Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 347/R/2009 | |
Ședința publică 18 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 534/A din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții, G, și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, al prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților, iar la a treia strigare, la apelul nominal, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat, lipsă fiind restul părțlor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat tuturor intimaților și este legal timbrat cu 31 lei taxă judiciară de timbru și 0,75 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închirsă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și rejudecând cauza pe fond să se admită în întregime acțiunea promovată de reclamantă, iar în subsidiar, solicită casarea hotărârii pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1852/22.05. 2008 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Local al Municipiului G cu consecința respingerii acțiunii reclamantei împotriva acestui pârât și totodată a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâților, G, având ca obiect acțiunea în constatare, potrivit căreia, în calitate de soț supraviețuitor, este unic moștenitor după decedată la data de 15.11.1966; constatarea că din masa succesorală rămasă după aceasta face parte cota de din imobilul situat în G,-, inițial înscris în întregime în CF 683 G cu nr. top 291/1 și 291/2 transcris parțial în CF col. 7712 cu nr. top 291/1/2 și 291/2/2, respectiv ind. nr. 7713 G nr. top 291/1/2/I, CF ind. nr. 7714 G cu nr. top 291/1/2/I și 291/2/2/II CF ind. nr. 7715 G cu nr. top 291/1/2/III și 291/2/2/III și CF ind. 7716 G cu nr. top 291/1/2; constatarea că reclamanta în calitate de unică succesoare după este proprietara si asupra cotei de proprietate din imobil ce a aparținut numitei; constatarea că titlul de proprietate al reclamantei este preferabil titlului paraților de rândul 2-8 întrucât aceștia, respectiv antecesorii pârâților de rândul 4 și 7 au dobândit apartamentele de la un neproprietar, respectiv le-au cumpărat de la Statul Român al cărui titlu s-a constatat a fi nul absolut conform deciziei civile nr. 1318/A/2001 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. 2676/2001; constatarea nulității încheierii de carte funciara nr. 1750/1998 prin care imobilul a fost dezmembrat în cote funciare noi, fiecare din acestea fiind transcrise în CF noi; rectificarea CF amintite prin reînscrierea întregului imobil în CF 683 cu nr. top 291/1 si 291/2 sistarea CF col, 7712 G CF ind. 7713-7716- G din lipsă de obiect; intabularea reclamantei ca unic proprietar asupra întregului imobil înscris în CF 693 G cu nr. top 291/1 și 291/2, ca bun propriu cu titlu de moștenire și obligarea pârâților să îl lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat.
Reclamanta a fost obligată să achite pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei pentru, 600 lei pentru pârâta și 600 lei pentru pârâtul G.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință, prima instanță a apreciat că personalitatea juridică aparține numai unităților administrativ teritoriale, în timp ce consiliile locale sau județene funcționează ca autorități ale administrației publice locale, deci sunt organele persoanei juridice, situație în care nu pot sta în judecată.
Referitor la primul capăt de cerere, privind constatarea că în calitate de soț supraviețuitor este unic moștenitor după s- reținut faptul că reclamanta nu și-a probat pretențiile fiind incidente disp. art. 1169 Cod Civil. Următoarele două petite au fost apreciate ca fiind accesorii primului capăt de cerere situație în care au fost respinse.
Al patrulea capăt de cerere având ca obiect constatarea preferabilității titlului de proprietate al reclamantei a fost apreciat ca inadmisibil prin raportare la prevederile art. 111.pr.civ., reclamanta putând cere și de altfel a și cerut realizarea dreptului său prin petitele ulterioare.
Petitul referitor la constatarea nulității încheierii de carte funciară nr. 1750/1998 a fost respins, deoarece s-a avut în vedere faptul că reclamanta nu a depus încheierea atacată și nici probe în acest sens, următoarele două petite fiind de asemenea, respinse ca urmare a strânsei legături cu petitul menționat anterior.
Cererea de intabulare a dreptului de proprietate s-a considerat a fi accesorie primelor trei petite, având aceeași soartă cu acestea.
Obligarea pârâților de a lăsa reclamantei în deplină proprietate si posesie imobilul a fost respinsă, în contextul în care reclamanta nu a dovedit cu nimic faptul că pârâții ocupă sau folosesc imobilul.
