Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 344/R/2009 | |
Ședința publică 18 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamanta - - prin LICHIDATOR, împotrivadeciziei civile nr. 88/A din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B prin primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, la prima, la a doua și la a treia strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatului și este legal timbrată cu 3 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 februarie 2009, reclamanta revizuientă a depus la dosar timbrajul aferent cereri de revizuire și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivti prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă (fila 7) din dosar, aceasta fiind astfel legal timbrată, iar la data de 18 febraurie 2009, pârâtul intimat a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronnnunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 960 din 18 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta "" A B - în lichidare, prin lichidator în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului B, prin Primar, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria reținut următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea(conform precizării de la fila 69) pe prevederile Legii nr. 15/1990 și ale HG nr. 834/1991 ori aceasta a beneficiat de aplicarea respectivelor acte normative.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1978/1996 pronunțată de Judecătoria Bistrița, urmare a admiterii în parte a acțiunii reclamantei formulate împotriva aceleași pârâte, s-a constatat că reclamanta este proprietara asupra unor terenuri de diferite suprafețe pe care se află sediul administrativ al acesteia, ateliere și magazii, acțiunea fiind o acțiune în constatarea dreptului.
Pe de altă parte, reclamantei i-a fost emis de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza actelor normative menționate, Certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafața de 288.659,66 mp "teren în proprietate exclusivă a societății comerciale - B" ori reclamanta a solicitat prin cerere constatarea a unei suprafețe ce excede dreptului de proprietate stabilit prin sentința și titlul menționate, cu motivarea că, respectiva suprafață de 25 ari "a fost omisă dintr-o eroare de așezare pe planul topografic al fermei nr. 6", însă faptul că reclamanta a omis să solicite atribuirea în proprietate în baza Legii nr. 15/1990 și HG 834/1991, și ca aceasta nu ar mai fi în termenul legal de a beneficia de măsurile legii sub aspectul dreptului de proprietate nu îi conferă dreptul de a obține pe cale judecătorească, constatarea "că suprafața de circa 25 ari situată în B,-, în perimetrul Fermei nr. 6 AVICOLA, B, a fost și este atribuită în administrare directă și folosință permanentă societății, "în lipsa unor dispoziții legale exprese care să-i justifice un atare drept".
Reclamanta a făcut trimiteri la faptul că "terenul în cauză are aceeași situație juridică cu celelalte suprafețe de care am amintit" ori, prin prisma titlurilor deținute, subscrise unor proceduri legale este evident că terenul în cauză nu are același regim juridic, chiar reclamanta susținând doar constatarea existenței unui drept de administrare directă și folosință permanentă, ne mai luând în discuție faptul că reclamanta nu a menționat vreun temei juridic care să stea la baza unui drept de "administrare directă și folosință permanentă" ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Reclamanta nu a făcut nici dovada că ar fi incidente în cauză prev. art. 321 alin. 1 context în care ar fi eventual mai degrabă incidente prevederile alineatului 3 teze ultimă din conținutul aceluiași articol.
Mai mult de atât terenul în discuție face obiectul unei puneri în posesie în baza legilor fondului funciar, fapt pentru care raportul de expertiză întocmit în cauză nu a putut fi avizat tehnic de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B
Prin decizia civilă nr. 88/A/10.11.2008 Tribunalului Bistrița -N s- respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul -. - B - reprezentat prin lichidatorul împotriva sentinței civile nr. 960/2008 pronunțată de judecătoria Bistrița în dosar civil nr-.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Contrar susținerilor reclamantei-apelante, prima instanță a calificat juridic corect actul dedus judecății și a soluționat cauza după o judicioasă interpretare a probelor administrate și corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Eronat s-a susținut nemotivarea "temeinică, justificată și legală" a hotărârii judecătorești pronunțată, prima instanță tranșând aspectul privitor la regimul juridic al terenului în dispută din perspectiva dreptului reclamat prin acțiunea introductivă și precizările ulterioare și enumerând în considerentele sentinței argumentele ce au condus la soluția pronunțată.
Este cert că deținerea unor certificate de atestare a dreptului de proprietate, urmând procedura reglementată de 15/1990 și 834/1991, cu referire la alte imobile terenuri, nu reprezintă vreun impediment la urmarea aceleiași proceduri, în condițiile impuse de actele normative citate, cu referire la imobilul teren litigios.
Însă, indubitabil, soluția preconizată de reclamanta-apelantă în cauza pendinte se circumscrie dovezilor ce trebuie produse în argumentarea dreptului afirmat. Simpla amplasare a terenului, evidențiat în schițele întocmite de expertul, atașate la dosar 95-102, în interiorul gardurilor ce delimitau, anterior anului 1990, Ferma 6 Avicola B și faptul folosinței terenului nu are semnificația, invocată de aceasta, aplicabilității aceluiași regim juridic cu cel al terenului învecinat ce a făcut, anterior, obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în lipsa documentelor justificative care au fundamentat emiterea acelui titlu de proprietate în condițiile HG.834/1991.
