Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 10.03.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.391
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr.1026/A/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu suma de 46 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 15.04.2008 concluziile scrise formulate de pârâții intimați și.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.04.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1026/05.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.4531/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, schimbând în tot sentința apelată, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților, privind rezilierea unui contract de întreținere.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat total soluția instanței de fond, care în primă instanță a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților și și a respins acțiunea conexă a pârâților - reclamanți conex, dispunând rezilierea contractului de întreținere încheiat între reclamanta și defunctul ei soț -, pe de o parte și pârâții și, pe de altă parte, contract autentificat sub nr.152/18.01.2005 la BNP.
Ca efect al acestei decizii, judecătoria a hotărât rectificarea CF 64486 T, nr.top.9851-9852/II, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei și al defunctului ei soț, fiind respinsă în rest și acțiunea principală.
Inițial, judecătoria constatase că între reclamanta și defunctul ei soț -, pe de o parte și pârâții și, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.152/18.01.2005 la BNP, prin care reclamanții, în schimbul întreținerii, au transmis pârâților nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF 64486 T, nr.top.9851-9852/II.
Totodată, s-a mai constatat că defunctul a încheiat un testament autentificat sub nr.194/20.01.2005, prin care a lăsat întreaga sa avere, mobilă și imobilă în favoarea pârâtei, instituind-o pe aceasta ca legatară universală.
În aplicarea disp.art.948 civ. observând concluziile raportului de expertiză psihiatrică-legală, coroborată cu declarațiile martorilor audiați în cauză, judecătoria a reținut că diagnosticul bolii defunctului a fost cu certitudine acela de ateroscleroză cerebrală, cu 2 accidente vasculare cerebrale ischemice și cu sechelele lor, tulburările cognitive fiind celemnezico-prosexice și bradipsihia, dar cu conservarea judecății și deci, a discernământului, aceasta fiind situația la data expertizării - 10.01.2005, când la examenul psihiatric nu se observase decât o lentoare ideativă. Pe baza criteriul similitudinii semnăturii din 10.10.2005, cu cea de pe actele litigioase din 18.01.2005 și 20.01.2005, s-a conchis de către experții psihiatri că defunctul nu avea discernământul abolit nici când a semnat aceste acte. Această concluzie nu a fost înlăturată în urma audierii martorilor, și - propuși de către reclamanți și a fost susținută de martorii pârâților, și.
Pe baza acestor considerente, judecătoria a respins ca neîntemeiate capetele de cerere din acțiunea reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractului de întreținere precum și a testamentului autentic, apreciindu-se că nu au fost înfrânte disp.art.948 și 856.civ.
Pe de altă parte însă, aceeași instanță a admis capătul de cerere subsidiar, privind rezilierea contractului de întreținere, argumentând că din interpretarea coroborată a depozițiilor martorilor, și a rezultat că, deși la începutul executării contractului, pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere față de soții, ulterior, această obligație nu a mai fost îndeplinită corespunzător, în raport cu obligațiile contractuale asumate. S-a reținut că reclamanta a fost nevoită să apeleze la martori pentru ca aceștia să-i facă anumite servicii și li s-a plâns acestora că pârâții nu mai execută regulat prestația întreținerii, care este în esență o obligație de a face ce se execută zi de zi.
În același context, instanța de fond a apreciat că declarațiile martorilor, și nu sunt de natură să înlăture această concluzie întrucât acești martori nu i-au vizitat des pe soții, iar depoziția martorei poate fi considerată subiectivă, ținând seama că aceasta a fost cea care i-a prezentat pe pârâții preda familiei.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1020-1021.civ. și a dispus rezilierea contractului de întreținere din culpa pârâților și în consecință, a dispus și rectificarea situației din CF 64486 T, prin revenirea la situația anterioară.
În privința acțiunii conexe a pârâților - reclamanți conex, judecătoria a respins-o ca neîntemeiată, câtă vreme a reținut culpa familiei, materializată prin neîndeplinirea obligației de întreținere înainte de decesul defunctului și astfel, solicitarea familiei de a se rezilia doar parțial contractul de întreținere este neîntemeiată.
