Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 186 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât care se legitimează cu, seria -, nr. -, CNP -, eliberat de Poliția N la data de 08.04.2004 asistat de avocat G care a răspuns și pentru recurenta - pârâtă, intimatul - reclamant asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G pentru recurenții - pârâți având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile a Tribunalului Neamț, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile a instanței de fond, să admiteți acțiunea că sunt proprietarii suprafeței. Arată că proprietarii suprafeței de teren și a imobilelor sunt recurenții din prezenta cauză care sunt părinții intimatului - reclamant. Cele două construcții au fost edificate împreună cu soția așa cum s-a pronunțat și Judecătoria Tg. Mai arată că în apel s-a renunțat la efectuarea expertizei, acesta a fost admis iar prin întâmpinarea depusă de către fiul recurenților, acesta recunoaște că proprietari ai imobilului de 4 camere sunt părinții lui. In ce privește construcția de 7 camere au fost făcute suficiente probe, și anume: 3 adrese și adeverințe de la Primăria, în registrul agricol sunt trecuți ca proprietari soții și, certificate de urbanism, proba cu trei martori care au relatat că imobilele au fost edificate cu banii recurenților, facturi, avize de expediție și chitanțe că aceștia au procurat materialele.
Precizează că susținerile făcute de intimată să fie înlăturate întrucât aceasta a fost încadrată doar pe o durată de 4 luni, dar depune o adeverință din care rezultă că ar fi proprietara construcției care se contrazice cu celelalte adrese eliberate de Primăria. In ce privește intimatul - reclamant, fiul recurenților nu a putut contribui la edificarea construcțiilor, întrucât veniturile acestuia au fost în cuantum de 8.000.000 lei, iar în timpul edificării acesta este elev la liceu. Solicită cheltuieli de judecată din apel și din recurs constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.
Avocat pentru intimatul - reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului formulat de recurenții și, desființarea hotărârii din apel, schimbarea hotărârii instanței de fond. Arată că împreună cei 4 au edificat construcțiile de 4 camere și 7 camere în anul 1992 nu poate fi reținută în acest sens întrucât prin întâmpinarea de la fl. 28 intimata arată că recurenții sunt proprietarii construcției de 4 camere edificată în anul 1992 care este susținută de toate probele de la dosar. Mai arată că intimații - reclamanți nu erau căsătoriți în acea perioadă, iar recurentul era la liceu. In ce privește construcția edificată în anul 2000 compusă din 7 camere nu a fost edificată de cei 4 ci de către recurenții din prezenta cauză, întrucât actele doveditoare apar în mod expres pe numele acestora.
Precizează că intimata împreună cu soțul său nu aveau posibilități materiale să edifice construcția întrucât a lucrat doar câteva luni în anul 2000, 2001, 2002, nu sau locuit în acest imobil și a fost înscris ca sediu al Serv Solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 186/29.05.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis apelul formulat de pârâții și împotriva sentinței civile 1287/23.06.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a schimbat în parte sentința în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții și în consecință:
S-a constatat că reclamanții și sunt coproprietari în indiviziune cu pârâții și asupra unei construcții P +S edificată la parter din BCA și etaj din lemn compus din 7 încăperi și hale metalice, anexe, precum și a unei construcții din bolțari de beton având 4 încăperi, o magazie din lemn și o anexă din bolțari.
Au fost dați în debit și cu suma de 3.805,819 RON reprezentând taxă de timbru neachitată la prima instanță.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligați reclamanții - intimați la 1009 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Neamța reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1287/23.06.2006 a Judecătoriei Tg. N s-a admis acțiunea civilă pentru constatare drept de proprietate, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și Primăria com..
S-a constatat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 5417 mp intravilan, format din două trupuri de teren.
S-a constatat că reclamanții și sunt proprietari codevălmași ai unei construcții, edificată la parter din BCA și etaj din lemn, compusă din 7 încăperi și hale metalice anexe precum și ai unei construcții din bolțari de beton, având 4 încăperi, o magazie din lemn și o anexă din bolțari.