S-a mai reținut că reclamanta a obținut o hotărâre executorie prin care s-a dispus înscrierea sa în Cartea Funciară pe cota de parte din imobilul înscris în CF - decizia civila nr. 1318 /A /2001 a Tribunalului Cluj, astfel că cel puțin parțial petitul opt ar trebui respins parțial și pentru acest motiv și că acțiunea a fost promovată cu rea credință.
Prin decizia civilă nr. 534 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalului Cluj, fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1852 din 22.05.2008 pronunțată în dosar nr- a Judecătoriei Gherla, care a fost menținută în totul.
Referitor la critica formulată privind admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Local al Mun. G, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 21 din legea 215 /2001 conform cărora "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Rezultă așadar că pot sta în judecată doar unitățile administrativ teritoriale acestea fiind titularele drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
Așa cum s-a reținut de către prima instanță, consiliul local este în acest context doar un organ al unității administrativ teritoriale neavând personalitate juridică.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de către reclamantă, tribunalul le-a apreciat, de asemenea, nefondate având în vedere următoarele două aspecte:
1. Reclamanta, a promovat mai multe acțiuni în vederea redobândirii dreptului de proprietate al imobilului, atât pe dreptul comun cât și în condițiile legii speciale, Legea 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 1318/A/7.09.2001 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2766/2001, admițându-se apelul reclamantei în contra sentinței civile nr. 141/19.01.2001 dosar nr. 2324/1997 al Judecătoriei Gherlas -a dispus anularea acestei hotărâri cu consecința constatării în contradictoriu cu statul român prin Consiliul local G și RAGCL Gan ulității absolute a trecerii în proprietatea statului a imobilului înscris în CF 683 G cu nr. top 291/1 și 291 /2, a restabilirii situației anterioare de Cf prin radierea dreptului de proprietate a statului român de sub B 17 și reintabulării dreptului de proprietate a foștilor proprietari tabulari, și soția sub, 16. S-a dispus intabularea în CF 783 Gad reptului de proprietate al reclamantei asupra porțiunii de proprietate a lui de sub B+ 15 cu titlu de moștenire.
Decizia a rămas irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei 2721/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Prin încheierea de respingere nr. 2665/2005 pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C s-a respins cererea reclamantei de intabulare a dreptului de proprietate în baza deciziei menționate pe considerentul că imobilul care face obiectul hotărârii a fost radiat din CF prin încheierea nr. 1750/1998, terenul a fost dezmembrat și construcția împărțită pe apartamente și transcrisă în CF col. 7712 și CF ind. 7713 -7716
Prin decizia civila nr. 1326/A/7.11.2003 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 3291/2003, admițându-se apelul reclamantei în contra sentinței civile nr. 50/21.01.2003 dosar nr. 1429/2002 al Judecătoriei Gherla s-a dispus anularea acestei hotărâri cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active. Acțiunea a fost formulată împotriva Consiliului Local al Mun. și și, G, si și a avut ca obiect constatarea că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din imobilul înscris în CF 683 G, constatarea calității de succesoare a reclamantei, rectificarea CF, înscrierea dreptului de proprietate în CF și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii 112 /1995 cu persoanele fizice menționate anterior.Din motivarea acestei hotărâri s-a reținut că reclamanta nu și-a justificat calitatea de succesoare directă a defunctei situație în care nu are calitate procesuală activă. Decizia instanței de apel a fost menținută de către Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 211/R/21.01.2005 pronunțată în dosar nr. 11012/2004.
Reclamanta s-a prevalat și de dispozițiile legii speciale, Legea 10/2001 formulând notificarea soluționată prin dispoziția nr. 143/2007 emisă de Primarul Mun. G prin care s- admis în parte, în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru cota parte din apartamentele 1, 2 și 4 respingându-se cererea în ceea ce privește restituirea în natură a apartamentului nr. 3 și a curții soluție determinată de faptul că reclamantul i s-a restituit cota de parte din imobil pe calea unei acțiuni de drept comun, iar o parte din apartamente au fost vândute.
Împotriva acestei dispoziții a formulat plângere reclamanta soluționată prin sentința civilă nr. 401/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, plângere soluționată prin respingerea acesteia.
