Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 371/
Ședința publică de la 06.06.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamanta COMUNITATEA B, cu sediul în B, nr.3 împotriva deciziei civile nr.27/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 mai 2008, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.06.20087, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.06.2008, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3602/13.VI.2007 a Judecătoriei Brăila s-a respins ca nefondată acțiunea modificată formulată de reclamanta Comunitatea B în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Totodată s-a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat următoarele.
Prin acțiune, reclamanta a cerut să se constate că este succesoarea de drept și de fapt a Comunității B, înființată în anul 1863. Ulterior, reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii în sensul că a solicitat să se constate că persoana juridică Comunitatea B reînființată la 22.02.1990 este succesoarea de drept și de fapt a Comunității B, înființată în anul 1863.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus acte care, în opinia sa, dovedesc că niciodată nu a încetat să existe ca entitate juridică - Comunitatea înființată în anul 1863.
Instanța, în baza actelor prezentate a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentința civilă nr.4833/5.06.1992 a Judecătoriei Brăila (ds.nr.6018/1992) s-a dispus înscrierea în Registrul persoanelor juridice de la Judecătoria Brăila a Comunității B (reclamanta din prezenta cauză).
Prin încheierea nr.95/14.07.2006 a Judecătoriei Brăila (ds.nr-) s-a dispus înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de la Judecătoria Brăila a modificării Statutului Asociației Comunității B în sensul că aceasta este continuatoarea de drept și de fapt a Comunității B înființată în anul 1863.
Reclamanta, prin acțiunea modificată a cerut să se constate că această persoană juridică este continuatoarea de fapt și de drept a Comunității înființată în anul 1863.
Instanța de fond a reținut că prin adresa nr.20912/11.11.1967 Departamentul cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștrii al aduce la cunoștința Bisericii "B " B că a preluat toate sarcinile și obligațiile fostei "Comunități ", care s-a autodizolvat în anul 1954.
Această adresă este în contradicție cu susținerile din acțiune, conform cărora Comunitatea din B, înființată în anul,1863 nu și-a încetat activitatea, continuând să existe permanent.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român, pentru că hotărârea judecătoriei urmează să-i fie opozabilă.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de critică al hotărârii se referă la faptul că instanța de fond nu a reținut că în anul 1863, Comunitatea din B nu putea să dobândească personalitate juridică după cerințele Legii nr.21/1924 pentru simplul motiv că acest act normativ nu exista.
Comunitatea s-a născut și a ființat ca o entitate comunitar - obștească cu scop nepatrimonial, urmărind permanent menținerea și perpetuarea tradițiilor grecești în rândul membrilor săi de naționalitate.
De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare cele trei declarații notariale de martori care confirmau caracterul continuator al Comunității din B înființată în anul 1992, dar și alte acte emise de diferite autorități publice.
Instanța a interpretat greșit probele atunci când a motivat în hotărâre că s-au făcut dovezi privind existența a două Comunități. În realitate, s-a făcut dovada existenței uneia singure, aceea înființată în anul 1863, care a fost continuată în fapt și în drept de Comunitatea înregistrată în anul 1992 în Registrul persoanelor juridice de la Judecătoria Brăila.
Un ultim motiv de critică a vizat încălcarea dreptului la apărare prin respingerea de către Judecătoria Brăilaa probei cu martori.
În cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Statul Român - "B " B, invocând ca temei de drept art.51 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii intervenienta a arătat că se află în litigiu cu apelanta în legătură cu terenul și construcția aflate în B, nr.3.
Acțiunea apelantei, după opinia intervenientei, nu poate fi admisă pentru că în anul 1863 nu a fost înființată o persoană juridică numită Comunitatea din Nici ulterior, după apariția Legii nr.21/1924 această entitate nu a fost înregistrată. Prin urmare, susține aceeași intervenientă, instanța nu poate constata continuitatea cerută prin acțiune.
Prin decizia civilă nr.27/2008 a Tribunalului Brăilas -au respins ca nefondate apelul ca și cererea de intervenție reținându-se următoarele:
Entitatea "Comunitatea B" înființată în anul 1863 nu a dobândit personalitate juridică conform Legii nr.21/1924, funcționând ca o comunitate-obștească cu scop nepatrimonial.
Această personalitate juridică nu a fost dovedită ca fiind dobândită nici după apariția Legii nr.21/1924, privind persoanele juridice (Asociațiuni și Fundațiuni), care prevedea obligația înregistrării titlului pe baza căruia a dobândit personalitate juridică (art.2). Ca o concluzie logică tribunalul constată că, Comunitatea B înregistrată ca persoană juridică în anul 1992 nu putea fi continuatoarea de drept a unei entități din 1863 pentru care nu s-a făcut dovada dobândirii personalității juridice.
