Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (71/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 331
Ședința publică de la 18.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol pronunțarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 1170 din 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 11.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 18.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.12.2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B - Secția Civilă sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.104/1963 emis de notariatul de Stat al Raionului, nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B,-, sector 3 și în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General a solicitat obligarea să-i lase în proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, sector 3 cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.10044/21.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a respins excepția lipsei de interes; s-a admis excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară; s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată; s-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General ca inadmisibil și s-a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, față de art.2 și anexa la Ordinul nr.1227/2006 al ministrului finanțelor publice, în acțiunile având ca obiect succesiuni vacante poate fi citat Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al statului R, iar potrivit Ordinului nr.349 de modificare a Ordinului nr.1227/2006 apărarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice se asigură în baza mandatului de reprezentare acordat direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a Municipiului Prin urmare, există identitate între acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecații.
A fost respinsă și excepția lipsei de interes în promovarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor deoarece în cauză interesul întrunește condițiile necesare și anume de a fi legitim, personal, născut și actual.
Instanța a admis excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere având ca obiect revendicare în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General și ca urmare a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Instanța a reținut că, prin Legea nr.10/2001 s-a oferit posibilitatea persoanelor îndreptățite prevăzute la art.3 de a solicita restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat și de orice alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, prevăzute la art.2, în urma parcurgerii procedurii de restituire prevăzută de art.20-33, derogându-se astfel de la normele generale aplicabile în cazul revendicării imobiliare privitoare la imobilele preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.02.1989, normele speciale având prioritate de aplicare fata de normele generale.
Instanța a apreciat că, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus o asemenea notificare la Primăria Municipiului B prin care ar fi solicitat restituirea imobilului, ceea ce nu îl îndreptățește să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere având ca obiect revendicare imobiliară, eludând astfel dispozițiile speciale din această materie cuprinse în Legea nr.10/2001, parcurgerea procedurii prealabile reprezentând una dintre condițiile declanșării procedurii judiciare, condiție specială de exercitare a dreptului la acțiune.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a apreciat că, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului potrivit certificatului de moștenitor nr.377/1985, nu a făcut dovada că ulterior momentului în care a ieșit din închisoare acesta ar fi acceptat succesiunea defunctei sale mame conform art.700 Cod civil.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.1170/A/22.09.2008, pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă - împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că:
Potrivit art.700 alin.1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
La data decesului lui, se afla încarcerat, deci, nu are cum să dovedească o acceptare tacită sau expresă în cele 6 luni de la deces.
Acesta s-a aflat urmare a încarcerării, în situația persoanei îndreptățite la a solicita repunerea în termenul de prescripție de 6 luni de acceptarea succesiunii, cerere care se impunea a fi fost făcută în decurs de o lună de la 30.07.1964, dată la care a fost eliberat din penitenciar, încetând astfel cauza care justifica depășirea termenului de prescripție.
Autorul reclamantei nu a solicitat o repunere în termen și respectiv anularea certificatului de succesiune vacantă și stabilirea drepturilor sale. Este adevărat că la 5 octombrie 1971 a dezbătut succesiunea surorii mamei sale și a mamei, eliberându-i-se certificatul de moștenitor nr.835/5.10.1971 cu privire la un loc de veci. Însă, acest certificat nu are relevanță față de faptul că după eliberarea certificatului de vacanță a moștenirii, notarul public nu mai putea elibera un alt certificat de moștenitor. care au pretenții la moștenire, cum este cazul succesibililor care din caz de forță majoră nu au putut accepta succesiunea în termen de 6 luni sau care cer repunerea în termenul de prescripție ori au fost prejudiciați în alt fel prin eliberarea sau cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui.
Autorul reclamantei nu a făcut o astfel de solicitare în condițiile și termenul de mai sus.
În ceea ce îl privește pe fratele acestuia, din certificatul de vacanță rezultă că acesta a renunțat la succesiune, astfel încât, nu pot fi avute în vedere criticile formulate. De altfel, reclamanta se pretinde proprietară a imobilului ca succesoare a autorului său.
