Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.442/R/2009
Ședința publică din 26 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 62 din 8 mai 2002 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 1401/2002, privind și pe intimata reclamantă și intimații pârâți, și, având ca obiect acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 485/19.12.2001 a Tribunalului Cluj,fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanții și împotriva pârâtului, fiind admisă și cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamanților și, în consecință, s- constatat nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 3.05.1998 între reclamantul vânzător și pârâtul cumpărător, cu privire la cele trei terenuri în suprafață de câte 29 ari fiecare, situate în, la locul numit " ", nr. top 1184, "Fântâna ", nr. top 3232/3 și " ", nr. rop 3393/1, reclamantul fiind obligat să-i plătească pârâtului suma de 14.800 DM, dispunându-se instituirea ipotecii asiguratorii pentru garantarea acestei sume asupra imobilului proprietatea reclamantului, situat în,-, înscris în CF 5816, nr.top 722/13/10, 722/15/36 și nr. top 722/13/10/C, 722/15/33/C și intabularea în cartea funciară, fiind respins capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamanții și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 3.05.1998, reclamantul i-a vândut pârâtului, terenurile în suprafață de câte 29 ari, situate în, la locul numit "Fântâna ", nr. top 3232/3, " " nr. top 1184 și " " nr. top 3393/1, pentru prețul de 14.800 DM și 500 dolari SUA, achitat la data de 2.07.1998.
Din rapoartele de expertiză criminalistică efectuate în cauză, rezultat că reclamantul și martorul au semnat "monetarul" pe versoul contractului de vânzare-cumpărare, privind predarea-primirea prețului la 3.05.1998 și 2.07.1998.
Natura juridică a actului este aceea de contract de vânzare-cumpărare și nu de contract de garanție. Întrucât, pentru înstrăinarea terenurilor, legea prevede forma autentică, acest contract de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.
Din prețul total de 14.800 DM și 500 dolari SUA, plătit de pârât, reclamantul i-a restituit numai 500 folari SUA, rămânând nerestituiți 14.800 DM.
Pârâtul recunoscut că l- împrumutat pe reclamant cu 13.000 DM, împrumutul fiind garantat cu mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare, prin care acesta a dobândit teren în zona localității, însă, cu privire la restituirea sumei respective, s-a pronunțat sentința civilă nr. 3141/1999 a Judecătoriei Cluj -N, în acel dosar făcându-se notificarea nr. 2766/1998, unde, dintr- eroare, au fost trecute terenurile din contractul de vânzare-cumpărare în locul terenurilor din antecontractul de vânzare-cumpărare, ce i-au fost restituite reclamantului prin procesul verbal din 13.12.2000, după ce acesta a restituit împrumutul de 13.000 DM.
Prin decizia civilă nr. 62 din 8 mai 2002, pronunțată cu majoritate de voturi în dosarul nr. 1401/2002 al Curții de Apel Cluj, apelul declarat de reclamantul fost respins, cu majoritate de voturi, acesta fiind obligat să-i plătească intimatului suma de 7.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, curtea reține că reclamanții au depus la dosar doar copia contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul, în timp ce acesta din urmă a depus originalul, pe versoul căruia există mențiuni suplimentare, datate 5.05.1998, apoi corectate 3.05.1998, privind prețul de 14.800 DM și 500 USD.
La interogatoriul luat reclamantului, acesta nu și-a recunoscut semnăturile de pe versoul contractului de vânzare-cumpărare, însă, din raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean C, a rezultat că cele două semnături depuse pe verso-ul contractului de vânzare-cumpărare au fost executate de reclamantul și de numitul, aceleași concluzii rezultând și din raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice
Conform art. 970 alin. 1. civ. convențiile trebuie executate cu bună credință, or atitudinea reclamanților pe tot parcursul procesului denotă că sunt de rea credință, ei prezentând instanței o situație incompletă, prin nerecunoașterea semnăturilor de primire a prețului, fiind necesară efectuarea unor expertize criminalistice ale semnăturii.
Între părți, au existat mai multe raporturi juridice, printre care și cel soluționat prin sentința civilă nr. 3141/31.03.1999 a Judecătoriei Cluj -N, prin care a fost obligat să-i plătească pârâtului suma de 13.000 DM, cu titlu de împrumut nerestituit, în baza contractului de împrumut încheiat între părți în anul 1998, împrumut cărui restituire a fost garantată cu atelierul de tâmplărie situat în,-.
Împrumutul respectiv nu are nicio legătură cu prezenta cauză. La fel de nerelevantă este și notificarea nr. 2700/1998, prin care pârâtul l-a somat pe reclamant să-i restituie împrumutul de 13.000 DM, scadent la 15.07.1998, în care au fost menționate parcelele cu nr. top. 3232/3, 1184 și 3393/1, întrucât nu fost vorba despre o singură operațiune juridică, împrumutul fiind distinct de vânzare-cumpărare.
Înscrisul încheiat între părți la data de 3.05.1998, intitulat "contract de vânzare-cumpărare", nu cuprinde mențiunea "bun și aprobat", prev. de art.1180 alin. 1.civil, însă aceasta se aplică numai contractelor din care se obligații unilaterale, nu și acelora ce reglementează obligații reciproce între părți. Lipsa acestei formule nu se răsfrânge, așadar, asupra contractului de vânzare-cumpărare, ce poate fi dovedit prin alte mijloace de probă, așa cum s- făcut în speță, inclusiv prin declarația martorului.