De altfel, dacă intenția membrilor fondatori ai Comunității B din 1992 ar fi fost să continue în fapt și în drept ceea ce și-a propus Comunitatea B înființată în anul 1863 ar fi prevăzut în Statut sau în Actul constitutiv acest aspect. Mențiunea s-a făcut ulterior, printr-un act adițional la Statut (102), dar fără eficiență pe plan juridic din moment ce reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea de față.
Declarațiile notariale de martori (filele 30-33-fond) nu sunt concludente pentru că nu conțin decât afirmația continuității celor două Comunități, fără a da și argumentele acestei continuități.
Instanța de fond nu a constatat existența a două Comunități, ci a faptului că s-au făcut susțineri contradictorii: pe de o parte că acea Comunitate înființată în 1863 existat în permanență, ea neîncetând să existe (deși la dosar s-au depus acte cu care s-a tins să se dovedească dizolvarea abuzivă), iar pe de altă parte că a doua Comunitate, înregistrată ca persoană juridică în 1992 o continuă pe prima.
Pentru toate aceste argumente, tribunalul constată că motivele de apel formulate nu sunt fondate.
Impotriva deciziei civile nr.27/2008 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs reclamanta invocând disp.art.304 pct.9 pr.civilă. Astfel, actele anexate cauzei fac dovada că Baa vut personalitate juridică (Protocolul la Legea 83/1932) și că vechea Comunitate s-a înființat în jurul acestei biserici și că întreaga viață spirituală a membrilor ei gravita tot în jurul Bisericii B. Aceste două entități: și Comunitatea s-au identificat, neputând fi tratate separat nici din punct de vedere organizatoric și nici din punct de vedere existențial.
Afirmația instanței de apel că intenția membrilor fondatori ai Comunității din B din 1992 nu a fost de a continua în fapt și-n drept ceea ce și-a propus vechea comunitate pentru că din forma inițială a Statului său din 1992 nu rezultă acest lucru e contrazisă de modificarea din 14.07.2006 adusă acestui statut.
In plus Legea 10/2001 îi obligă să obțină o hotărâre judecătorească în acest sens. O dovadă a scopului reînființării vechii Comunități din 1863 prin Asociația din 1992 este procesul verbal din 22.02.1990 depus acum în recurs. In acest proces verbal se menționează că la acea dată existau în orașul B cca 400 de români de origine etnică elenă și că se propune reînființarea Comunității din Orașul și Județul
Nu există o dispoziție legală care să interzică posibilitatea încheierii de acte adiționale la statutul unei persoane juridice cu atât mai mult cu cât mențiunea privind faptul că sunt continuatorii vechii asociații a fost admisă și înregistrată la Judecătoria Brăila prin Încheierea 95/2006.
Cele 3 declarații de martori au primit o interpretare trunchiată deși prin vârsta lor și cele afirmate deci făceau dovada continuității.
Instanțele de apel și de fond le-au încălcat dreptul la apărare prin respingerea nejustificată a administrării probei testimoniale solicitate în vederea dovedirii acestei continuității.
Este de notorietate publică existența diasporei grecești pe teritoriul României și-n special în B, comunitățile grecești primind dreptul de a ctitori biserici ortodoxe proprii între anii 1860-1877 când în 1863 a fost aprobată construcția în B de către comunitatea a Bisericii Ba N. Domnului.
Referitor la ultima parte a motivării instanței de apel precum că au existat susțineri contradictorii din partea reclamantei, recurenta solicită a se constata că acest lucru se datorează imposibilității obiective - din cauza lipsei de înscrisuri - de a putea dovedi situația de fapt reală, în sensul că nu se poate discuta despre existența în paralel a două persoane juridice distincte ci de o singură persoană juridică Comunitatea B înființată în 1863 care, în anul 1990, după ce în 1949 a fost dizolvată abuziv, s-a reînființat conform Legii 21/1924 ca persoană juridică în vederea realizării scopului și destinației sale, căpătând denumirea de Asociația "Comunitatea " B ca și continuatoare de fapt și de drept a celei înființate în anul 1863. Dovadă în acest sens sunt: procesul verbal nr.5 încheiat la 17.03.1949 de către Comitetul Secției și Organizația, adresa nr.20912/11.11.1967 emisă de Departamentul Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștri al, adresa nr- a Statului Regional G către Consiliul de Miniștri.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Așa cum a afirmat și recurenta e notorie existența comunităților elene gălățene, brăilene, tulcene în România anterior anului 1945 însă așa cum a reținut și instanța de apel în speță se ridică 2 probleme: 1. dacă această Comunitate din B înființată în 1863 a avut personalitate juridică sau dacă Baa vut personalitate juridică - pentru aceasta din urmă existând dovezi incontestabile în acest sens (vezi protocolul relativ la biserici al.83/1932, vezi adresa nr.20912/1967 a Departamentului Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștri al ).