În aceeași ordine de idei, prima instanță a mai reținut că și în situația în care s-ar fi reținut și dovedit de către reclamanți - conex că aceștia și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere până la decesul întreținutului, capătul lor de cerere privind rezilierea parțială, în limita cotei de parte ar fi fost neîntemeiat, deoarece obligația de întreținere este o obligație indivizibilă, nefiind susceptibilă de executare parțială.
Totodată, odată ce s-a reținut că rezilierea contractului de întreținere este imputabilă reclamanților -, judecătoria a respins ca neîntemeiate și capetele de cerere privind restituirea echivalentului întreținerii prestate precum și echivalentul în lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de perfectarea contractului de întreținere.
În privința capătului de cerere privind restituirea sporului de valoare adus imobilului de către reclamanții - conex, acesta a fost de asemenea respins întrucât s-a considerat evident că, prin respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a testamentului autentic nr.194/20.10.2005 întocmit de defunctul în favoarea pârâtei, aceasta din urmă este succesorul universal al defunctului, fiind astfel proprietar - coindivizar al imobilului din litigiu, alături de reclamanții și jr. În plus, deși este adevărat că reclamanții - conex au efectuat îmbunătățiri, totuși, acestea profită tuturor moștenitorilor, printre care se numără și doamna preda.
Drept urmare, soții vor fi îndreptățiți să solicite contravaloarea acestor îmbunătățiri numai cu ocazia partajului ce se efectua de pe urma defunctului, în ipoteza în care bunul va fi atribuit în natură celorlalți moștenitori coindivizari și astfel, nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.
În sfârșit, judecătoria, în baza art.246 alin.4 pr.civ. a respins cererea de renunțare la judecată a reclamanților la capătul de cerere subsidiar al acțiunii conexe.
Sentința judecătoriei a fost atacată cu apel d e către pârâții, care au cerut în prelabil repunerea lor în termenul de apel și mai apoi, au susținut că starea de fapt reținută de prima instanță este contrară realității, bazându-se pe o apreciere greșită a probelor administrate. În acesta context, apelanții au susținut că au fost înlăturate declarațiile cele mai credibile și pertinente, oferite de martorii și, care nu numai că au cunoscut în mod direct aspecte legate de prestația apelanților față de întreținuți, dar și faptul că acestea sunt cadre medicale și au putu evalua inclusiv calitatea prestațiilor întreținătorilor, sub aspectul grijii pentru sănătatea întreținuților.
Din declarațiile acestor martori direcți ar rezulta că familia a întreținut în mod exemplar familia, iar refuzul de a primi întreținerea a fost exprimat clar de către reclamanta numai după moartea soțului - și după reluarea legăturilor cu fiul acesteia - jr. cu care reclamanta s-a împăcat.
În continuare, apelanții au criticat sentința și pe considerente legate de evaluarea acțiunii conexe, susținând că în mod nejustificat au fost respinse o serie de cereri de probațiune, legate de o expertiză judiciară contabilă și totodată, s-a interpretat greșit noțiunea de indivizibilitate a contractului de întreținere.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea cererii de repunere în termen precum și respingerea apelului, susținând că apelanții au indicat 3 domicilii diferite, fără a preciza în scris și fără a se consemna în încheierile de ședință care dintre acestea urmează să fie domiciliul procedural.
Pe fondul, problemei, intimații au reitera că apelanții nu și-au executat obligație de întreținere sub forma unei prestații zilnice, așa cum s-a prevăzut în contract și nu s-au preocupat de starea de sănătate a celor doi beneficiari ai întreținerii.
Tribunalul, investit fiind cu apelul pârâților, admis întâi cererea de repunere în termenul de apel (cu argumentele inserate în încheierea de ședință din 14.11.2007) și a respins excepția nulității sentinței întrucât nu s-a dovedit că semnătura judecătorului fondului ar fi avut loc ulterior întocmirii și semnării minutei.
Totodată, instanța de apel a admis cererea de suplimentare a probatoriului, fiind audiată martora, luându-se act de faptul că intimații au renunțat la audierea martorei.