Impotriva sentinței au declarat apel pârâții și pentru următoarele motive;
Au înțeles să gratifice pe fiul lor, reclamantul, doar cu suprafețele de teren. Cu privire la construcții au fost induși în eroare întrucât sunt edificate în exclusivitate de către ei, reclamantul și soția sa neavând nici un aport.
Apelantul a arătat că nu a fost prezent la nici un termen dar a împuternicit-o pe soția sa să-l reprezinte, dar nu a crezut că e vorba despre clădiri ci, doar despre teren.
Analizând legalitatea sentinței, față de motivele invocate și după completarea probatoriului pentru analiza temeiniciei acesteia, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la fila 30 din dosarul de apel, intimatul a arătat că este de acord cu recursul.
La termenul din 30.01.2007, după ce Primăria comunei a depus precizarea valorii de impozitare, în temeiul art. 282/1 cod pr.civilă s- dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Reanalizând probatoriul, astfel cum a fost completat în faza devolutivă a apelului, instanța a constatat următoarele:
Acțiunea principală formulată de reclamantul și însușită de soția sa a fost formulată la data de 4.04.2006. Pârâții sunt părinții reclamantului.
La acea dată reclamanții erau căsătoriți.
Pârâții au fost de acord cu acțiunea. La interogatoriul luat de instanță, în ședința publică din 26.05.2006, pârâta a arătat că pe terenul pe care i l-a dat zestre fiului încă din 1996, "reclamantul a construit împreună cu soția lui o serie de construcții - una din bolțari de beton parter și etaj, compusă din 7 încăperi și hale metalice și o construcție din bolțuri de beton cu 4 încăperi, o magazie din lemn, o anexă din bolțari și beton. Soții și stăpânesc fără probleme aceste construcții și terenul și figurează cu ele în evidențele agricole și fiscale ale comunei ".
La același termen a depus procură specială de reprezentare pentru soțul ei pârâtul.
Sentința primei instanțe s-a pronunțat la 23.06.2006.
Ulterior, reclamantul a depus cerere de divorț care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 2299/15.11.2006 a Judecătoriei Tg. Această sentință a fost depusă în prezentul apel.
In aceste împrejurări a fost declarat prezentul apel.
Terenul pentru care s-a constatat dreptul codevălmaș al soților - reclamanți nu face obiectul prezentului apel. Apelantul - pârât arătând în mod expres că a dat mandat soției sale doar cu privire la acele 2 trupuri de teren.
Pentru construcții însă, considerându-se că probele administrate în faza primei judecăți, sunt insuficiente, dată fiind și poziția contradictorie din apel, au fost audiați martori.
Coroborând dovezile de la fond cu cele din apel, Tribunalul a constatat că la edificarea construcțiilor în litigiu au participat și pârâții - apelanți alături de reclamanți.
Susținerea apelanților că sunt singurii proprietari asupra construcțiilor nu s-a dovedit în nici un mod.
Astfel, regimul juridic al terenului, prin hotărârea apelată care a devenit definitivă sub acest aspect, este a unui bun indiviz - coproprietatea reclamanților.
Sentința are caracter retroactiv fiind vorba despre o acțiune în recunoașterea unui drept anterior născut.
E adevărat că autorizația de construcție nr. 1/23.04.2001 și certificatul de urbanism 5/23.04.2001 sunt eliberate pe numele apelantului dar, tocmai pentru că la data emiterii acestora figura în evidențe.
Apelantul a încercat să acrediteze ideea că fiul său nu avea posibilități materiale să edifice construcția, susținând că întreaga afacere îi aparține. Înscrisurile însă contrazic aceasta.
Din certificatul fiscal atașat la dosarul de apel a rezultat că aceasta a figura în evidențe pe numele reclamantei - intimate până la 31.03.2004 inclusiv în perioada edificării construcțiilor, clădirea respectivă fiind destinată obiectului de activitate al acesteia.
Reclamantul de asemenea a dovedit că obținea venituri, fiind coasociat cu tatăl său, apelantul.
Schimbarea poziției procesuale din apel a reclamantului în sensul achiesării la motivele de apel ale tatălui său are caracterul unui abuz de drept pe care instanța nu-l poate proteja. Aceasta încearcă să sustragă de la regimul de bun codevălmaș, construcțiile edificate împreună cu soția sa de care a divorțat după pronunțarea hotărârii la prima instanță.