În condițiile în care, nu se poate reține că la data decesului, autorul reclamantei era proprietar al imobilului în litigiu, nefăcându-se dovada repunerii în termenul de acceptare a succesiunii de pe urma defunctei, ale cărei bunuri au intrat în proprietatea statului urmare a succesiunii vacante, acesta nu avea cum să transmită acest imobil reclamantei, care nu se poate prevala de titlul de proprietate invocat.
Pentru aceleași considerente, cererea formulată de aceasta pentru anularea certificatului nr.104/1963 în care Statul R apare ca moștenitor al defunctei, în mod corect a fost apreciat ca neîntemeiat.
În ceea ce privește motivul de apel privind inadmisibilitatea acțiunii în revendicate, s-a reținut că este neîntemeiat, întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 dispozițiile procedurale nu mai permit celor interesați și cărora li se aplică dispozițiile acestei legi să recurgă la acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun.
Că în cauză însă imobilul a trecut în proprietatea statului în urma declarării vacanței succesorale, astfel încât, reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate potrivit exigențelor cerute de lege în vederea redobândirii imobilului de la un posesor neproprietar. Dimpotrivă, statul a preluat succesiunea vacantă de pe urma mamei autorului său, iar acțiunea privind nulitatea certificatului de moștenitor nu este întemeiată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât:
- este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă);
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanța de apel, în mod nelegal a admis doar proba cu înscrisuri, în condițiile în care la instanța de fond nu s-a acordat cuvântul pe probe.
Nu a reținut în cuprinsul hotărârii atacate faptul că a depus la termenul din 30 iunie 2008 o precizare și completare a motivelor de apel, în cuprinsul hotărârii neregăsindu-se nici una din susținerile formulate prin respectivul înscris, susțineri diferite din cele din motivele de apel inițiale, și nici considerentele pentru care acestea au fost înlăturate.
La data decesului mamei sale, 28 iunie 1959, era închis în penitenciar, unde s-a aflat din 27 aprilie 1959, până la 30 iulie 1964.
Prin urmare, susține recurenta, nu era necesar să facă dovada faptului că autorul său ar fi solicitat repunerea în termenul de prescripție întrucât:
- cursul prescripției a fost suspendat, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Decretul nr. 167/1958 republicat, iar încarcerarea, urmare a unei condamnări politice, la Penitenciarul Gherla în perioada comunistă, constituie un caz de forță majoră;
- nu există nici o dovadă a faptului că ar fi avut cunoștință despre existența certificatului de vacanță succesorală în termenul de o lună după eliberarea acestuia din penitenciar.
Mai arată recurenta că a dovedit cu probele administrate în apel că autorul său a acceptat tacit succesiunea prin însușirea bunurilor aflate în casa părintească în termenul de șase luni de după eliberarea acestuia din penitenciar, conform dispozițiilor art. 700 alin. 1 Cod civil, coroborat cu art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Certificatul de moștenitor nr. 835 din 05 octombrie 1971 și certificatul de moștenitor nr. 104 din 28 august 1958 de vacanță succesorală, au aceeași valoare din punct de vedere juridic.
Odată ce certificatul de moștenitor nr. 835 fost eliberat de către notarul public și îndeplinește toate condițiile de formă pentru valabilitatea sa, argumentarea instanței în sensul că nu au fost reținute în cadrul prezentei cauze efectele pe care acesta le-a produs deoarece notarul nu putea să-l emită sunt nelegale.
, fiu al defunctei avea calitatea de moștenitor sezinar și rezervatar al mamei sale.
Conform dispozițiilor art. 653 cod civil avea, în calitate de moștenitor sezinar, posesia de drept asupra bunurilor ce compuneau masa succesorală. Acceptarea tacită a succesiunii rezultă nu doar din aspecte recunoscute de terțe persoane, ci și din înscrisuri, precum și prin vinderea unor bunuri din masa succesorală.
În final se critică decizia și în ceea ce privește respingerea capătului de cererea privind revendicarea.
Se susține că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei excepții neinvocate de pârâți în cauza de față, iar instanța de apel a menținut această soluție, fără să citească precizările la motivele de apel prin care explică confuza creată.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, reține caracterul fondat al acestora pentru următoarele considerente:
În fapt:
, cu ultimul domiciliu în B, str. -. - nr. 29, raionul, a decedat la 28 iunie 1959. Aceasta a avut doi fii:, născut la 04 ianuarie 1898 și, născut la 08 ianuarie 1901.
