din apartamentul proprietatea autorilor ei, nr.9 de la etajul 1, care avea inițial 5 camere, iar apartamentul 9 bis, care reprezenta cealaltă parte a fost retrocedat. Astfel, este evident că apelanta a susținut "identitatea parțială" așa cum o denumește recurenta. De altfel chiar în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe pârâta a arătat că în 1954 apartamentul avea o anumită configurație, iar la data la care l-a cumpărat, în 1975 aceasta fusese modificată prin construirea unui zid despărțitor și crearea a două unități locative distincte.
La 28.10.2005, după formularea acestei întâmpinări, tot în fața primei instanțe reclamanta a susținut la rândul său că apartamentele 9 bis și 9A formează o singură unitate locativă, fostul apartament nr.9, proprietatea autoarei sale.
Chiar dacă reclamanta nu ar fi făcut această precizare instanța era datoare din oficiu să pună în discuție această problemă, în temeiul art.129 alin.5 proc.civ. întrucât dacă reclamanta făcea dovada că autoarea sa a fost proprietara unui imobil din care făcea parte apartamentul deținut în prezent de către recurenta pârâtă, nu se putea susține că nu are calitate procesuală activă în cauză, fie și numai urmând principiul cine poate mai mult, poate și mai puțin(a fortiori rationem:qui potest plus potest minus).
În ceea ce privește motivele de recurs legate de fondul problemei identității de imobile, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că așa cum a recunoscut chiar pârâta prin întâmpinarea menționată anterior, dar așa cum rezultă și din evidențele primăriei, coroborate cu expertiza efectuată în cauză, situație de fapt determinată prin interpretarea probelor administrate de către instanța de apel, apartamentul deținut în prezent de către recurentă reprezintă o parte a apartamentului proprietatea autoarea reclamantei, care în timp a fost reconfigurat prin crearea a două spații locative mai mici, care au fost identificate drept apartamentele 9A, care face obiectul prezentului litigiu, și 9bis. În acest fel a fost reținută identitatea parțială de către instanța de apel.
Nu avea cum să se regăsească apartamentul 9A în titlul de proprietate al autoarei reclamantei, atât timp cât modificarea structurii interioare a fostului apartament 9 intervenit după trecerea imobilului în proprietatea statului. La stabilirea acestei situații de fapt instanța de apel a ajuns prin interpretarea coroborată a probelor administrate.
În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.5,6,8 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 141.A din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. MP
.red. AP/MP
2 ex./9.07.2009
Judecători apel - Secția a IV-a Civilă
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu, Silvia
