Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.42/DOSAR NR-
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Mihail Lohănel
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat dereclamantulîmpotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Recurentul reclamant solicită acordarea unui nou termen de judecată susținând că la dosarul cauzei este depus doar un supliment al dosarului de apel, supliment din care lipsesc câteva încheieri de ședință întrucât în dosarul de apel au mai fost acordate încă două termene iar instanța de apel s-a pronunțat și asupra unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru și pe alte chestiuni prealabile invocate, motiv pentru care consideră că trebuie depus la dosar tot dosarul de apel, pentru ca instanța să poată soluționa recursul.
Instanța pune în vedere recurentului faptul că a atacat cu recurs doar încheierea de recalificare a căii de atac.
Recurentul reclamant stăruie în cererea sa, considerând că este necesar a se atașa la dosarul cauzei, pentru a se putea discuta calificarea căii de atac, întregul dosar de apel. Menționează că dorește să demonstreze faptul că instanța de apel, în momentul în care a stabilit calea de atac ca fiind recursul și nu apelul, efectuase acte de procedură, pronunțase o încheiere interlocutorie cu privire la cerere de reexaminare a taxei de timbru.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurentul reclamant, având în vedere că la dosarul cauzei este depusă încheierea atacată cu prezentul recurs.
Recurentul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Instanța ia act de declarația recurentului reclamant, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului, punându-i acestuia în vedere ca, în concluziile sale, să facă referire și la admisibilitatea recursului declarat împotriva unei astfel de încheieri.
Recurentul reclamant susține că a formulat recurs împotriva soluției pronunțate de instanța de apel la 12.11.2007 cu privire la calificarea căii de atac din apel în recurs, potrivit considerentelor pe care le expune în cele ce urmează. Procesul se afla la al patrulea termen, instanța de apel se pronunțase în condițiile în care apelul fusese legal timbrat atunci când a fost introdus, la J din valoarea cu care timbrase la instanța de fond, a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în anulare iar el a achitat diferența de taxă de timbru numai în ce privește diferența între prețul celor două schimburi de mașini.
A formulat o cerere de reexaminare a taxei de timbru iar instanța de apel s-a pronunțat pe această cerere și, în aceste condiții, consideră că instanța a pronunțat o hotărâre în acest dosar de apel. Având în vedere prevederile codului d e procedură civilă, recurentul consideră că această încheiere este de fapt o decizie pe care a pronunțat-o tribunalul și care poate fi atacată odată cu fondul. Această excepție trebuia pusă în discuție la primul termen și nu la al patrulea și consideră că a fost privat de dreptul de a-și apăra și susține interesele. Nu intră pe fondul cauzei, întrucât, pe fond, ar fi trebuit să aducă alte probe.
Recurentul mai susține că este împotriva legii ca cei doi judecători, investiți cu soluționarea apelului, să se întâlnească cu încă un judecător și să discute calificarea căii de atac, să soluționeze recursul la primul termen, deși el formulase recurs întrucât împotriva unei încheieri interlocutorii se declară recurs odată cu fondul.
Față de cele susținute oral și pentru considerentele expuse și în scris în cererea de recurs, recurentul reclamant consideră că cererea sa este pe deplin justificată iar recursul pe care l-a formulat este admisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin încheierea ședinței publice din 12.11.2007 Tribunalul Brașova calificat calea de atac promovată de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 3923/26.04.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov, ca fiind cea a recursului și nu cea a apelului.
Instanța a reținut că acțiunea promovată de reclamant este o acțiune evaluabilă în bani și raportat la obiectul litigiului a cărui valoare este sub 100.000 lei, calea de atac împotriva sentinței este cea a recursului și nu cea apelului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, întemeindu-se în drept pe dispozițiile art. 299 și urm. art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă și pe art. 158 alin. 3 raportat la art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă.
Criticile se referă la faptul că prin încheierea atacată instanța a schimbat calificarea juridică a căii de atac, ceea ce l-a pus pe recurent în imposibilitatea de a-și formula toate apărările și de a propune toate probele, care ar fi fost admisibile în calea de atac a apelului. Recurentul consideră că ne aflăm în fața unei excepții de procedură, care trebuia invocată de la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat operând decăderea din dreptul de aoi nvoca. De asemenea se arată că această încheiere valorează hotărâre de dezinvestire fiind incidente dispozițiile art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă. În subsidiar, în condițiile în care instanța consideră că prezentul recurs este inadmisibil, prin prisma textului mai sus invocat, recurentul arată că temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, pentru că instanța de apel era obligată să pronunțe o decizie și nu o încheiere.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul este inadmisibil.
Calificarea juridică a căii de atac, în conformitate cu dispozițiile legale, este atributul instanței de judecată, așa cum prevede și norma cuprinsă în art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă.
Având în vedere că art. 2811alin. 1 Cod procedură civilă cuprinde o normă imperativă, instanța era obligată să pună în discuția părților calificarea corectă a cererii de chemare în judecată, prin prisma dispoziției care interzice calea de atac a apelului pentru litigiile al căror obiect depășește o anumită valoare.
Fiind o normă imperativă excepția poate fi invocată oricând, iar din cuprinsul încheierii atacate reiese că a fost pusă în discuție la prima zi de înfățișare, așa cum este definită ea de art. 134 Cod procedură civilă, respectiv la termenul la care apelantul a depus taxa judiciară de timbru, deci părțile legal citate puteau pune concluzii.
Încheierea prin care s-a calificat calea de atac nu poate valoriza hotărâre de dezinvestire, așa cum invocă recurentul. Hotărârile de declinare de competență apar doar în cazul în care instanța sesizată nu este competentă absolut să judece cauza fie din perspectiva competenței generale, fie a celei materiale, fie a celei teritoriale exclusive. În cazul de față însă nu este vorba de o astfel de competență, tribunalul având competență atât în judecarea apelurilor cât și în judecarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie.
În ceea ce privește incidența în cauză a art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea constată că prin prisma acestui text de lege sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și cele date de alte organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile legii. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că dispozițiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile, iar textul de lege la care se face trimitere arată că încheierile premergătoare nu sunt atacabile decât odată cu fondul în afara cazurilor când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Or, în cauza de față, așa cum am arătat mai sus, calificarea căii de atac se face prin încheiere, nu prin decizie, iar încheierea premergătoare nu a întrerupt cursul judecății, deci nu poate fi atacată separat cu recurs.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantulîmpotriva încheierii din data de 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /06.03.2008
Dact./10.03.2008
- 2 exemplare -
Președinte:Roxana TrifJudecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Mihail Lohănel
