Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 421/2009 -
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantele și cu domiciliul ales în O,-,. 4, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, domiciliați în, nr. 474, județul B și B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 346 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 7022 din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3882/2006, având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 3 martie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 10 martie 2009.
CURTEA DE APEL,
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 7022 din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3882/2006, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții și și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâților, și B - O; a fost respinsă ca lipsită de interes cererea accesorie formulată de aceeași reclamanți împotriva acelorași pârâți, referitor la constatarea nulității adeverinței nr. 98/1999 emisă de Primăria Comunei; s-a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B - O împotriva chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, fiind obligați reclamanții să plătească pârâților de rândul 1 și 2, suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat că la data de 2.04.1997 pârâții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 139, având ca obiect imobilul închiriat de la stat în baza contractului de închiriere nr. 6871 din 18.11.1991, care în natură reprezintă două camere și dependințe, cu o suprafață de 108,92 mp, înscris în nr. 2535, nr. top. 715/1, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Potrivit art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlul valabil, sunt lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care au fost încheiate cu bună credință.
Din considerentele deciziei nr. 15/2006/A a Curții de APEL ORADEA rezultă că imobilul a trecut în patrimoniul statului cu titlu de naționalizare, trecere considerată abuzivă. Această reținere determină incidența textului de lege mai sus arătat, însă potrivit art. 45 aliniat final din Legea nr. 10/2001, se prevede că indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
Față de toate acestea, având în vedere data introducerii prezentei cereri, instanța a apreciat că este incidentă excepția de fond absolută și peremtorie a prescripției dreptului la acțiune, motiv pentru care a admis-o și a respins cererea principală ca prescrisă.
Referitor la cererea accesorie privind constatarea nulității adeverinței emisă de Primăria Comunei, aceasta a fost respinsă deoarece este lipsită de interes procesual. Pentru aceleași motive instanța a apreciat că se impune și respingerea cererilor accesorii și a cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii principale și în consecință să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 139 din 2.04.1997 încheiat între B - O, în calitate de vânzător și și, în calitate de cumpărători, să se dispună radierea din nr. 2535 a înscrierilor efectuate sub B 1 și B 2 în favoarea cumpărătorilor și restabilirea situației anterioare de carte funciară, astfel încât proprietar să apară fostul Oficiu Farmaceutic Regional - O, în prezent "" -, să se constatate nulitatea adeverinței nr. 98/1999 a Primăriei Comunei, în baza căreia s-a notat că există încă o casă de locuit pe nr. top. 715/1, care astfel apare ca fiind în natură casă în intravilan și casă, conform înscrierii în foaia de avere, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 346 din 27 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a păstrat în totalitate sentința instanței de fond.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
În calitate de chiriași, intimații și au cumpărat la data de 2.04.1997 imobilul în litigiu, de la. B - O, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Din cuprinsul actelor aflate la dosar nu rezultă faptul că la data încheierii contractului de închiriere cumpărătorii nu ar fi fost de bună credință, prin întâmpinarea depusă B - O arătând că până la data expirării termenului de 6 luni, prevăzut de Legea nr. 112/1995, nu s-a făcut nici o notificare, în sensul că apartamentul vândut ar fi fost revendicat în natură de către foștii proprietari.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența acestei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Potrivit alin. 2 al art. 45 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, dreptul la acțiune privind constatarea nulității, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, se prescrie în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, cu toate acestea, în mod corect prima instanță a constatat că, față de data introducerii acțiunii - 13.04.2006, acțiunea era prescrisă.
Se reține de către tribunal că nu pot fi primite susținerile reclamantelor, în ceea ce privește faptul că au invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pe calea unei acțiuni de drept comun, deoarece în materie de restituiri de imobile se aplică legile speciale reparatorii, respectiv Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001, potrivit principiului că specialul derogă de la general.
Legile speciale prevăd o procedură prealabilă obligatorie, care trebuie urmată de persoanele care se consideră îndreptățite la reconstituire, anumite termene, diferite de cele din dreptul comun, prevăzute tocmai în scopul rezolvării unei situații politico-sociale într-un termen adecvat, fiind inadmisibil ca cei care nu au înțeles să folosească această procedură specială să folosească calea dreptului comun, sustrăgându-se astfel cerințelor impuse prin legile derogatorii, ceea ce ar aduce o atingere importantă măsurilor de reformă pe care puterea politică a intenționat să o realizeze.
Față de cele de mai sus se apreciază că nu se mai pot analiza apărările de fond formulate de reclamante, în sensul nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa calității de proprietar al vânzătorului, pentru lipsa prețului ori pentru neîndeplinirea altor condiții impuse de lege, ceea ce primează fiind dispozițiile legale mai sus arătate, din aplicarea cărora rezultă că la data introducerii ei acțiunea era prescrisă, legea prevăzând în mod expres faptul că prescripția operează indiferent de cauza de nulitate.
