Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 344
Ședința publică de la 10 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Comuna județul I și Consiliul local al comunei, județul I împotriva deciziei civile nr. 286/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 5349 lei și timbru judiciar de 4,85 lei, prin încheierea din camera de consiliu din data de 3.07.2009 s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar formulată de recurenți, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția privind insuficienta timbrare a recursului promovat de Comuna județul I și Consiliul local al comunei, județul și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1529 din 26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a respins acțiunea. Coroborând probele dosarului instanța a constatat neîntemeiată acțiunea reclamanților. Potrivit art. 111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept.
Instanța a constatat că terenul ce face obiectul litigiului a fost proprietatea familiei și că moștenitorii au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren.
Cum terenul este ocupat de o fermă a pârâtei li s-a pus la dispoziție un alt amplasament din terenul predat pe bază de protocol de pârâtă.
Prin urmare, reclamanții nu au nici un temei legal să solicite constatarea proprietății pentru suprafața de 88.073,64 mp teren care nu a fost proprietatea Comunei.
Acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă putea fi primită în situația în care reclamanții ar fi proprietarii terenului, ar avea posesia terenului și nu li s-ar recunoaște acest drept, ori proprietarii terenului sunt persoane fizice cărora nu le-a fost contestat dreptul de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 286/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins apelul declarat de Comuna, județul I împotriva sentinței civile nr. 1529 din 26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, sentință ce a fost păstrată.
S-a reținut că excepția de necompetență este nefondată întrucât art. 2 alin1 lit.b Cod procedură civilă instituie o excepție privind cererile neevaluabile în bani, și care rămân în competența judecătoriei ca instanță cu plenitudine de competență.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea dreptului de proprietate în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, acțiune neevaluabilă în bani prin urmare sub incidența excepției înscrise în art. 2 alin.1 pct.b Cod procedură civilă.
Critica apelantei privind netemeinicia este nefondată. Comuna ca unitate administrativ teritorială pretinde că dreptul de proprietate îi aparține în virtutea faptului că foștii proprietari au fost despăgubiți prin atribuirea unui teren în suprafața echivalentă pe un alt amplasament. Ori, corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu invocă niciuna dintre modalitățile legale prin care ar fi fost dobândit dreptul de proprietate publică în speță în raport de dispozițiile art. 7 din Legea 213/2008. de asemenea, corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu are nici posesia bunului pentru a avea deschisă calea acțiunii în constatare. Apelanta invocă în fapt efectele nerestituirii terenului către fostul proprietar, prin urmare pretinde să se constate că acest teren a intrat în patrimoniul comunei. Ori, în acest sens sunt relevante disp. art. 18 alin.3 din Legea 18/1991 conform căreia "terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate, trec în domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului, urmând a fi puse la dispoziția celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, în condițiile legii sau puse la dispoziție pentru obiective de interes social". Așadar apelanta are beneficiul unei prevederi legale care, în condițiile în care- potrivit legii speciale - se face dovada finalizării procedurii speciale în materia fondului funciar, constituie în patrimoniul său dreptul de proprietate privată, motiv pentru care cererea de constatare a acestui drept mai înainte de acest moment a fost corect respinsă de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Comuna județul I și Consiliul local al comunei, județul I, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, au arătat că, prin cererea de chemare în judecată au solicitat să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 88.073,64 mp teren, amplasament pe raza comunei, județul
Au precizat că au făcut dovada că suprafața de teren care a făcut parte din suprafața totală de 62 ha, a aparținut numitei -, devenită ulterior, prin căsătorie -.
Au dovedit că, după apariția Legilor 18/1991 și 1/2000, la cererea moștenitorilor numitei -, respectiv a doamnei, fosă, i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra suprafeței de 50 ha, limita maximă prevăzută de lege și că i s-au eliberat acesteia titlul de proprietate nr. -/2003 pentru 39,800 ha și titlul de proprietate nr. -/2003 pentru 10,200 ha.
Consideră că au interes în prezenta cauză și că acțiunea în constatare este întemeiată deoarece Comisia județeană I de fond funciar a reconstituit dreptul de proprietate numitei M pentru suprafața de 50 ha iar Comisia locală de fond funciar a pus în posesie pe această suprafața reconstituită neputând să-i fie restituiți pe același amplasament cei 88.073 mp tocmai din cauza ocupării acestei suprafețe cu ferma de vaci, prin acest mod terenul proprietatea comunei este folosit fără drept de către SC Târgu SA.
Arată că, în mod greșit instanța de apel a considerat că în prezenta cauză sunt aplicabile disp. art. 18 alin.3 din Legea nr. 18/1991 potrivit căruia "terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, după încheierea integrală a reconstituirii drepturilor de proprietate, trec în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, urmând a fi puse la dispoziția celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesionare sau vânzare, în condițiile legii sau puse la dispoziția pentru obiective de interes social".
În plus, se apreciază de către recurenți că nu poate dispune Consiliul local, județul I, de suprafața de 88.073 mp, cu toate că procesul de restituire a terenurilor potrivit Legilor fondului funciar a fost încheiat tocmai pentru faptul că terenul în litigiu este în administrarea SC Târgu SA și care nici aceasta la rândul ei nu are stabilit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe, pătrunderea pe acest teren și folosirea de către recurenți ar fi contrară normelor legale în vigoare, realizarea dreptului prin modalitatea de mai sus nu este posibilă în prezenta cauză.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurenților cu mențiunea timbrării cu 5349 lei noi taxă judiciară de timbru și 4,85 lei noi timbru judiciar.
Recursul promovat de Comuna județul I și Consiliul local al comunei, județul I este insuficient timbrat, depunând odată cu cererea de recurs o taxă judiciară de timbru de 10 lei și un timbru judiciar mobil în cuantum de 0,15 lei.
Pentru termenul de judecată din 10 iulie 2009 recurenții au fost legal citați cu mențiunea timbrării cu suma de 5349 lei noi taxă judiciară de timbru și 4,85 lei noi timbru judiciar.
În cauză s-a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru de 5349 lei și a timbrului judiciar de 4,85 lei ce a fost respinsă, prin încheierea din camera de consiliu din data de 03.07.2009.
Cum recurenții nu au achitat nici o sumă cu titlu de diferență de taxă de timbru,la termenul din data de 10 iulie 2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Așadar, nefăcându-se dovada timbrării,potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind insuficienta timbrare a recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că, recurenții Comuna județul I și Consiliul local al comunei, județul I, care au fost legal citați cu mențiunea timbrării, nu au respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca insuficient timbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, urmează a se anula ca insuficient timbrat recursul formulat de Comuna județul I și Consiliul local al comunei, județul I și a se menține decizia civilă nr.286 din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de Comuna și de Consiliul Local împotriva deciziei civile nr. 286 din 23.03.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi- 10.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact.
2 ex/16.07.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Elena
