Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1018/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.344 A
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea cererii de apel formulat de apelanții - reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.294 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN PRIM MINICTRU.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții - reclamanți, și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/01.06.2009, emisă de Baroul București aflată la fila 20 în dosar, lipsind intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Prim Ministru.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură la data de 01.06.2009, intimatul - pârât Guvernul României prin Prim Ministru a depus întâmpinare.
Curtea comunică apărătorului apelanților - reclamanți un exemplar al întâmpinării.
Apărătorul apelanților - reclamanți nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Totodată, învederează că, nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelanților - reclamanți solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată. Totodată depune la dosar note scrise.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 16 ianuarie 2006 reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României prin Prim Ministru solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate neconstituționalitatea art. 1,2, 3, 4, 5, 6 și 7 ale Decretului nr. 92/1950 și art. 11 ale Decretului nr. 524/1955 față de Constituția din acea vreme și față de Constituția din 1991 și să se constate că sunt proprietarii de drept ai imobilului situat în B,-, sector 1, imobil naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că autorii lor au avut în proprietate mai multe imobile ce au fost naționalizate și că nu se poate reține existența unui titlu al statului, atâta timp cât acest titlu este Decretul nr. 92/1950.
A fost invocat Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu privire la capătul al doilea al cererii s-a arătat că imobilul a aparținut bunicii lor și le-a revenit prin moștenire legală, conform certificatului de moștenitor nr. 149/1996, iar în prezent adăpostește sediul Consulatului Federației.
Prin încheierea din data de 20 februarie 2006 fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată ca inadmisibilă, fiind respinsă și cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin decizia civilă nr. 1012 din 18 mai 2006 Tribunalului București -Secția a Va Civilă a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamanți împotriva încheierii sus-menționate.
Dosarul a fost soluționat prin pronunțarea de Judecătoria Sectorului 1 Bas entinței civile nr. 19087 din 11 decembrie 2006 prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 1116 din 24 septembrie 2007 Tribunalului București - Secția a Va Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva acestei sentințe.
Recursul a fost soluționat prin decizia civilă nr. 677 din 18 aprilie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă, prin care a fost admis recursul, a fost casată decizia civilă nr. 1116 din 24 septembrie 2007 și sentința civilă nr. 19087 din 11 decembrie 2006 și s-a trimis dosarul Tribunalului București pentru judecarea cauzei în primă instanță, reținându-se că imobilul are o valoare de peste 5 miliarde lei vechi, ceea ce atrage competenta tribunalului în primă instanță, conform art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 28 mai 2008.
La solicitarea tribunalului, reclamanții au precizat natura juridică a acțiunii ca fiind o acțiune în constatare, reluând motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin sentința civilă nr.294/23.02.2009, pronunțată în dosarul nr- a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Conform art. 111 Cod de procedură civilă teza a II-a cererea având ca obiect constatarea unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În prezenta cauză, reclamanții solicită instanței constatarea neconstituționalității unor prevederi ale Decretului nr. 92/1950 (capăt de cerere asupra căruia instanțele de drept comun sunt competente să se pronunțe, raportat la faptul că Decretul nr. 92/1950 nu mai este în vigoare iar constituționalitatea sa se raportează la Constituția în vigoare la momentul emiterii actului, iar Curtea Constituțională nu analizează decât constituționalitatea actelor în vigoare raportat la Constituția din 1991 modificată) precum și constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil naționalizat în baza acestui Decret.
Reclamanții au precizat expres natura juridică a acțiunii ca fiind o acțiune în constatare.
Raportat la prevederile art. 111 Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității este întemeiată și a admis-o, întrucât reclamanții aveau deschisă calea acțiunii în realizare, fie sub forma acțiunii în revendicare, fie sub forma acțiunii în restituire întemeiată pe prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001.
În cadrul unor asemenea acțiuni în realizare, chiar și fără existența unui capăt de cerere distinct, se analizează implicit titlul statului, inclusiv constituționalitatea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, precum și calitatea de proprietari a reclamanților.
De altfel, s-a reținut că reclamanții au folosit calea acțiunii în realizare, prin sentința civilă nr. 811 din 23 septembrie 2004 Tribunalului București -Secția a IV a Civilă fiind respinsă cererea reclamanților de lăsare în deplină proprietate și posesie a imobilului din B,-, sector 1, apelul împotriva acestei sentințe fiind respins prin decizia civilă nr. 3 din 07 februarie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă.
Respingerea acțiunii în realizare nu dă însă reclamanților posibilitatea de a formula acțiune în constatare în vederea valorificării aceluiași drept.
Prin respingerea acțiunii în constatare ca inadmisibilă nu se aduce atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil în sensul accesului la o instanță prevăzut de alt. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici dreptului de proprietate garantat de Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de proprietate și accesul la o instanță pot fi valorificate pe cale acțiunilor în realizare menționate - revendicare conform dreptului comun sau restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.