La data decesului mamei sale, 28 iunie 1958, era închis în penitenciar, unde s-a aflat din 27 aprilie 1959 până la 30 iulie 1964, așa cum rezultă din biletul de eliberare nr. 3950 din 30 iulie 1964 emis de Penitenciarul Gherla (fila 13 dosar fond), urmare a condamnării pentru uneltire conform sentinței penale nr. 10779/1954 a Tribunalul Militar București.
Prin certificatul de moștenitor nr. 104 din 28 august 1963, eliberat de pe urma defunctei, certificat a cărei nulitate absolută s-a cerut a se consta în cauza de față, s-a stabilit că:
- masa succesorală se compune din 200 mp. loc de casă, cu construcție, situat în B,-, raion;
- moștenitor este Statul Român prin Sfatul Popular al raionului potrivit art. 26 din Decretul nr. 40/1953 (fila 11 dosar fond).
În același certificat se menționează că au renunțat la succesiune, conform declarației înregistrată sub nr. 190/1963 și, care nu a făcut dovada acceptării succesiunii în termen.
Pentru ca prescripția extinctivă să-și producă efectul său sancționator, este necesar, în ceea ce îl privește pe titularul dreptului la acțiune, să existe pe lângă voința da a acționa și posibilitatea reală (efectivă) de a se adresa organului de jurisdicție, solicitând protecția juridică a dreptului său subiectiv.
În speță din situația de fapt expusă rezultă că atât la data deschiderii succesiunii, cât și la data eliberării certificatului de moștenitor autorul reclamantei s-a aflat în Penitenciar, astfel încât a fost în imposibilitate să-și exprime opțiunea succesorală.
Această imposibilitate, în timpul regimului comunist a reprezentat o împrejurare externă, extraordinară și invincibilă, fiind incidente dispozițiile art. 13 lit. a din Decretul nr. 157/1958, privind suspendarea cursului prescripției extinctive, aspect reținut corect de instanța de fond. În consecință, în mod greșit a reținut instanța de apel că după ieșirea din penitenciar, autorul reclamantei nu mai avea posibilitate să accepte tacit sau expres succesiunea, defunctei sale mame, ci numai să ceară repunerea în termen; conform art. 19 din Decretul nr. 157/1958.
Așa fiind și având în vedere că era moștenitor sezinar și pentru intrarea în posesie nu avea nevoie de eliberarea unui certificat de moștenitor, Curtea constată că instanța de apel ar fi trebuit să administreze probe și să analizeze motivul de apel privind acceptarea tacită a succesiunii defunctei de către autorul său.
De asemenea, se reține că este întemeiat și motivul de recurs privind capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobiliară Legea nr. 10/2001, privește regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În determinarea aplicabilității legii speciale, este necesar a se analiza persoanele cărora legea se adresează, prin stabilirea de drepturi și obligații, precum și categoria de bunuri cărora li se aplică.
Pentru a fi aplicabilă legea specială reparatorie este necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile privind persoana îndreptățită, persoana deținătoare și preluarea abuzivă a imobilului.
În prezenta cauză, acțiunea în revendicare a fost, însă, respinsă de prima instanță ca inadmisibilă, soluție menținută de instanța de apel, doar motivat de faptul că reclamanta trebuia să parcurgă procedura administrativă prealabilă, pentru că, în raportul lege specială - drept comun, nu există, posibilitatea de obțiune, fără ca, în cauză, să fie stabilită modalitatea de preluare a imobilului și data preluării lui (respectiv vacanța succesorală sau Decretul-lege nr. 111/1951).
Se constată prin urmare, că instanțele nu au analizat chestiunea inadmisibilității acțiunii în revendicare, verificând dacă legea specială este aplicabilă, față de circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv față de titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului și deținătorul bunului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 3 Cod de procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamantă, va fi casată hotărârea instanței de apel, și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care, cu ocazia rejudecării, va stabili împrejurările susmenționate, va cerceta cererea reclamantei în raport de principiul speciala generalibus derogant, dar și de cel al priorității reglementării normelor europene și va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.1170 A din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MUNICIPIUL B DE PRIMARUL GENERAL.
Casează decizia recuată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
I
Red.
./
2ex./26.03.2009
5.-;
Jud.3.-
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
