Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 390/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 390/
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA C, cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 285, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 mai 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul în C,-, -.G,.4,.123, domiciliat în M,-, județul C și, domiciliată în M,-, județul C, având ca obiectacțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, întrucât nu a putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10 decembrie 2008, pentru când a soluționat astfel.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanții - si - au chemat în judecată pe pârâții, si Fundația solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că reclamanții au un drept de proprietate asupra terenului situat în extravilanul municipiului C,județul C 28 parcela A 157/9/3 în suprafața de 3977 mp,pârâta Fundația nu are nici un drept de proprietate asupra terenului individualizat mai sus si să dispună rectificarea corespunzătoare în înregistrările de Carte funciară în sensul înscrierii pe numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra terenului descris sus.
În susținerea cererii arată că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.521/12.03.2004 încheiat la. reclamanții au cumpărat de la pârâtul terenul situat în extravilanul municipiului C în suprafața de 3977 mp constituind lotul 1 28 parcela A 157/9/3 din totalul de 8500 mp. Vânzătorul dobândise dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 8500 mp de la pârâtul prin contractul de schimb autentificat sub nr.4009/03.09.1998 transcris la Judecătoria Constanța sub nr.12120/12121/04.09.1998.
Precizează că, ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.750/20.05.1999 si transcris la Judecătoria Constanta sub nr. 8516/21.05.1999 pârâtul a vândut pârâtei Fundația în totalitate terenul în suprafața de 28000 mp situat in extravilanul municipiului C, 28 parcela A 157/9, deși in urma schimbului efectuat anterior cu pârâtul, nu mai avea în proprietate decât 19.500.
Totodată, menționează că Biroul de Carte Funciară a refuzat reclamanților înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 3977 alipit cu un alt teren proprietatea acestora, în suprafața de 4257, în total imobilul unitar de 8234 conform actului de alipire autentificat la. sub nr. 918/20.04.2005.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii susținând că pârâtul a înstrăinat de două ori același teren o data prin schimb si a doua oară prin contract de vânzare cumpărare.
Pârâta Fundația nu a formulat întâmpinare, solicitând prin cererea (fila 33) precizarea temeiului juridic al cererii formulate de reclamanți.
Urmare a decesului pârâtului, dovedit cu certificatul de deces seria - nr.- (35) în ședința publică din 07.12.2005, instanța a încuviințat cererea formulată de reclamanți și a dispus introducerea în cauză a moștenitorului acestuia, calitate dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 13/18.05.2000 (filele 36-38).
Pentru termenul de judecată din 22.02.2006 reclamanții au formulat precizări arătând că acțiunea formulată este o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Prin Incheierea din 29.03.2006, instanța a respins ca fiind neîntemeiata excepția inadmisibilității formulării în constatare invocata din oficiu în baza disp. art. 111 Cod procedură civilă.
S-a reținut în acest sens că imobilul ce face obiectul litigiului se află în posesia reclamanților, preluarea în proprietate si posesie făcându-se la data autentificării si semnării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 521/12.03.2004 (filele 7-8), astfel că reclamanții nu au deschisă calea acțiunii în realizare.
În cauză, au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu (filele 82-93), expertiza topo având ca obiect identificarea terenului reclamanților în suprafața de 3977 prin măsurători, vecinătăți, pe baza actelor de proprietate, deși legal citată cu mențiunea personal la interogatoriu pârâta nu s-a prezentat făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 15.10.2007 reclamanții au invocat excepția nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 750/20.05.1999, excepție motivată și în scris (filele 222-223), solicitând admiterea excepției si desființarea contractului menționat.
S-a susținut în acest sens că încheierea contractului precizat s-a realizat cu încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice consacrat de art. 34 din Decretul 31/1954 si a dispozițiilor art.9 din Legea 21/1994.
Prin sentința civilă nr. 16.932 din 17 decembrie 2007, Judecătoria Constanțaa admis excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 750 din 20 mai 1999 BNP. Totodată, s-a admis cererea formulată de reclamanții - si - în contradictoriu cu pârâții, și Fundația C, astfel cum a fost precizată și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 750 din 20 mai 1999 BNP.
S-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului situat în extravilanul municipiului C, județul C, 28, parcela 157/9/3, în suprafață de 3.977 aparține reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta Fundația, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 285 din 19 mai 2008, Tribunalul Constanțaa respins apelul reclamanților ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că actul de vânzare-cumpărare nr. 8516 din 21 mai 1999 a fost încheiat cu încălcarea principiului specialității capacității de folosință al pârâtei la momentul perfectări contractului, situație în care acesta este lovit de nulitate, reclamanții fiind singurele persoane care sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 521 din 12 martie 2004 autentificat de BNP.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Fundația, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul soluționării excepției de inadmisibilitate a acțiunii în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, cât și sub aspectul soluționării excepției nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. în referire la încălcarea principiului specializării capacității de folosință a persoanelor juridice cumpărătoare.
Din oficiu, instanța de recurs a invocat excepția nulității hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 304 pct.1, coroborat cu art. 2821Cod procedură civilă, pentru calificarea greșită a căii de atac, căreia îi era supusă hotărârea fondului și pentru neconstituirea legală a completului de judecată.
Prin concluziile scrise depuse de intimatul pârât, s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a pune în discuție inadmisibilitatea recursului, în raport de excepția de nulitate a hotărârii invocată de instanță din oficiu. Instanța de recurs a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, întrucât intimatul pârât nu a invocat o apărare sau o excepția nouă, nesupusă dezbaterii contradictorii a părților, ci în realitate preconizează ca în urma soluționării excepției invocată de instanța de recurs, din oficiu, în temeiul art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 2821Cod procedură civilă, să se respingă prezentul recurs ca inadmisibil, motivat de faptul că singura cale de atac căreia îi era supusă sentința Judecătoriei Constanța, a fost deja soluționată de Tribunalul Constanța.