Pe fond, tribunalul a constatat că apelul pârâților este întemeiat întrucât sentința judecătoriei este rezultatul unei interpretări eronate a probelor administrate, în primul rând în privința probelor testimoniale, dar și al înscrisurilor depuse părți.
Astfel, deși judecătoria a apreciat că martorii propuși de către pârâții au relatat faptele în mod subiectiv, aceasta nu poate reprezenta a justificare satisfăcătoare.
În acest context, instanța de apel a reținut că martora este rudă a defunctului și că între cei doi nu au existat elemente de dușmănie. Aceasta i-a vizitat des pe întreținuții, ocazie cu care a constatat că beneficiarii întreținerii sunt mulțumiți și că sunt îngrijiți în mod corespunzător.
De asemenea, tribunalul a reținut, contrat primei instanțe, că martora nu are nici un motiv să fie subiectivă, declarația sa fiind esențială în stabilirea corectă a situației de fapt, tocmai datorită faptului că a cunoscut îndeaproape ambele familii și a avut legături cu acestea pe parcursul derulării relațiilor contractuale dintre părțile litigante. În același context, tribunalul a mai reținut că nu trebuie ignorat nici faptul că la înmormântarea soțului, reclamanta a declarat că nici nu vrea să audă de fiul său, fiind mulțumită la acea dată de întreținerea presată de apelanți. Ulterior însă, într-o convorbire telefonică, reclamanta i-a mărturisit martorei că s-a împăcat cu fiul ei - reclamantul jr.
În același sens sunt și declarațiile martorei.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că declarațiile martorilor propuși de către reclamanții sunt contradictorii, atât în cuprinsul lor, cât și prin coroborarea lor. Astfel, de exemplu, martorul a declarat că pârâții nu i-au îngrijit pe întreținuți înainte de contract, fapt neadevărat, deoarece acest aspect nu a fost contestat de nicio parte. Același martor arăta însă că reclamanta a cumpărat cadouri pentru pârâta și copiii acesteia, ceea ce sugerează că era mulțumită de calitatea îngrijirilor primite și același martor a mai declarat că pârâtul preda îi ducea defunctului soluțiile de dializă de la Spital, în timp ce pârâta gătea pentru beneficiarii întreținerii.
Totodată, tribunalul a mai reținut că apare firesc ca martora, care este chiriașa familiei, să declare că reclamanta i s-a plâns de calitatea întreținerii după moartea domnului, deoarece după acest moment a intervenit împăcarea dintre doamna și fiul acesteia, urmat de refuzul de a mai accepta întreținerea din partea familiei. De asemenea, din declarațiile aceleiași martore, aceasta afirmă că era rugată să de reclamantă să meargă la magazin după diferite produse, dar numai atunci când rămânea singură, după plecarea întreținătoarei.
Tribunalul a mai reținut că martorul, vecin în curte cu familia, i-a văzut de pârâți venind la reclamantă, care nu s-a plâns de nimic, reclamanta și defunctul ei soț apelând la serviciile martorului doar atunci când familia a fost plecată în concediu, iar când a aflat de la pârâți despre ruperea relației cu reclamanta, a fost uimit.
Totodată, martorul, care l-a ajutat pe reclamant la muncile agricole, a aflat de la reclamantă că aceasta nu mai este mulțumită de îngrijirea oferită de pârâți, însă numai după ce s-a produs întreruperea relațiilor dintre părți, astfel că declarația acestui martor nu este relevantă pentru stabilirea culpei în neexecutarea contractului.
În privința martorei, deși s-a admis că aceasta cunoaște familia de 40 de ani, tribunalul a apreciat că aceasta a fost contradictorie în declarații, afirmând că nu i-a văzut de pârâți decât la înmormântare, că a gătit reclamantei supă și prin urmare, că pârâții nu i-au îngrijit pe reclamantă și pe soțul acesteia. Cu toate acestea, în final, a declarat că după înmormântare, familia a dus-o pe reclamantă la mormânt și că au făcut și ei cheltuieli.