Intimatul - reclamant din acest dosar a încercat să-și construiască apărarea pe invocarea propriei turpitudini la introducerea acțiunii principale, principiu procesual interzis în mod absolut în sistemul românesc de drept.
Pe fondul acțiunii a reținut însă, că un anume aport la construcții l-au avut și părinții reclamantului. Martorii au declarat că lucrările erau supravegheate de, dar unele materiale au fost plătite de.
De asemenea mesele oamenilor angajați la muncă erau pregătite de dar, periodic și de apelanta.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat apelul întemeiat doar în parte în sensul că s-a dovedit o indiviziune între cele 4 părți, astfel că s-a admis apelul în temeiul art. 295 cod pr.civilă și, în baza art. 296 cod pr.civilă, se va schimba parțial sentința în sensul arătat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții și. Susțin aceștia că în mod greșit nu s-a reținut de către instanța de apel faptul că doar ei sunt proprietari ai construcțiilor, acest fapt reieșind din coroborarea probelor administrate, respectiv declarații de martori și înscrisuri. Invocă aceștia că intimata - - nora lor nu a contribuit cu nimic la edificarea construcțiilor întrucât nu a avut niciun venit.
In susținerea recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimatul - prin apărător a arătat că este de acord cu recursul.
Intimata - a depus întâmpinări, arătând că a contribuit la ridicarea construcției compusă din 7 încăperi și anexe, P + S, invocă de asemenea, că această construcție figurează în registrul agricol pe numele ei și a fostului soț și că chiar soacra ei, la interogatoriul luat de instanță a recunoscut această situație.
A administrat intimata proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea reține următoarele:
La instanța de fond - Judecătoria Tg. N - acțiunea a fost promovată de, iar ulterior, la termenul din 26 mai 2006, la solicitarea acestuia, a fost introdusă în cauză în calitate de reclamantă și numita.
Este adevărat că principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului.
In același timp însă este nelegală introducerea în cauză a unei persoane în calitate de reclamant la inițiativa unui alt reclamant.
Se cuvine a sublinia că sunt cerințe ale cererii de chemare în judecată care depășesc interesul părții și în lipsa cărora activitatea judiciară nu s-ar putea realiza, astfel încât nulitatea poate fi invocată și de instanță din oficiu.
Lipsa unei cereri de chemare în judecată formulată de este o astfel de nulitate, deoarece finalizarea activității procesuale cu o hotărâre în care să figureze ca reclamant o parte care nu a formulat o cerere introductivă la instanță este de neconceput.
Conform art. 129 al. final cod pr.civilă instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Cum în speță, acțiunea principală a fost promovată de un singur reclamant -, în mod incorect Judecătoria Tg. N s-a pronunțat și cu privire la un al doilea reclamant - - care nu a formulat o astfel de cerere de chemare în judecată și de altfel, nici nu a fost vreodată prezentă în fața instanței de fond.
In acest sens sunt și dispozițiile art. 67(1) cod pr.civilă - "părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar".
Ori - numita - nici nu a fost prezentă personal, dar nici nu a dat o procură către, procură care de altfel trebuia să îndeplinească condițiile de la art. 68 (1) cod pr.civilă -" procură pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată."
Se constată astfel că instanța de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a numitei, aceasta fiind o excepție de fond, absolută, care poate fi invocată și în recurs.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza disp.art. 312 cod pr.civilă, va fi casată decizia civilă 186/2007 - Tribunalul Neamț; va fi desființată sentința civilă 1287/2006 a Judecătoriei Tg. N și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Având în vedere cele de mai sus se constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenții - pârâți și din com., jud. N, împotriva deciziei civile nr. 186 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează decizia civilă 186/29.05.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Desființează sentința civilă 1287/23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. N și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniala Părău
- - - -
-
GREFIER,
Red.sent. C-tin
Red.,
Red. - 30.01.
.ct/3 ex.
30/31.01.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniala Părău