Din motivarea acesteia tribunalul, a reținut că, că prin plângerea în discuție reclamanta a solicitat în principal restituirea în natură a întregului imobil, iar în subsidiar, restituirea în natură doar a apartamentului nr. 3 și a curții aferente imobilului și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele 1,2 și 4, însă la momentul emiterii dispoziției imobilul în litigiu ( respectiv cota de ) nu se mai afla în patrimoniul statului R, prin aceste hotărâri constatându-se nevalabilitatea titlului statului și reînscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantei, situație în care unitatea deținătoare nu mai putea dispune de acesta în baza Legii 10/2001.
Referitor la cealaltă cotă de s-a arătat că reclamanta și-a dovedit calitatea de succesoare doar după proprietarul tabular nu și după.
Soluția primei instanțe a fost menținută de către Curtea De Apel Cluj prin decizia nr. 353/A/2007 pronunțată în același dosar, recursul promovat de către reclamantă fiind pe rolul Înaltei Curți conform susținerilor reprezentantei acesteia.
2. Potrivit deciziei de recurs în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 60/2007 în data de 9.06.2008 s-a stabilit că, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Totodată, s-a statuat că, în situația în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea 10/2001 și Convenția Europeană a drepturilor Omului, convenția are prioritate, această prioritate putând fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
În lumina acestor dispoziții tribunalul, a apreciat că, critica formulată de către apelantă privind preferabilitatea titlului său raportat la contractele de vânzare cumpărare încheiate de către chiriași nu poate fi primită pentru că acțiunea în revendicare intentată ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, respectiv al chiriașilor și implicit securității raporturilor juridice.
De altfel, din cele arătate la punctul 1, rezultă că reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de parte din apartamentul 1, 2 și 4 din imobilul în discuție, pentru cota de din apartamentul nr. 3 și respectiv terenul aferent construcției fiind proprietară în temeiul primei decizii menționate, care însă nu a putut fi înscrisă datorită modificărilor de către funciară survenite, situație remediabilă prin promovarea unei acțiuni.
Anterior pronunțării sentinței privind acțiunea pe dreptul comun apartamentele 1, 2 și 4 erau deja înstrăinate și chiar intabulate în cartea funciară așa cum rezultă din cărțile funciare, sentința respectivă fiind pronunțată în 19.01.2001.
Aceeași este situația și pentru cealaltă cotă de parte din imobil solicitată de către reclamantă în calitate de succesoare a proprietarei tabulare, calitate conferită de către succesiunea după tatăl său care a decedat ulterior primei, culegând astfel și cota parte care a aparținut celei de-a doua soții a acestuia, așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse (respectiv adresa nr. 1381 din 8.10.2008, emisă de Consiliul Local G potrivit căreia la actul nr. 74 din 1950 fost înregistrată căsătoria numiților și Izrael fila 62, primul decedând 19.02.1977 în timp ce a doua a decedat anterior în 12.08.1966 conform certificatelor de decese depuse fila 8-9 dosar fond).
Cu toate acestea, petitul de constare a calității de succesoare a reclamantei după în calitate de succesoare a tatălui său, soțul defunctei care a decedat ulterior ei nu a fost admis pe considerentul că, a fost formulat în justificarea calității de persoană îndreptățită să promoveze revendicarea, ori în condițiile unei soluții de respingere a acesteia, aceeași va fi și soarta acestui capăt de cerere.
Celelalte petite care decurg din acțiunea în revendicare pentru cota arătată au fost respinse ca fiind accesorii, inclusiv cel privind nulitatea încheierii de carte funciară prin care imobilul a fost dezmembrat ca urmare a înstrăinărilor efectuate.
Referitor la petitul de constatare a preferabilității titlului statului tribunalul a considerat că, într-adevăr, conform art. 111.pr.civ. acesta este inadmisibil, reclamanta având posibilitatea promovării unei acțiuni în realizare pe care de altfel a și formulat-
Referitor la singurul apartament care a rămas în proprietatea municipiului, cel cu nr. 3 și terenul nevândut chiriașilor apartamentelor în discuție, tribunalul a constatat că pentru o cotă de din aceste imobile, acesta i-a revenit reclamantei în urma acțiunii de drept comun promovate, iar pentru cealaltă cotă de justificată ca urmare a succesiunilor succesive arătate mai sus, se poate îndrepta împotriva Municipiului G și nu împotriva Consiliului Local așa cum a procedat.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând în principal admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, prin admiterea apelului și rejudecarea cauzei pe fond.