În plus, tribunalul a decis suplimentarea probatoriului testimonial și a reținut ca fiind edificatoare declarația martorei, din care a rezultat din nou că pârâții și-au executat în mod exemplar obligațiile asumate prin contractul de întreținere, care nu a mai continuat însă din pricina refuzului reclamantei-beneficiare de a mai primi întreținere, ca urmare a împăcării acesteia cu fiul său.
În aceste condiții, tribunalul a constata că se impunea ca judecătoria să respinsă acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere întrucât din probele administrate a rezultat în mod cert că pârâții nu au nicio culpă, această revenind integral reclamantei.
S-a mai reținut că și în aceste condiții, acțiunea conexă a fost respinsă în mod corect deoarece rezoluțiunea parțială nu este posibilă datorită caracterului indivizibil al obligației de întreținere, care se aplică prin analogie de la contractul de rentă viageră. De asemenea, rezoluțiunea totală a contractului nu se poate admite întrucât cererea a fost formulată condiționat de acordarea despăgubirilor reprezentate de contravaloarea prestațiilor efectuate. Or, aceste pretenții nu pot fi acordate și din pricina caracterului aleatoriu al contractului de întreținere, respectiv a lipsei consimțământului creditorilor pentru restituirea acestor prestații. În plus, o evaluare ar fi dificil de realizat, în condițiile în care expertul contabil cuantifică doar sumele și evaluarea proprie a părților, fără să existe alte elemente de reper.
Referitor la expertiza contabilă, s-a constatat că judecătoria s-a pronunțat asupra acestui mijloc de probă prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2006, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Tribunalul a mai constatat că cererea conexă este lipsită de interes, în absența condiției legate de acordarea despăgubirilor menționate întrucât pârâții nu dobândesc nici un folos practic prin desființarea contractului, fără restituirea prestațiilor. În plus, nici lucrările de amenajare a subsolului imobilului nu pot fi analizate și evaluate, până la efectuarea partajului succesoral, având în vedere existența testamentului autentic întocmit de defunctul în favoarea pârâtei.
De asemenea, tribunalul a înlăturat apărările formulate de intimați prin întâmpinare, reținând că pârâții au mai avut și alte venituri decât acelea reprezentate de salarii, respectiv din vânzarea unei case în Oltenia, la care se adaugă diferite munci prestate ocazional, iar în speță nu s-a dovedit că ar fi beneficiat de veniturile reclamantei și ale defunctului ei soț.
În raport cu aceste considerente, tribunalul a admis apelul pârâților preda, a schimbat în parte sentința judecătoriei, în sensul că a respins și acțiunea principală a reclamanților privind rezilierea/rezoluțiunea contractului de întreținere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții și jr. recurs ce a fost motivat în drept cu dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În ciuda faptului că motivul de recurs invocat de către reclamanții a fost cel legat de o interpretarea/aplicarea greșită a normelor legale incidente în materie, aceștia nu au indicat textul sau textele de lege care să fi fost interpretate/analizate/aplicate eronat de instanța de apel.
Pe de altă parte, aceiași recurenți au susținut că instanța de apel a interpretat și analizat eronat probele administrate în dosar și cu precădere, declarațiile martorilor audiați în cauză și din această cauză, s-a constatat în mod greșit că intimații și-ar fi executat întocmai obligațiile de întreținere.
În același context, recurenții au făcut referire la declarațiile martorilor, și, indicând și filele dosarului la care se regăsesc aceste declarații, solicitând curții să procedeze la o reanalizare a acestora, cu consecința respingerii apelului intimaților, ca urmare a faptului că din aceste probe testimoniale, coroborate, rezultă că intimații au prestat întreținere în beneficiul recurenților doar o perioadă scurtă, cuprinsă în intervalul 18 ianuarie - 5 iulie 2005, respectiv doar în timpul vieții defunctului sr.
