Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI SECȚIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 384
Ședința public din data de 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
Judectori - - -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în P,-,. 1,. A,. 61, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet av. în P, str. -. -., nr. 73, județul P, împotriva deciziei civile nr.740/6 dec. 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în P,-,. 11 B,. B,.27, județul P, SC SA cu sediul în P,-, - 1, parter, județul
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns intimata-pârât prin avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 140/2008, lipsind recurentul-reclamant și intimata-pârât SC SA
Procedura legal îndeplinit.
Recursul este timbrat cu suma de 10,00 lei tax judiciar de timbru conform chitanței seria - nr.-/20.12.2007 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț care învedereaz instanței c prin serviciul registratur s-au depus din partea recurentului reclamant cererea și motivele de recurs.
Se înmâneaz aprtorului intimatei pârâte motivele de recurs depuse de recurentul reclamant.
Avocat pentru intimata pârât solicit acordarea unui termen pentru a lua la cunoștinț de motivele de recurs depuse.
Curtea, având în vedere c prin motivele de recurs s-a solicitat și suspendarea executrii hotrârii atacate iar recurentul reclamant și intimata pârât SC SA P lipsesc, las cauza la a doua strigare, pentru a pune în discuția prților aceast cerere.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la a doua strigare a cauzei, a rspuns intimata-pârât prin avocat, lipsind recurentul-reclamant și intimata-pârât SC SA
Avocat pentru intimata pârât arat c nu mai solicit un alt termen și nici nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constat cererea de suspendare ca rmas fr obiect, consider cauza în stare de judecat și acord cuvântul aprtorului intimatei pârâte în combaterea recursului.
Avocat pentru intimata pârât invoc excepția tardivitții recursului și nulitatea acestuia. Având în vedere c recurentul a luat la cunoștinț de decizia atacat la data de 11.03.2008 iar cererea de recurs împreun cu motivele de recurs s-au depus la data de 31.03.2008.
Pe fondul cauzei solicit respingerea recursului ca nefondat, în cauz s-au pronunțat hotrâri legale și temeinice, instanța de fond în mod corect respingând acțiunea ca neîntemeiat, acțiune prin care s-a solicitat nulitatea absolut a contractului de vânzare cumprare pe motiv de cauz ilicit.
Astfel, în speț nu sunt îndeplinite dispozițiile Decretului nr.61/1990 privind situația chiriașilor, recurentul neavând calitate de chiriaș. Cu cheltuieli de judecat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de faț, reține urmtoarele;
Prin cererea înregistrat la udec toria Ploie ști sub nr- reclamantul a chema în judecat civil pe pârâții și SC SA P solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s se constate nulitatea absolut a contractului de vânzare cumprare nr.40240/30 octombrie 1992 încheiat între pârât în baza Decretului Lege nr.61/1990 și s fie obligat la plata cheltuielilor de judecat.
În motivarea acțiunii reclamantul a artat c la 30 octombrie 1992 pârâta a încheiat contractul de vânzare cumprare sus menționat prin care SC a vândut celeilalte pârâte imobilul situat în P,- bloc 11 B.2.27, vânzarea perfectându-se în temeiul dispozițiilor Decretului-Lege nr.61/1990, c în realitate prețul a fost achitat de reclamant sens în care a încheiat cu pârâta SC SA un angajament de plat a ratelor aferente contractului.
A mai artat reclamantul c acest contract de fost încheiat cu nerespectarea art.7 alin.2 din Decretul-Lege nr.61/1990 care prevedea c pentru tinerii în vârst de pân la 30 ani avansul este de cel puțin 10% din prețul de vânzare, condiția de vârst nefiind îndeplinit de pârâta și c același contract are o cauz ilicit, adevratul cumprtor fiind reclamantul.
Prin întâmpinarea depus la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât ea este cea care a cumprat imobilul în discuție pe care-l ocupa în calitate de chiriaș, c reclamantul de bun voie a încheiat angajamentul de plat prin care s-a obligat s achite ratele pentru apartament, deși cunoștea c nu el este proprietar, ulterior pârâta achitând reclamantului contravaloarea ratelor pltite de acesta.
