Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 4399/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație în anulare.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4399
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier -
**************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 22 iunie 2009 privind judecarea contestației formulată de reclamatul, împotriva deciziei civile nr.9982/14 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, SECȚIA DE INFORMAȚII A JUDEȚULUI
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 22 iunie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr. 9982/14 noiembrie 2008 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul în contradictoriu cu intimații pârâți Serviciul Român de Informații Secția de Informații a Județului
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 3952 de la 04 iunie 2008 respins excepția cu privire la procedura prealabilă invocată de pârâtul Serviciul Român de Informații.
A respins excepția tardivității formulării cererii, invocată de pârâtul Serviciul Român de Informații.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Serviciul Român de Informați și în consecință aar espins cererea formulată de reclamantul.
Au fost respinse excepția lipsei calității procedurii prealabile, prevederile art. 21 alin.4 din Constituția României, dispunând că jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative, iar cu privire la cea de tardivitate, au fost reținute ca fiind aplicabile prevederile art.111 Cod pr.civilă, conform precizării reclamantului.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Serviciul Român de Informații, pe considerentul că în conținutul Decretului 181/1990, nu se regăsește nici o mențiune că acesta este continuatorul Departamentului Statului. Aceeași observație vizează și Legea 14/1992 privind organizarea pârâtului.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că față de precizarea reclamantului pe calea unei acțiuni în constatare se poate cere numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, nu și a unei situații de fapt ca în cauza de față, constatarea unei asemenea ultime situații fiind posibilă numai pe calea procedurii speciale a asigurării dovezilor, conform art. 235-241 Cod pr.civilă. A fost avut în vedere finalul cererii, din care reiese că interesul acesteia este recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în calcul a soldei echivalente funcției de șef birou sau serviciu. Instanța a concluzionat că în situația în care caracterul subsidiar al acțiunii în constatare este o condiție pentru însăși exercitarea dreptului la acțiunea în realizare întemeiată pe dispoz. art.109 Cod pr.civilă, reclamantul are la îndemână exercitarea unei asemenea cereri.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că nu au fost respectate principiile adevărului și al echidistanței, nefiind respectate indicațiile instanței de control judiciar, în mod cu totul eronat constatându-se că actualul Serviciu Român de Informații nu este succesorul fostului Departament, impunându-se introducerea în cauză a.
Este criticată soluția și prin prisma cenzurării de către instanța de fond a celorlalte aspecte, conform art. 136 Cod pr.civilă.
În esență, susține recurentul, instanța nu a dat dovada rolului activ pentru a se constata că la data pensionării avea în subordine un număr de ofițeri, situație ce echivala cu o funcție de conducere.
Recursul a fost apreciat ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că motivele invocate nu sunt de natură de a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate, pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a chemat în judecată și Secția de Informații a Județului D, pentru a se constata că la data pensionării 27.02.1990, având în subordine un anumit număr de ofițeri, putea fi asimilată funcția pe care o deținea cu aceea de șef birou. S-a solicitat această constatare în vederea recalculării pensiei, corespunzător acestei funcții, pensionare intervenită la data de 27.02.1990, ulterior trecerii în rezervă.
Din analiza actelor de la dosar reiese că acesta a fost pensionat de, nereieșind din actele normative aflate în copie, că este succesorul fostului Departament de Informații.
De altfel, prin acțiunea în constatare, așa cum este definită de art.111 Cod pr.civilă se urmărește constatarea existenței sau inexistenței unei situații de fapt, în cazul de față consecința fiind și valorificarea unor drepturi patrimoniale. Astfel, a reținut corect instanța de fond, că reclamantul încearcă transformarea unei acțiuni în constatare în una de realizare de drepturi, acțiune prescriptibilă în termenul general de prescripție de 30 ani, prevăzut de Decretul 167/1958.
Instanța a solicitat relații pentru a lămuri aspectele reieșite din decizia de casare,prin adresele nr. - din 29.04.2008 și nr.- din 26.05.2008, comunicând că la data pensionării și trecerii în rezervă reclamantul îndeplinea o funcție de execuție care nu presupunea să aibă ofițeri sub comandă. De altfel, în recurs sunt admisibile numai probele cu înscrisuri.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, a fost respins recursul ca nefondat, menținând hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii reclamantul a promovat contestație în anulare, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că, în general, instanța nu a cercetat nici unul dintre motivele de recurs așa cum prevăd dispozițiile legale, acesta referindu-se în mod concret la excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Serviciului Român de Informații.
Contestatorul a arătat că, deși litigiul a fost declanșat în urmă cu peste 3 ani, iar dosarul a fost înaintat la 5 instanțe, la nici un dintre acestea nu s-a ridicat această excepție, pârâtul arătând permanent că are calitate procesuală pasivă, el deținând și furnizând toate datele de la dosar, în măsura în care acestea au fost solicitate de instanțe.