Reclamantele nu mai au astfel un interes procesual legitim pentru a cere constatarea nulității adeverinței emisă de Primăria Comunei și nici cererile accesorii nu mai pot fi soluționate ca urmare a respingerii capătului de cerere principal.
Având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenții, în mod corect prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în garanție.
Apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, că motivele de apel formulate nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii, în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-a respins apelul ca nefiind întemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs reclamantele, care au solicitat în principal casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii principale cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit s-a reținut prescripția dreptului la acțiune a reclamantelor, termenul de prescripție special instituit de Legea nr. 10/2001 curge doar din data de 7 februarie 2006, data pronunțării deciziei civile nr. 15 Curții de APEL ORADEA, aspect care nu a fost analizat de instanță.
Pe de ală parte, cererile subsidiare formulate de reclamante nu sunt accesorii, așa cum greșit au reținut instanțele, acestea putând fi făcute de orice persoană care justifică un interes legitim.
Sub aspectul fondului, s-a arătat că este nul contractul de vânzare - cumpărare din litigiu, contract încheiat în baza Legii nr. 112/1995, la data când a fost cumpărat pârâții și dețineau un alt imobil în localitatea O și astfel au declarat în fals că nu dețin altă locuință.
Este de asemenea nul și contractul de închiriere, cât timp imobilul nu a trecut niciodată în proprietatea statului și nu a ieșit niciodată din proprietatea antecesorului reclamantelor.
Locuința din litigiu reprezintă locuință de serviciu, care nu putea fi vândută decât de proprietar, în speță "" - și nu de o altă instituție a statului.
Pe de altă parte, cumpărătorii au obținut în mod nelegal și suprafața de teren aferentă, în baza Legii nr. 18/1991, care nu era aplicabilă în speță. Au obținut pârâții titlu de proprietate asupra terenului în baza unor schițe de dezmembrare false și a unor adeverințe eliberate în mod abuziv de Primăria Comunei.
Intimații și s-au opus admiterii recursului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurente sunt în întregime nefondate.
În mod corect a reținut prima instanță că este prescris capătul principal din acțiunea reclamantelor, cel care privește constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr. 139/1997, și față de această împrejurare - restul capetelor de cerere fiind subsidiare - a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
În fapt, pârâții au cumpărat imobilul din litigiu în baza Legii nr. 112/1995, în anul 1997, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 139, încheiat cu B -
Potrivit art. 45 din Legea nr. 10/2001, dreptul la acțiune privind constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare ale chiriașilor, încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, se prescrie indiferent de cauza de nulitate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii. Aceste termen a fost prorogat, astfel că ultimul termen pentru introducerea unei atare acțiuni a fost data de 14 august 2002.
Acțiunea a fost introdusă de reclamante la data de 13 aprilie 2006, mult după expirarea termenului de prescripție.
Sunt nefondate susținerile recurentelor, potrivit cărora termenul de prescripție special curge față de ele de la data pronunțării deciziei civile nr. 15/2006 a Curții de APEL ORADEA.
Prin decizia respectivă s-a dispus restituirea în natură recurentelor, a părții din imobil și supraedificatele care erau libere (proprietatea Statului Român) și s-a constatat că pentru restul imobilului înscris în nr. 2161, care face obiectul prezentului litigiu, recurentele sunt îndreptățite la despăgubiri, potrivit Legii nr. 247/2005.
De altfel, decizia arătată nu este opozabilă pârâților, nefiind parte în respectiva cauză, au cumpărat cota asupra căreia prin decizia evocată, s-a constatat că nu poate fi restituită în natură, și recurentele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Concluzionând, decizia arătată nu poate nici întrerupe, nici suspenda cursul prescripției speciale instituite de Legea nr. 10/2001, așa cum solicită recurentele.
De asemenea, corect au apreciat instanțele de fond și apel că cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare este principală, iar capetele 2 și 3 din acțiune sunt subsidiare acesteia. Respingându-se ca prescrisă cererea principală, reclamantele recurente nu mai justifică interes legitim și calitate procesuală pentru capetele 2 și 3 din acțiune.
Restul criticilor formulate de recurente vizează valabilitatea titlului pârâților, aspect care nu poate fi cercetat cât timp acțiunea a fost în mod corect soluționată prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste motive se va respinge recursul de față, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, iar potrivit art. 274 Cod procedură civilă recurentele reclamante vor fi obligate să plătească părților intimate și, suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 346 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./16.03.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