Dup administrarea probatoriilor cu interogatorii și acte, Judec toria Ploie știa pronunțat sentința civil nr.5013/24 mai 2007 prin care a respins acțiunea formulat de reclamant și a obligat pe acesta s plteasc pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, instanța a reținut c pârâta a fost titulara contractului de închiriere asupra imobilului în litigiu și a încheiat cu pârâta SC SA contractul de vânzare cumprare nr.40240/30 octombrie 1992 pentru care a pltit un avans calculat conform dispozițiilor Decretului-Lege nr.61/1990 pentru restul de creanț, respectiv pentru ratele rmase de achitat, reclamantul obligându-se s achite vânztoarei sumele în termen de 3 ani, respectiv în 36 rate lunare.
A reținut instanța c nu s-a fcut dovada, în sensul disp.art.1169 Cod civil, a existenței unei înțelegeri anterioare ori concomitente încheierii contractului prin care pârâta s recunoasc reclamantului calitatea de proprietar a apartamentului, faptul c i-a achitat ratele pentru imobil neconferindu-i un drept de proprietate ci un drept de creanț.
S-a apreciat c nu sunt îndeplinite nici condițiile art.966 cod civil în sensul c nu s-a dovedit vreo cauz ilicit a contractului, astfel c pârâta are dreptul de proprietate asupra imobilului în baza contractului de vânzare cumprare, plata fcut de reclamant reprezentând fie liberalitate fie un drept de creanț al acestuia împotriva pârâtei.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe reclamantul a susținut c este nelegal și netemeinic întrucât instanța nu a avut în vedere c el a achitat prețul integral al imobilului, c acel contract de vânzare cumprare s-a încheiat cu înclcarea dispozițiilor Decretului-Lege nr.61/1990 deoarece pârâta nu îndeplinea condiția referitoare la vârst și c este și motiv de nulitate absolut pentru c se bazeaz pe o cauz ilicit.
Sub acest aspect a artat reclamantul c el este adevratul cumprtor pentru a achitat prețul iar pârâta prin diverse mijloace a semnat contractul tocmai pentru a-l împiedica s dovedeasc dreptul de proprietate asupra acestuia.
A mai susținut apelantul c în mod greșit instanța de fond a reținut c nu s-a fcut dovada existenței unei înțelegeri anterioare ori concomitente încheierii contractului în baza creia pârâta îi recunoaște calitatea de proprietar întrucât dat fiind gradul de rudenie dintre prți nu s-a putut preconstitui un astfel de act.
Pe baza acelorași probe, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civil nr.740/6 decembrie 2007, prin care a respins ca nefondat apelul, reținând c pârâta a încheiat cu cealalt pârât contractul de vânzare cumprare a imobilului în litigiu pe care aceasta îl ocupa în calitate de chiriaș, prețul imobilului fiind de 127.810 lei din care s-a achitat cu titlu de avans suma de 12.781 lei diferența urmând a fi achitat în 36 rate lunare, respectiv suma de 115.029 lei cu dobânda de 4% pe an, pe care reclamantul s-a obligat s o achite în acest mod prin angajamentul de plat încheiat între el și societatea vânztoare.
S-a apreciat c nu se poate pretinde c între reclamant și mama sa ar fi intervenit o înțelegere privind transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul reclamantului pentru c în realitate date fiind relațiile de rudenie acesta a înțeles s o ajute pe pârât, situație în care acesta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului ci doar un drept creanț.
A considerat tribunalul c nu s-a fcut dovada existenței unei cauze ilicite care s deschid calea unei acțiuni în constatarea nulitții absolute a contractului de vânzare cumprare încheiat de pârâte, aprarea reclamantului în sensul c s-ar fi înclcat dispozițiile Decretului Lege nr.61/1990 neputând fi reținut faț de prevederile art.5 din acest act normativ conform crora locuințele ocupate de chiriași se pot vinde numai acestora în baza cererilor adresate direct unitților specializate în vânzarea locuințelor.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul considerând-o nelegal și netemeinic în raport de prevederile art.304 Cod pr.civil constând în esenț în aceea c s-au înclcat dispozițiile Decretului-Lege nr.61/1990 întrucât în noțiunea de chiriaș trebuia s fie incluși alturi de soția supraviețuitoare a defunctului soț și descendenții indiferent dac aceștia sunt din cstorie sau din afara cstoriei, dac au locuit împreun cu chiriașul defunct, c în fapt recurentul este cel care a pltit prețul apartamentului existând o înțelegere în acest sens cu pârâta mama sa care urma s-i remit toate actele apartamentului, pe care reclamantul l-a stpânit ca un adevrat proprietar, c pârâta intimat nu putea s beneficieze de dispozițiile art.7 din Decretul-Lege nr.61/1990 pentru c avea vârsta mai mare de 30 de ani și deci nu se încadra în text pentru a plti un avans de 10% din prețul locuinței, astfel c ea nu putea achiziționa apartamentul în cauz al crui adevrat proprietar este reclamantul.