Pârâții - intimați nu au depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise atașate la dosar au solicitat respingerea recursului reclamanților, susținând că tribunalul a evaluat și reinterpretat corect probele testimoniale, din care a rezultat fără dubiu că intimații s-au achitat de obligația de a presta întreținere în beneficiul familiei.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamanții și jr. prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea art.299 și urm. pr.civ. rap.la disp.art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat și că în cauză nu sunt prezente motive de modificare dintre cele prevăzute de art.304 pct.9 pr.civ. în ipoteza menționată de recurenți.
În acest sens, curtea va constata că motivul de recurs invocat de către reclamanții a fost cel legat de o interpretarea/aplicarea greșită a normelor legale incidente în materie, însă aceștia nu au indicat textul sau textele de lege care să fi fost interpretate și aplicate eronat de instanța de apel.
Pe de altă parte, aceiași recurenți au susținut că instanța de apel a interpretat și analizat eronat probele administrate în dosar și cu precădere, declarațiile martorilor audiați în cauză și din această cauză, s-a constatat în mod greșit că intimații și-ar fi executat întocmai obligațiile de întreținere și au făcut referiri precise la declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, respectiv la tribunal, indicând și filele dosarului la care se regăsesc aceste declarații, solicitând curții să procedeze la o reanalizare a acestora, cu consecința respingerii apelului intimaților, ca urmare a faptului că din aceste probe testimoniale, coroborate, rezultă că intimații au prestat întreținere în beneficiul recurenților doar o perioadă scurtă, cuprinsă în intervalul 18 ianuarie - 5 iulie 2005, respectiv doar în timpul vieții defunctului sr.
Raportat la acest aspect, curtea va constata că această ipoteză nu se regăsește în motivul de recurs prevăzut strict de art.304 pct.9 pr.civ. care statuează că o decizie pronunțată în apel poate fi desființată/modificată doar în cazul în care hotărârea pronunțată apelată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Curtea reamintește în acest context că recursul este o cale extraordinară de atac, care permite casarea și/sau modificarea deciziei pronunțate în apel doar pentru motive limitate și care se cantonează toate în sfera legalității, mai ales după abrogarea art.304 pct.10 și 11, prin OUG 138/2000, respective 219/2005.
Cu alte cuvinte, pentru ca un recurs să fie admis potrivit exigențelor art.304 pct.9 pr.civ. este necesar să se dovedească că instanța de apel a nesocotit/încălcat o normă legală specifică, particulară, incidentă în speța dedusă judecății, cum ar fi exemplu disp.art.1020-1021.civ. în cazul rezoluțiunii contractelor or că s-ar fi încălcat normele legale referitoare la regulile procedurale de administrare și de evaluare a probelor, în speță a probelor testimoniale.
Din această ultimă perspectivă, singura de altfel care poate fi evaluată de curte în prezentul recurs, raportat la motivele concrete cu care a fost investită, se va constata că tribunalul a respectat disp.artr.1169 civ. rap. la art.1191 și urm. civ. coroborate cu disp.art.129 alin.3 și 4.pr.civ.rap.la art.295 pr.civ. toate coroborate cu disp.art.186 și urm.pr.civ.
În concret, relativ la textele legale sus-menționate, curtea va constata că tribunalul a respectat întocmai exigențele procedurale privitoare la administrarea probei testimoniale și a procedat atât la o re-evaluare a declarațiilor martorilor audiați în fața primei instanțe, cât și la suplimentarea acestui tip de probatoriu, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, indicând de fiecare dată argumentele pentru care a dat credit și a valorificat declarațiilor unor martori, respectiv motivele pentru care a înlăturat depozițiile altor martori, această întreagă procedură desfășurându-se cu respectarea principiului contradictorialității, oralității și egalității părților în procesul civil.
Pentru aceste considerente, curtea va constata că nu găsește niciun motiv de modificare dintre cele indicate de art.304 pct.9 pr.civ. care să conducă la rezilierea ori rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părțile litigante, raportat și la motivele cu care a fost investită și astfel, în baza art.312 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții și jr. împotriva deciziei civile nr.1026/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 pr.civ. va oblige recurenții să plătească intimaților suma de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanții și jr. împotriva deciziei civile nr.1026/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.CP/22.04.2008
Tehnored.MM/2 ex/30.04.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