În subsidiar, față de considerentele instanței de fond și apel solicitat casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru următoarele considerente:
Recurenta a arătat că sentința instanței de fond, cât și decizia pronunțată în apel sunt nelegale, întrucât încalcă legile civile române, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la garantarea dreptului de proprietate.
Considerentele deciziei pronunțate în apel sunt neclare și instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate, ci a produs argumente în susținerea soluției instanței de fond. Deși fost respinsă excepția lipsei capacității de folosință pârâtului Consiliul Local al municipiului G, instanța de apel a făcut referire la disp.art.21 din Legea nr. 215/2001, dar nu făcut nuci o mențiune cu privire la susținerile recurentei. Atât în fața instanței de fond, cât și în apel reclamanta a susținut că chemat în judecată Consiliul Local al municipiului în calitate de parte în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la apartamentele din imobilul revendicat. Atâta vreme cât Consiliul Local al municipiului G este titularul unui raport de drept material în calitatea conferită de disp. Legii nr. 215/2001, el trebuie să fie titularul dreptului procesual, deci avea capacitatea deplină de a sta în instanță. Prin admiterea excepției invocate, reclamanta învederează faptul că i-a fost paralizat dreptul la acțiune, deoarece nu-i dă posibilitatea să se judece cu persoana juridică care realizat această situație paradoxală și înstrăinat imobilul.
În al doilea rând, a fost criticată soluția de respingere cererii de revendicare prin compararea titlurilor, deoarece din considerentele deciziei pronunțate în apel nu rezultă că această cerere fost respinsă în fond sau ca inadmisibilă.Prin urmare, instanța de apel respins cererile reclamantei, fără a analiza susținerile acesteia.
Reclamanta a învederat că acțiunea trebuia admisă chiar în contextul apariției recursului în interesul legii cu privire la acțiunile în revendicare pe drept comun după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, în considerarea caracterului special a prezentei spețe, invocând prevederilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia, dreptul de proprietate este garantat.
Analizând decizia formulată prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat constatarea calității de moștenitor a lui după și stabilirea masei succesorale după aceasta, însă în considerente s-a reținut că reclamanta nu și-a probat pretențiile și, în temeiul art.1169 civil, a fost respinsă cererea. În apel, reclamanta reiterat cererea de completarea probațiunii cu probe testimoniale(deși a formulat-o și la instanța de fond) această cerere fost respinsă, instanța de apel menținând sentința prin care s-a respins acest capăt de cerere ca neprobat.
Apoi, reclamanta solicitat în capătul de cerere numărul patru, compararea titlului reclamantei cu titlul părților - un veritabil petit de revendicare - care în considerente a fost respins de instanța de fond ca inadmisibil, deci soluționat pe excepție, însă în dispozitivul sentinței, acest petit este respins pe fond.
În ipoteza în care s-ar menține dispozitivul hotărârii instanței de fond, având în vedere modul în care a fost redactat dispozitivul sentinței, cererile reclamantei fiind respinse pe fond și nu pe excepțiile pe care s- motivat hotărârea, s-ar ajunge în situația în care, reclamanta nu ar mai putea promova o nouă acțiune. Autoritatea de lucru judecat fiind atașată dispozitivului hotărârii adică la ceea ce realmente s-a judecat și nu la ceea ce constituie justificarea în fapt sau în drept hotărârii instanței.
Prin urmare, în considerente s-a respins ca inadmisibilă și nedovedită (pentru unele capete de cerere) acțiunea reclamatei, iar în dispozitiv instanța s- pronunțat pe fondul cauzei. Deși au fost criticate aceste aspecte în apel și s- solicitat suplimentarea probațiunii, apelul a fost respins, motivându-se fondul cauzei.
Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, în mod greșit a fost respins apelul, fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod proc.civ.
În consecință, curtea va admite recursul și va modifica decizia pronunțată în apel, în sensul admiterii apelului, și în temeiul art.297 Cod proc.civ. va desființa sentința civilă nr. 1852/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va administra probațiune pentru fiecare capăt de cerere, iar dacă se impune ca unele cereri să fie soluționate pe excepții, această împrejurare va fi menționată și în dispozitivul sentinței, nu numai în considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 534/A din 22 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând cauza admite apelul declarat de reclamanta în contra sentinței civile nr. 1852/22.05.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr-, pe care desființează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare pe fond la aceeași instanță, Judecătoria Gherla.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
3 ex/16.03.2009
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