2. dacă actuala Asociație a Comunității din B înființată în 1992 este succesoarea de fapt și de drept a celei din 1893.
La prima întrebare pentru că la dosar nu există înscrisuri în care să se facă mențiunea că acea Comunitate avea personalitate juridică urmează a se verifica teoria lansată de recurentă precum cele două entități: B și Comunitatea se întrepătrundeau, neputând fi tratate separat nici din punct de vedere organizatoric și nici din punct de vedere existențial.
E adevărat că activitatea Comunității din B gravita în jurul Bisericii B, însă cele două entități nu trebuie confundate.
Astfel, dinRegulamentul Comunității din B din 1870rezultă că scopul acestei asociații era de păstrare intactă a limbii și a religiei strămoșești, unirea, propășirea și îngrijirea membrilor comunității. Mijloacele prin care și-au propus atingerea acestui scop erau: slujbele religioase de la și instrucția în școlile elene să se facă în limba, reconstruirea de școli în care copiii săraci din comunitate să aibă acces gratuit, construirea unui spital în care membrii săraci să beneficieze de asistență medicală gratuită, să se facă funeraliile conaționalilor săraci cu cheltuiala Comunității.
Instituțiile propuse a se ridica erau: B, școli, un spital, un orfelinat, un cimitir etc.
La art.13 se stipulează că " Domnului și instituțiile Comunității din B,precum și întreaga lor avere imobilă și mobilă a acestora sunt și vor fi pentru întotdeauna grecești"
In art.6 se precizează că Comunității doar administrează aceste instituții și redactează Regulamentele lor.
Din coroborarea tuturor acestor mențiuni din Regulamentul din 1870 rezultă că scopul înființării Comunității era unul și că B era doar un mijloc de îndeplinire a acestui scop, că toate instituțiile comunității erau doar administrate de comunitate, și că ele aveau un patrimoniu propriu.
InRegulamentul din 1890regăsim aceleași mențiuni mai puțin cea de la art.36 precum B era averea Comunității din B deși în art.1 se reiterează ideea că scopul Comunității este de administrare și întreținere a acestei biserici.
Aceste date ca și cele din celelalte înscrisuri precum atestări ale personalității juridice există doar în favoarea Bisericii B conduc spre concluzia că cele două entități erau cât se poate de distincte, că numai cea de-a doua a avut personalitate juridică ( B ) și patrimoniul propriu și că prima a fost asociație fără personalitate juridică, fără patrimoniu propriu.
Mențiunea de la art.36 din Regulamentul din 1890 vine în contradicție cu datele precedente și ulterioare ale documentelor anexate ceea ce determină reținerea concluziei mai sus menționate.
Că a existat o Comunitate în B la acea dată este un lucru cert, dar că a avut personalitate juridică nu.
Declarațiile notariale a martorilor anexate cauzei atestă același lucru: că a existat comunitate elenă dar nu că aceasta a avut personalitate juridică. Pe cale de consecință în mod corect instanțele de judecată au respins proba cu martori pentru că dovada existenței unei persoane juridice nu se poate face astfel conform Legii 21/1924. Această lege nu exista la data înființării Comunității din B, însă se uită art.2 din această lege precum că persoanele juridice de drept privat existente la data promulgării legii erau obligate ca-n termen de 6 luni să comunice grefei tribunalului, în circumscripția căreia funcționează administrațiunea lor principală, titlurile pe temeiul cărora au dobândit personalitate juridică, statutele sau actele constitutive. Grefa tribunalului era obligată să înscrie organizația în registrul persoanelor juridice. O atestare a personalității juridice a Comunității așa cum prevede art.2 din.21/1924 nu există.
Față de această concluzie orice discuție vis-a-vis de faptul că recurenta-reclamantă este sau nu succesoarea de fapt și de drept a vechii Comunități din B din 1863 este inutilă atâta vreme cât discutăm de subiecți de drept civil diferiți unul cu personalitate juridică (recurenta-reclamantă) și altul nu.
Toate celelalte argumente din recurs care pleacă de la premisa că vechea comunitate ar fi avut personalitate juridică determină concluzia unei desuetudini a luării lor în discuție.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.312 al.1 teza I pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de reclamanta COMUNITATEA B, cu sediul în B, nr.3 împotriva deciziei civile nr.27/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-10.06.2008
Dact.MH-20.06.2008/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Luminita Solea, Anica Ioan
