Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI S împotriva deciziei civile nr.169 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 9 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 7934/12.12.2008 a Judecătoriei Sibius -a admis acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu parata Direcția pentru, Familie si Solidaritate Sociala Sibiu, și în consecință s-a constatat că reclamantul a fost persecutat politic în perioada 1984-1990, fiind împiedicat din data de 29.11.1984 până in 01.01.1990 să-și exercite profesia, cu acordarea drepturilor prevăzute de DL 118/1990 modificată, pentru perioada 29.11.1984 pana în 01.01.1990.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr.- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu - Comisia de Aplicare a dispozițiilor 118/1990, ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că în perioada 1076-1990 reclamantul a fost persecutat politic și a fost împiedicat începând cu anul 1984 să-și exercite profesia; cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că reclamantul a fost cadru militar în perioada 1974-1990 când a fost trecut în rezervă cu motivarea "întreținerii de relații cu străinii" în sensul că ar fi încercat să plece în străinătate pentru a deveni instructor militar. Cu această motivare, reclamantul a fost întreaga perioadă menționată persecutat, a fost împiedicat să urmeze cursurile Academiei Militare, i s-au refuzat orice avansări în grad până la termen, promovări profesionale, toate acestea culminând cu trecerea în rezervă în 1984 reclamantului, acesta fiind împiedicat a-și exercita profesia.
Această situație a încetat doar în anul 1990, după schimbarea regimului politic din țară, măsurile luate împotriva reclamantului nefiind ridicate nici în prezent.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu - Direcția de Aplicare a dispozițiilor Decretului Lege 118/1990 a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În fapt s-a arătat că din documentele depuse la dosar de reclamant nu rezultă că acesta a fost persecutat politic, dimpotrivă, în raportul Ministerului Apărării Naționale - Centrul de Instrucție al Infanteriei și Tancurilor având în anii 1981-1984 calificativele "bine" și "foarte bine". Sancțiunile aplicate începând cu data de 13.10.2983, culminând cu trecerea sa în rezervă în 30.10.2004, s-au datorat unor abateri grave în legătură cu serviciul și nu unor infracțiuni politice.
Din examinarea probelor administrate, prima instanță a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de ofițer activ începând cu data de 21.08.1975 și până la 29.11.1984 așa cum rezultă din înscrierile efectuate în carnetul de muncă și nicidecum din anul 1974 și până în anul 1990, așa cum din eroare a motivat reprezentantul ales al reclamantului (63). Din coroborarea înscrisurilor cu proba testimonială, s- constatat că atitudinea protestatară reclamantului față de regimul comunist, precum și faptul să avea rude în străinătate, din partea soției, a determinat oprimarea sa politică în perioada 1984 - 1990.Deși perioada de persecuție politică propriu zisă a început din anul 1984, anterior, în anul 1983 fost sancționat cu vot de blam și pedepsit cu 5 zile de arest.
Au succedat acuzații în ceea ce privește săvârșirea unor abateri disciplinare, printre care încercarea de a induce în eroare conducerea unității și organele de specialitate privind relațiile cu cetățeanul congolez, căruia i-ar fi cerut să-i facă o chemare în Congo ca instructor militar.
În realitate, secretarul comitetului de partid, văzând că are rude în străinătate, i- propus reclamantului să-și facă un raport de trecere în rezervă din proprie inițiativă, așa încât unitatea militară să nu se înregistreze cu eveniment politic. Refuzul reclamantului a determinat Centrul de Instrucție al Infanteriei și Tancurilor să întocmească raportul din 16.11.1984 (35) privind propunerea de trecere în rezervă a locotenentului major.
Este fără echivoc că în această manieră, reclamantul a fost "victima unei concedieri din motive politice", în sensul sintagmei folosite de jurisprudența CEDO.
Măsura de a fi fost judecat de Consiliul de onoare și propus pentru trecerea în rezervă (29.10.1984), ca și sancționarea pe linie de organizație cu vot de blam cu avertisment demonstrează disproporția dintre natura abaterilor și pedepsele aplicate ofițerului.