În ședința public de azi, intimata prin aprtor a invocat excepțiile privind tardivitatea declarrii recursului și cea a nulitții acestuia, întrucât nu a fost motivat în termenul prevzut de lege înclcându-se astfel dispozițiile art.303 Cod pr.civil.
Având în vedere disp.art.137 Cod pr.civil Curtea urmeaz a analiza mai întâi cele dou excepții invocate.
Cât privește excepția de tardivitate a recursului se constat c este neîntemeiat întrucât conform dispozițiilor art.303 Cod pr.civil termenul de recurs în speț este de 15 zile de la data comunicrii hotrârii atacate, decizie ce a fost pronunțat la 6 decembrie 2007 și comunicat, fr respectarea dispozițiilor legale, recurentului reclamant la data de 21 ianuarie 2008, așa cum rezult din dovada de la fila 25 dosar apel.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs la data de 21 decembrie 2007, deci s-a încadrat în termenul prevzut de lege întrucât recursul a fost declarat de el în termen de 15 zile de la data pronunțrii.
Atât în cererea de recurs cât și în cererea de apel reclamantul a menționat c are domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedur la Cabinet de avocatur cu sediul în P,- parter,județ Decizia pe care acesta a atacat-o cu recurs i-a fost comunicat în P, str.-.-. nr.72 parter, la cabinetul de avocatur, deci s-a comunicat hotrârea la un alt domiciliu decât cel indicat de recurent și respectiv de apelant.
În aceste condiții este cert c recurentul nu a intrat în posesie deciziei atacate pentru a putea face motivarea acesteia în termenul prevzut de lege, aceste împrejurri fiind invocate de recurent și la data de 11 martie 2008,așa cum rezult din încheierea de la acea dat, când instanța constatând realitatea susținerilor recurentului a acordat acestuia termen pentru motivare recursului, apreciind c el se afl înc în termenul legal de declarare și de motivare a recursului de faț.
Pentru termenul acordat, respectiv pentru data de 1 aprilie 2008 recurentul a depus la dosar motivele de recurs, astfel c și excepția de nulitate a recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal este neîntemeiat, nefiind incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod pr.civil.
Cât privește fondul recursului Curtea constat c și acesta este neîntemeiat, întrucât hotrârile pronunțate în cauz sunt în concordanț cu probele administrate și cu dispozițiile legale aplicabile.
Susținerea conform creia s-ar fi înclcat dispozițiile Decretului-Lege nr.61/1990 sunt nefondate deoarece s-a dovedit c pârâta a deținut imobilul în litigiu inițial în calitate de chiriaș în baza contractului de închiriere nr.99620/21 iulie 1992 și în aceast calitate s-a adresat cu cerere pentru cumprarea apartamentului unitții specializate în vânzarea acestora.
Nu s-a dovedit c reclamantul recurent ar fi avut aceast calitate și c în virtutea ei ar fi formulat cerere pentru cumprarea imobilului el înțelegând doar s încheie cu SC SA un angajament de plat a celor 36 rate pentru suma rmas neachitat din prețul total al apartamentului dup plata avansului.
Împrejurarea c pârâta a achitat un avans calculat conform art.7 din Decretul Lege nr.61/1990 nu constituie un motiv de nulitate a contractului așa cum susține recurentul care, așa cum corect au reținut ambele instanțe, nu putea s dobândeasc un drept real de proprietate asupra apartamentul ci cel mult un drept de creanț.
Pentru considerentele artate recursul de faț este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauz nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotrârilor prev.de art.304 Cod pr.civil.
În conformitate cu disp.art.274 Cod pr.civil urmeaz ca recurentul s fie obligat s plteasc intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecat reprezentând onorariu pentru aprtor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiate excepțiile privind tardivitatea declarrii recursului și nulitatea acestuia invocate de pârâta.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.740/6 decembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele pârâte și SC SA
Oblig recurentul la 300 lei cheltuieli de judecat ctre intimata.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.EM/BA
2 ex./2.04.2008
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