Analizând cu prioritate excepția invocată de instanța de recurs din oficiu, conform art. 1371alin.1 Cod procedură civilă, se rețin următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 299 Cod procedură civilă:
"Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel."
Totodată, dispozițiile art.282[1]din același cod, instituie o excepție de la regula conform căreia, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, stabilind că: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.
Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale.
În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art. 129 din legea fundamentală, conform căruia: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai "în condițiile legii", evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-
În acest sens, calificarea greșită de către instanță a cererii introductive ori a căii de atac exercitate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate răpi dreptul părții la respectiva cale de atac, întrucât căile de atac nu sunt cele menționate în hotărârea atacată, ci acelea prevăzute de lege.
În speță, se constată că erau aplicabile dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, termenul de "litigiu" folosit de legiuitor prin art. 2821Cod procedură civilă, desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Litigiul dedus judecății în speță are ca obiect constatarea existenței unui drept de proprietate al reclamanților - și - asupra terenului situat în extravilanul Municipiului C, județul C, 28, parcela A 157/9/3, în suprafață de 3977; terenul a fost evaluat de reclamanți la valoarea de 5.500.000 lei vechi, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 521/2004, valoare ce nu a fost contestată de celelalte părți din proces.
Decizia civilă nr. 32 din 09 iunie 2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii statuat că dispozițiile art. 1 pct.1, art.2 pct.1 lit."a" și "b" și art. 282 alin.(1) Cod procedură civilă se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea și rezilierea unor acte juridice, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Intenția legiuitorului în actuala reglementare a art. 2821alin.(1) Cod procedură civilă, a fost aceea de a extinde sfera de aplicare a acestor dispoziții legale prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc. singura condiție impusă fiind aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 inclusiv.
Rezultă, deci, că acțiunea reclamanților privește un drept real imobiliar, deci are un caracter patrimonial, este evaluabilă în bani, valoarea imobilului inferioară sumei de 100.000 lei, situație în care hotărârea primei instanțe este supusă căii de atac a recursului, conform art. 2821Cod procedură civilă.
Împrejurarea că tribunalul a calificat greșit calea de atac exercitată de reclamant împotriva sentinței judecătorești și a soluționat dosarul în apel, nu poate conduce la concluzia încălcării principiului unicității căii de atac, cu consecința inadmisibilității prezentului recurs, cum în mod eronat a susținut intimatul; o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinării căilor de atac, cât și al condițiilor formale, legal prevăzute, referitoare la desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază a controlului judiciar.
Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu alte cale de atac decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, consacrat de legea procesual civilă în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, care satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; respectarea acestui principiu obligă și la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății, pentru că, în caz contrar, hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.
De altfel, este evident că decizia pronunțată de către tribunal în aceste circumstanțe încalcă normele legale imperative privind compunerea instanței fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
În caz contrar, soluția inadmisibilității recursului nu întrunește exigențele impuse de art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, referitor la garanțiile unui proces echitabil.
Instanța europeană a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor menționate - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile Convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond.
În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de aop une în realizare.
De altfel, o interpretare extrem de riguroasă făcută de jurisdicțiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecință privarea părților de punerea în valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilității intentării unei căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe inferioare, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenție.
Așa fiind, nu poate fi reținută inadmisibilitatea recursului cu soluționarea căruia a fost investită curtea în speța de față, deoarece calificarea greșită a căii de atac de către instanța care a exercitat controlul judiciar asupra hotărârii pronunțată în fond nu poate avea drept consecință înlăturarea dreptului părții de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului său cu respectarea normelor de procedură specifice fiecărei căi de atac, iar recunoașterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotărâri nu se poate realiza decât cu încălcarea acestor dispoziții, ce au caracter imperativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA C, cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 285, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 mai 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul în C,-, -.G,.4,.123, domiciliat în M,-, județul C și, domiciliată în M,-, județul C, având ca obiectacțiune în constatare.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța, spre rejudecare în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond:
Red.dec.jud.apel:
Red.hot.jud.recurs: /17.12.2008
gref.AB/19.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- - recurs civil formulat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA C, cu sediul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 285, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19 mai 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, ambii cu domiciliul în C,-, -.G,.4,.123, domiciliat în M,-, județul C și, domiciliată în M,-, județul C, având ca obiect acțiune în constatare, având în vedere că prin decizia civilă nr. 390/C din 10 decembrie 2008, Curtea a decis:
"Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.Admite recursul. Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța, spre rejudecare în recurs.Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2008."
Prezentul dosar conține un nr. de ___ file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (65 file) și, respectiv, nr- (nr. în format vechi 6791/2005) al Judecătoriei Constanța (301 file).
Menționăm că prin încheierea de ședință ("amânare inițială a pronunțării") din data de 03 decembrie 2008, Curtea, constatând că din eroare a fost trimis de către Judecătoria Constanța la dosarul cauzei apelul declarat de pârâta Fundația C împotriva sentinței civile nr. 13703 din 11 august 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr- (nr. în format vechi 6791/2005), având ca obiect completare dispozitiv, a dispus desprinderea filelor 15-18 din dosar și înaintarea acestora Judecătoriei Constanța împreună cu dosarul SUPLIMENT nr- (nr. în format vechi 6791/2005) al Judecătoriei Constanța, care a fost atașat prezentului dosar, în vederea înregistrării și înaintării ulterior la Tribunalul Constanța pentru soluționarea căii de atac formulată de Fundația
S-a procedat în acest sens, la data de 11 decembrie 2008.
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Irina Bondoc
Judecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
