Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 321
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2008 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul formulat de reclamanta - SRL Tg. J PRIN ADMINISTRATOR împotriva încheierii din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - INTERNAȚIONAL SRL
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - SRL Tg. Jac hemat în judecată pe pârâta - INTERNAȚIONAL SRL B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că este proprietara unei construcții în suprafață de 286. situată în comuna, județul G, pe un teren de 1881.
Prin sentința civilă nr.4419/2007 a fost respinsă acțiunea în constatare formulată de reclamantă.
S-a reținut că reclamanta - SRL Tg. J nu poate deveni și proprietarul construcțiilor situate pe terenul pe care l-a cumpărat de la, întrucât, pe de o parte aceste construcții se aflau pe teren și în momentul înstrăinării, terenul în cauză fiind grevat de aceste sarcini la care reclamanta a achiesat, iar pe de altă parte, pârâta a edificat construcții în timpul când proprietarul terenului nu era vânzătoarea, ci alt proprietar, care a consimțit la realizarea construcțiilor în cauză.
Astfel, pârâta are atât un drept de proprietate asupra construcțiilor edificate, cât și un drept de folosință asupra terenului pe care acestea sunt situate, având deci un drept de superficie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL Tg. J, reprezentată prin administrativ, susținând că în mod greșit instanța de fond a constatat dreptul de superficie al pârâtei.
S-a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a soluționării apelului de către Secția civilă a Tribunalului Gorj, după care constatându-se că cererea formulată de reclamantă este de natură comercială, va scoate cauza de pe rol și o va trimite la Secția comercială în vederea soluționării apelului declarat de reclamantă, împotriva sentinței civile nr.4419/28.11.2007.
Prin încheierea din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s- admis excepția de necompetență materială a judecării cauzei de către Secția civilă a Tribunalului Gorj.
A fost scoasă cauza de pe rol și trimisă Secției Comerciale a Tribunalului Gorj, în vederea soluționării apelului declarat de reclamanta - SRL Tg. J, reprezentată prin Administratorul.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs reclamanta - SRL Tg. J, prin administrator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit s-a admis excepția de necompetență materială a secției civile a Tribunalului Gorj și ca o consecință, greșit a fost scoasă cauza de pe rol și înaintată la secția comercială a aceleiași instanțe, pentru soluționarea apelului.
A arătat că între părțile din proces nu au existat raporturi comerciale, iar obiectul cauzei este un drept civil, câtă vreme sunt incidente prevederile art. 489 - 494 Cod civil.
A concluzionat în sensul că în speță competența de soluționare aparține secției civile, și nu secției comerciale a Tribunalului Gorj.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 Cod pr. civilă, încheierea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Soluția de scoatere a cauzei de pe rolul secției civile a tribunalului și înaintarea dosarului la secția comercială a aceleiași instanțe este corectă, dat fiind faptul că litigiul dintre părți are o natură comercială.
Deși în considerentele încheierii nu se face trimitere la temeiul legal în baza căruia s-a stabilit natura comercială a cauzei, Curtea constată că instanța de apel s-a raport la prevederile art.4 și respectiv art. 56 din Codul comercial.
Este știut că toate actele și faptele de natură comercială sunt prevăzute expres în art. 3 din Codul comercial.
Cu toate acestea, art. 4 din același cod conține dispoziții din a căror interpretare rezultă de necontestat că se socotesc fapte de comerț celelalte contracte și obligații ale unui comerciant ( altele decât cele prevăzute la art. 3 ), dacă nu sunt de natură civilă sau dacă, contrariul nu rezultă din actul respectiv.
În același timp art. 56 Cod comercial prevede că, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși legii comerciale, cu excepția dispozițiilor referitoare la persoana comercianților și la cazurile în care legea nu dispune altfel.
Observând lucrările dosarului, se constată că în cauză ambele părți au calitatea de comercianți și că în această calitate își dispută dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în comuna, județul
Mai mult, imobilul în litigiu face parte din patrimoniul societății pârâte, deoarece aceasta l-a cumpărat de la G cu factura nr.-/12.12.2003.
În condițiile în care prin acțiunea de față reclamanta urmărește majorarea patrimoniului său și implicit micșorarea patrimoniului pârâtei, Curtea reține că litigiul dintre părți este de natură comercială, așa cum corect a stabilit și Tribunalul Gorj.
Natura comercială a litigiului atrage obligatoriu competența de soluționare a instanței comerciale, respectiv secția comercială a Tribunalului Gorj.
Așadar, criticile recurentei sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Susținerea recurentei referitoare la incidența în cauză a prevederilor art. 489 - 494 cod civil este de asemenea nefondată.
Temeiul legal invocat de reclamantă prin acțiunea introductivă nu este definitoriu pentru stabilirea naturii juridice a litigiului, instanța făcând această calificare în raport de susținerile formulate și participanții la proces.
Stabilirea naturii juridice a litigiului are drept consecință verificarea aspectelor legate de competența de soluționare a acestuia, instanța de judecată având obligația să trimită dosarul instanței sau secției competente.
Or, în speță Tribunalul Gorj tocmai acest lucru a făcut, pronunțând astfel o soluție legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de recurentă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă - SRL Tg. J PRIN ADMINISTRATOR, împotriva încheierii din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - INTERNAȚIONAL SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
10.04.2008
Jud..
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