Or, în cauză, nu s-a dovedit cu nici un înscris atribuirea către reclamanta-apelantă or antecesoarea sa a dreptului de administrare ori folosință a terenului în discuție. Nu s-a produs nici un act care să demonstreze deținerea de către reclamantă a vreunui drept asupra terenului în litigiu și nici că acesta ar fi inclus în suprafața de 3,50 ha, neidentificată cu date de carte funciară ori cadastrale, transmisă în anul 1984 pentru amplasarea și realizarea fostei "Ferme pui carne" În argumentarea dreptului invocat, este de înlăturat susținerea reclamantei apelante potrivit căreia este "arhicunoscut că în perioada respectivă s-au edificat construcții cu avize și aprobări necesare", consecința fiind aceea că regimul juridic al terenului este similar celui învecinat, pe care s-au edificat construcțiile Fermei 6 Avicola Eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru acel teren a fost posibilă tocmai pentru că s-au produs dovezile necesare, fiind deținute înscrisurile necesare.
Cu atât mai lipsită de argumente este teza reclamantei apelante cu cât, pe de o parte, terenul în litigiu face obiectul legii fondului funciar fiind propus pentru punerea în posesie a numitei și, pe de altă parte, nu este afectat de nici o construcție, dimpotrivă este traversat de rețele subterane de alimentare cu apă, canal și subterane ori aeriene de curent electric pentru proprietarii vecini (blocuri ANL, alte persoane fizice și juridice), după cum a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul
Ca atare, apelul declarat a fost respins ca nefondat în baza art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta.
În motivarea recursului, s-au invocat următoare:
Instanța interpretat greșit actul dedus judecății, referindu-se la faptul că reclamanta omis să solicite atribuirea în proprietate a terenului în litigiu în baza Legii nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991, în prezent nemaifiind în termenul legal, însă acțiunea nu are ca obiect revendicare.
Reclamanta invocă un fapt juridic civil - edificarea unor construcții - ferme de creștere a păsărilor, într-un anumit perimetru care fost în patrimoniul antecesoarei reclamantei și, ulterior al reclamantei, în mod continuu și netulburați.
Obiectul acțiunii este de constatare a existenței unei situații juridice.
Considerentele instanței de apel - că reclamanta trebuie să dovedească dreptul de administrare ori de folosință cu un înscris - nu se justifică. Dacă reclamanta ar fi deținut un act de atribuire a acestui teren nu ar mai fi fost cazul să se adreseze instanței pentru constatarea unei situații juridice.
Un alt motiv de recurs vizează lipsa de temei legal hotărârii și încălcarea legii.
pe care instanța de fond l- provocat prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății face ca instanța de apel să constate că nu există temeiuri de schimbare hotărârii.
Instanța de apel nu motivat în drept decizia și ignorat dispozițiile HG nr. 834/1991.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, respectiv asupra raportului de expertiză tehnică dispus în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii promovate de reclamantă este într-adevăr acțiune în constatare - că suprafața de 25 ari teren situat în B,- a fost și este atribuită în administrare directă și folosință permanentă societății. S-a invocat faptul că terenul face parte dintr-o suprafață mai mare de 3,8 ha, iar pentru cea de 30.000 mp societății i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1671 din 02.10.1996, suprafața de 25 ari fiind omisă din eroare.
Aceste susțineri sunt însă contrazise de probele administrate în fața primei instanțe.
Astfel raportul de expertiză efectuat în cauză relevă faptul că imobilul ce face obiectul acțiunii a fost identificat în tarlaua 12/1 și se află în posesia faptică a reclamantei.
Cu privire la acest raport de expertiză OCPI B-N a emis referatul nr. -, respingând recepționarea documentației cadastrale, pe considerentul că pe suprafața de 2450 mp situată în tarlaua 12/1 s-a propus punerea în posesie a numitei ( 107, 120 dosar fond).
Reiese că terenul asupra căruia reclamanta solicită recunoașterea dreptului de administrare directă și folosință permanentă face obiectul punerii în posesie în favoarea unei terțe persoane.
În atare situație, existând indicii că și o altă persoană deține un titlu asupra aceluiași teren, acțiunea în constatare nu este admisibilă, bunul fiind în posesia aparent legitimă a unei alte persoane.
Prin urmare motivele invocate de reclamantă, vizând interpretarea greșită a actului dedus judecății, lipsa de temei legal hotărârii și încălcarea legii nu sunt fondate, hotărârile pronunțate de instanțele de fond fiind legale și temeinice sub acest aspect.
În fine, ultimul motiv de recurs invocat, faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, acesta apare ca inadmisibil, întrucât se întemeiază pe disp. art.304 pct.10 Cod proc.civ. în prezent abrogat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - în lichidare, împotriva decizie civile nr. 88/A din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
2 ex/03.03.2009
Jud. apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