În consecință, tribunalul a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât:
- Greșit a interpretat instanța de fond, că reclamanții au deschisă calea acțiunii în realizare, cât timp o astfel de acțiune li s-a respins în România.
- Oad oua acțiune în revendicare nu li se va primi, invocându-se autoritatea lucrului judecat
- Raportat la o astfel de situație, este normal și legal ca reclamanții să promoveze o acțiune in constatare, față de împrejurarea faptului că prin procesul de naționalizare, au pierdut numai posesia, nu și dreptul de dispoziție.
- Pe cale de consecință și raportat la art.l alin 2 din PRIMUL PROTOCOL ADITIONAL la CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI, statul român, nu putea emite legi decât cu privire la dreptul de folosință al imobilelor naționalizate abuziv si nelegal, nu și cu privire la dreptul de proprietate.
- Față de prevederile acestui text și în prezent reclamanții nu au pierdut dreptul de dispoziție, ci numai posesia.
- Raportat la o astfel de teorie, acțiunea în constatare este perfect admisibilă.
- A invoca faptul că reclamanții nu pot promova o acțiune în constatare cu privire la imobilul proprietatea lor și transmis prin moștenire, ar echivala cu o încălcare a dreptului de proprietate al acestora, adică cu o încălcare a dreptului de dispoziție.
- Deci apelanții reclamanți, au uzat de acțiunea în revendicare, acțiune care le-a fost respinsă definitiv și irevocabil, au uzat de prevederile Legii nr.10/2001, cerere nesoluționată și într-o atare situație numai acțiunea în constatare le-a rămas pentru a exercita drepturile de proprietari recunoscuți ( chiar de art.2 din Legea nr.10/2001 ) cât și de art.l din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
- Imobilul a fost naționalizat abuziv, în disprețul legii, prin violență, încălcând dreptul de proprietate al autoarei acestora, iar cu actele de proprietate au demonstrat că sunt descendenții recunoscuți ai autoarei lor, adevărata proprietară a imobilului în discuție.
Pentru toate cele expuse mai sus, apelanții consideră că prin respingerea acțiunii în constatare li s-a încălcat dreptul de proprietate - art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.148 Constituție, art.11-77 din Legea nr157/2005 - vol.lI
Apelanții solicită admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate și rejudecând fondul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, reține caracterul nefondat al apelului pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.111 Cod de procedură civilă: " Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că acțiunea în constatare poate fi primită numai dacă partea nu poate cere realizarea dreptului.
Prin aceasta nu se înțelege că dacă partea a uzat de calea acțiunii în revendicare, iar acțiunea i-a fost respinsă din diverse motive, ar putea ulterior să introducă o nouă acțiune în constatare.
acțiunii în constatare este dată doar de imposibilitatea legală a reclamantului de a avea la îndemână o acțiune în realizare și nu de faptul că acțiunea în realizare s-a dovedit nefondată sau a fost respinsă din alte considerente.
În speță, reclamanții nu numai că au avut posibilitatea legală de a formula o acțiune în realizare, dar au și utilizat această cale.
Astfel, prin sentința civilă nr.811/23.09.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins cererea principală formulată de reclamanții, cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de și cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B și Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondate, reținându-se că imobilul revendicat nu este proprietatea statului român.
Respingerea acțiunii în revendicare nu conduce la concluzia că reclamanții au posibilitatea de a formula o acțiune în constatare în vederea valorificării acestui drept, dispozițiile art.111 Cod de procedură civilă referindu-se atât la situația în care acțiunea în realizare a fost promovată anterior cererii de constatare cât și la posibilitatea promovării ulterioare a unei astfel de acțiuni.
Faptul că reclamanții apelanți au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 nu este motiv pentru ca dispozițiile art.111 Cod de procedură civilă să fie încălcate, Legea nr.10/2001 stabilind căi procesuale distincte pe care notificatorii le pot urma în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Accesul la justiție presupune în mod necesar ca după parcurgerea procedurilor administrative, partea interesată să aibă posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești.
Prin Legea nr.10/2001 au fost reglementate nu numai procedurile administrative de restituire, dar și modalitățile de a ataca în justiție măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri, potrivit dispozițiilor art.26 din lege.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.20/19.03.2007, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J și a statuat că "instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Prin urmare, prin respingerea acțiunii în constatare nu s-a încălcat art.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța nestatuând cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului și nici dispozițiile art.6 privind dreptul la un proces echitabil.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții - reclamanți, și toți cu domiciliul ales la. " " în B, B- - de H nr. 29, - 3, SC. A,. 7,. 78, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 294 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Guvernul României prin Primul Ministru cu sediul în B, nr. 1, sector 1, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
./
7 ex./20.07.2009
4.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