La data de 29.11.1984, în urma aprobărilor date de general colonel și general colonel, reclamantul a fost trecut în rezervă, prin utilizarea unor mijloace aparent legale. Evaluând depozițiile martorilor și înscrisurile, se constată că reclamantul a avut în perioada 1984 - 1990 restricții domiciliare fiind stabilit domiciliul obligatoriu în garnizoana Sibiu, nu i-a fost acordată aprobarea stabilirii în municipiul Sibiu, a fost în imposibilitate să-și găsească un loc de muncă potrivit pregătirii sale, lucrând ca șef de coloană la, i-a fost percheziționat domiciliul de către fosta securitate, a făcut obiectul preocupării permanente de către ofițerul de contrainformații (34-48).
Martorii au relatat că reclamantul furniza permanent informații organelor de securitate în ceea ce îl privea, când lucra la, nu avea voie să părăsească orașul fără acordul ofițerului, era urmărit peste tot fiind nevoit să renunțe la calitatea de membru de partid, i se puneau obstacole în găsirea unui loc de muncă.
Deosebit de relevantă sub aspectul persecuției la care a fost supus reclamantul este depoziția martorului care a participat în calitate de militar, la percheziția imobiliară, împreună cu comandantul miliției Făgăraș, arătând că acestea erau metode de intimidare ale și Securității (51).
Ca urmare a faptului că a fost persecutat politic, reclamantul nu a putut să-și exercite profesia în perioada în care a fost urmărit de organele de represiune, respectiv anul 1984 - 1990, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 9 din 118/1990 modificat prin OG41/1997.
Instanța a constatat că după căderea sistemului comunist, reclamantul a făcut multiple demersuri pentru recunoașterea drepturilor sale de persoană cu statutul de persecutat politic, însă fără rezultat iar o soluție de respingere a acțiunii prezente se circumscrie art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Crișan c/a României 2003) și cauza Rotaru c/a României 2000.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel d e către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului Sibiu prin care s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței ca fiind nefondată și nelegală, exonerarea de la plata oricăror cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel s-a arătat că din documentele anexate la dosar nu rezultă faptul că ar fi fost persecutat politic începând cu anul 1976 prin împiedicarea acestuia de a urma cursurile Academiei Militare și de a promova în diferite funcții militare.
Sancțiunile aplicate începând cu 13.10.1983 care au culminat cu trecerea sa în rezervă la data de 30.10.1984 s-au datorat unor abateri grave în legătură cu serviciul și nu unor infracțiuni politice.
A susținut că instanța de fond a dispus în mod eronat faptul că reclamantul ar fi fost persecutat politic în perioada 1984-19990 atâta timp cât reclamantul nu a dovedit cu acte oficiale persecuția suferită,respectiv cea de domiciliu obligatoriu. A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia civilă nr.169/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul promovat de pârâta Direcția de Muncă și Socială a Județului Sibiu în contradictoriu cu intimatul reclamant împotriva sentinței civile nr.1712 din 13.03.2008 a Judecătoriei Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Prin art.1 din Decretul Lege nr.118/1990, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr.55/1998 de aprobare a OUG nr.41/1997, s-a stabilit o serie de măsuri compensatorii pentru persoanele ce au fost persecutate politic în perioada anterioară anului 1990.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză a rezultat neîndoielnic că intimatul - ofițer- a fost trecut în rezervă, fiind reținute în sarcina sa săvârșirea unor abateri disciplinare.
Ulterior acestui moment, reclamantul a avut în perioada 1984 - 1990 restricții domiciliare, a fost în imposibilitate să-și găsească un loc de muncă potrivit pregătirii sale, lucrând ca șef de coloană la, i-a fost percheziționat domiciliul de către fosta securitate, a făcut obiectul supravegherii permanente de către un ofițer de contrainformații.
Criticile aduse de intimată sentinței primei instanțe, referitoare la nedovedirea acestor împrejurări și obligativitatea probării lor doar cu înscrisuri oficiale, sunt nefondate și au fost respinse.
Astfel, s-a reținut pe de o parte că în cauză au fost dovedite împrejurări de fapt susceptibile de a fi probate prin orice mijloace de probă, inclusiv martori și prezumții.