În aceeași ordine de idei, Tribunalul Dolja mai soluționat o acțiune, al cărei obiect a fost cuantumul pensiei cuvenite, iar Curtea de Apel a soluționat recursul, rezultând că pârâtul are calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, excepția precizată poate fi invocată până la 21.04.2006, primul termen de judecată și în nici un caz în al doilea ciclu procesual ca în cauza de față; Contestatorul învederează ca începând cu anul 2001, Tribunalul Dolja soluționat chiar în compunerea care a soluționat și cauza de față, alte cauze, parte fiind același Serviciu Român de informații iar nu Ministerul apărării Naționale, care, pentru soluționarea acestei excepții putea fi introdus în cauză;
Referitor la argumentarea sentinței nr. 761/11 mai 2007 instanța uită să nominalizeze considerentele.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Serviciul Român de Informații a solicitat în esență respingerea contestației în anulare tocmai datorită restrâns de aplicare a dispozițiilor ce guvernează contestația în anulare, aceasta neputând fi transformată în cale ordinară de atac.
S-a precizat că instanța de recurs a analizat legalitatea admiterii acestei excepții a lipsei calității procesuale pasive astfel încât, susținerile contestatorului în acest sens urmând a fi înlăturate.
Analizând contestația în anulare de față, Curtea constată următoarele:
Din ansamblul argumentelor aduse de contestator în susținerea căii de atac extraordinară, de retractare, rezultă că temeiul juridic al contestației în anulare de față este art. 318.civ. (care de altfel a și fost invocat de contestator) respectiv acela referitor la dezlegarea dată ca rezultat al unei greșeli materiale sau prin omisiunea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare sau de modificare.
Atât în cazul greșelii materiale cât și în cazul omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de recurs invocate urmează a se face precizările cuvenite:
În ceea ce privește " greșeala materială " în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, aceasta presupune o eroare materială cu caracter eminamente procedural, a cărei comitere este posibilă numai prin confundarea unor aspecte formale sau a unor date materiale fiind vizate practic greșelile de fapt involuntare iar nu greșelile de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unor excepții sau incidente procedurale.
Sub motivarea omisiunii de a cerceta toate motivele de recurs invocate, contestatorul a invocă greșita rezolvare a cauzei prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive datorită greșitei aplicări a legii.
Sintetizând cele arătate, contestatorul invocă greșita aplicare a legii în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului -Serviciul Român de Informații, acest motiv neputând conduce la admiterea contestației în anulare al cărei câmp de acțiune a fost precizat anterior.
Curtea constată că, în speță, deși contestatorul invocă omisiunea cercetării tuturor motivelor de recurs invocate, ceea ce se pretinde de contestator este dezlegarea pe care instanța de recurs a dat-o motivelor de recurs.
Pe de altă parte, criticile formulate de contestator pot fi sintetizate în două motive de recurs - acela al greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și cel de-al doilea referitor la calificarea greșită dată de instanța de fond acțiunii promovată de contestator - din acțiune în constatarea unui drept, în temeiul art. 111.civ.Cod Penal, în acțiune în constatarea unei sări de fapt, care se poate realiza numai pe calea procedurii speciale a asigurărilor de dovezi.( art. 253-241 Cod procedură civilă).
Faptul că dezvoltarea acestor motive de recurs s-a realizat prin prezentarea mai multor argumente, pe larg arătate în cuprinsul mai multor pagini, nu este de natură a se reține că au existat mai multe motive de recurs.
În cuprinsul considerentelor deciziei prin care se soluționează recursul, se face referire la ambele motive de recurs, inclusiv acela care se referă la excepția lipsei calității procesuale pasive, stabilindu-se că reclamantul este pensionar din analiza actelor de la dosar nereieșind că este succesorul fostului Departament de Informații, menținându-se astfel dezlegarea dată de instanța de fond acestei excepții.
Contestația în anulare specială a fost prevăzută de legiuitor ca un remediu procedural pentru greșelile săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și nu ca un mijloc de control judiciar asupra temeiniciei și legalității hotărârii din recurs, prin această cale de atac neurmărindu-se deschiderii pentru părți a căii de atac a recursului la recurs, sub motivul stabilirii greșite a situației de fapt sau, a aplicării greșite a legii.
Pentru considerentele prezentate, Curtea constată că cererea este nefondată, hotărârea contestată nefiind rezultatul unei neregularități din cele invocate de contestator, de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 318.civ. astfel încât se va respinge contestația în anulare de față, ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de reclamatul, împotriva deciziei civile nr.9982/14 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, SECȚIA DE INFORMAȚII A JUDEȚULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. /2 sept. 2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