Pe de altă parte, e necesar a se avea în vedere contextul politic în care petentul a săvârșit "abaterile disciplinare" și urmările acestora.
În anul 1983 în România era instaurat un regim de dictatură, în care multe din drepturile și libertățile cetățenilor nu erau respectate, persoanele ce nu corespundeau unui anumit profil fiind înlăturate din funcții sub diverse pretexte, sancționarea disciplinară fiind o modalitate prin care se crea aparenta legalitate unor astfel de măsuri.
Din modalitatea de aplicare a măsurilor disciplinare, precum și din consecințele acestora rezultă că soluția prin care s-a constatat că reclamantul a fost persecutat politic în perioada 1976 - 1990, fiind împiedicat din data de 29.11.1984 până în 01.01.1990 să-și exercite profesia, cu acordarea drepturilor prevăzute de DL 118/1990 modificată, pentru perioada 29.11.1984 până în 01.01.1990, este legală și temeinică, fiind păstrată ca urmare a respingerii apelului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu, invocând în drept prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată următoarele:
1.-din documentele anexate la dosar nu rezultă că reclamantul a fost persecutat politic începând cu anul 1976. Tribunalul a interpretat în mod eronat că "reclamantului i-a fost propus să-și facă un raport de trecere în rezervă din proprie inițiativă" fiind astfel "victima unei infracțiuni politice". Instanța nu și-a manifestat rolul activ în scopul identificării și citării ca martor a secretarului comitetului de partid.
2.-în ce privește constatarea că în perioada 1984-1990 reclamantul a avut restricții domiciliare, fiindu-i stabilit domiciliu obligatoriu în Sibiu - recurentul susține că prin aceasta se interpretează și se aplică în mod greșit prevederile 118/1990 întrucât garnizoana Sibiu era locul unde efectiv locuia reclamantul.
Intimatul nu a depus întâmpinare însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:
E de precizat că recurentul deși își întemeiază cererea de recurs pe motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 cod procedură civilă, nu arată distinct criticile care fundamentează fiecare motiv de recurs.
Prima critică adusă hotărârii atacate ce se vrea a justifica motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 cod procedură civilă este de neprimit.
Dispozițiile art.304 pct.7 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situația în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii - ceea ce în speță e exclus.
De altfel recursul face referire la interpretarea unor probe de către instanța fondului, aspecte ce exced motivului de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 cod procedură civilă.
Recurentul susține, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate, nu a manifestat rol activ în sensul identificării unui posibil martor, a reținut o stare de fapt greșită în lipsa probelor administrate.
Rezultă cu evidență că se afirmă practic netemeinicia hotărârii instanței de apel, or, în condițiile în care pct.10 și 11 ale art.304 cod procedură civilă au fost expres abrogate prin art.1 pct.111 din OUG nr.18/2000 și art.1 pct.112 din OUG 138/2000, controlul judiciar efectuat de către instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei situații de fapt cu certitudinea stabilită prin hotărârile instanțelor de fond.
Or, în speță, împrejurările de fapt esențiale au fost lămurite prin hotărârea atacată în urma analizei și sintezei unei vaste probațiuni constând din înscrisuri și depoziții de martori.
În raport cu cele reținute în fapt de către instanța de fond Curtea constată că rezolvarea pe care aceste instanțe au dat-o cererii formulate de către reclamant, poartă atributul legalității sub toate aspectele.
La situația de fapt stabilită, corect s-a aplicat prevederile 118/1990.
O ultimă mențiune se impune a fi făcută. Recurentul omite a avea în vedere dispozițiile sentinței civile nr.7934/2008 (respectiv considerentele acesteia) astfel cuma fost îndreptatăprin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3.02.2009 (fila 15 dosar fond), menținută ca temeinică și legală prin respingerea apelului de către Tribunalul Sibiu și care în alin.2 constată că reclamantul a fost persecutat politic înperioada 1984-1990.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident niciunul din motivele de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 și 9 cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Sibiu împotriva deciziei civile nr.169/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/20.10.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