Instituirea ipotecii asigurătorii s- impus în conformitate cu dispozițiile Codului civil în materie, Legea nr. LX/1881 în prezent abrogată, nefiind incidentă în cauză.
Prin opinia minoritară, în urma analizării rpobelor, s+a apreciat că cererea reconvențională trebuia respinsă, fiind vorba, evident, de un împrumut, și nu de o vânzare cumpărare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința, admiterii în totalitate a acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că opinia majoritară nu răspunde pe fond motivelor sale de apel, neanalizând probele la care face referire, respectiv raportul dintre cele două acte încheiate la interval de două zile, mențiunile de pe versoul antecontractului de vânzare cumpărare, scrise de pârât, prin care acesta recunoaște primirea unor sume de bani, faptul că suma de 500 USD reprezintă, conform recunoașterii pârâtului restituirea unui împrumut, că, în notificare, acesta recunoaște că terenurile obiect al antecontractului au constituit doar o garanție a restituirii împrumutului, declarația martorului care a declarat că era vorba de un împrmut de 10.000 DM, faptul că monetarul nu a fost semnat de martori și, deși a fost scris de pârât și corectat de multe ori în privința sumelor, datorută dobânzilor variabile, nu cuprinde mențiunea "bun și aprobat" din partea reclamantului, lipsă ce prezintă relevanță, câtă vreme actul este scris de pârât și se contestă existența prețului, susținându-se că este vorba despre un împrumut.
Ipoteca instituită nu este prevăzută de niciun text de lege.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că reclamantul încearcă să producă o confuzie între cele două acte. În realitate, prezenta acțiune a fost introdusă după ce acesta a fost obligat la restituirea împrumutului de 13.000 DM, sentința respectivă nefiind apelată, nici de acesta, nici de soția sa. de vânzare cumpărare a fost încheiat ulterior și este un act distinct. Prețul de vânzare a fost de 14.800 DM, iar suma împrumutată de 13.000 DM. Garanția restituirii împrumutului au constituit-o alte 5 terenuri, cele 3 obiect al litigiului fiind cumpărate. Prețul a fost achitat integral, așa cum a confirmat reclamantul prin semnătură. Lipsa mențiunii "bun și aprobat" nu constituie un motiv de valabilitate a contractului. Reclamantul a făcut dovada unei grosolane rele credințe contestând semnătura de pe versoul actului, care, prin expertizele criminalistice efectuate, s-a dovedit a fi a sa. Pârâtul, în schimb, de bună credință, a recunoscut primirea sumei de 500 USD din preț. Recursul, reia, în realitate, în bună parte, opinia separată.
Prin încheierea ședinței publice din 16 octombrie 2008, soluționarea recursului, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justitiție, a fost declinată în favoarea Curții de apel Cluj.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9. pr. Civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum se poate observa din compararea motivelor de apel cu cele de recurs, recursul reia în bună parte motivele de apel. Lecturând considerentele deciziei, în ceea ce privește opinia majoritară, se poate constata că instanța de apel a respins apelul reclamantului fără a răspunde acestor motive, de fapt, fără o analiză a probelor, mulțumindu-se, în principal, să constate reaua credință a reclamantului în cursul procesului, datorită contestării unei semnături ce s-a dovedit că-i aparține, reluând apărările pârâtului din întâmpinare, în sensul că cele două acte, de împrumut și de vânzare cumpărare (promisiune de vânzare cumăpărare) sunt distincte, fără a analiza neconcordanțele semnalate de reclamant.
Sunt întrunite, astfel, dispozițiile art. 304 pct. 7. pr civ. privind nemotivarea hotărârii. Potrivit art. 312 alin. 3. pr. civ. această împrejurare constituie motiv de modificare a hotărârii și nu de casare cu trimitere spre rejudecare. Așadar, instanța de recurs poate complini motivarea lipsă, chiar fără a modifica soluția, în măsura în care și-o însușește sau, în cazul în care, în urma analizării motivelor din apel, ajunge la o concluzie contrară, poate modifica decizia recurată.
În speță, curtea, în recurs, apreciază că, analizând motivele de apel ale reclamantului, apelul acestuia este fondat și trebuia admis în temeiul art. 296. pr. civ. sens în care va fi și modificată soluția pronunțată în apel.
Aceasta deoarece, într-adevăr, în cauză s-a pus problema dacă părțile au intenționat vreodată încheierea unui contract de vânzare cumpărare sau a fost vorba doar de garantarea unui împrumut, acesta fiind și motivul pentru care nu a fost trecut un preț în contract.
Contractul în sine, depus în original la dosar de pârât, prezintă o serie de corecturi, versoul său fiind considerat esențial în pronunțarea soluției de către instanțele de fond, soluție bazată mai mult pe împrejurarea că reclamantul a fost de rea credință contestându-și semnătura decât pe analiza probelor și apărărilor acestuia.
În realitate, versoul nu este deloc clar în sensul că ar fi vorba de prețul din contract, cu atât mai mult cu cât se vorbește de restituirea unei sume de 500 USD. Instanțele de fond au apreciat că prețul a fost de 14.800 DM și 500 USD, fără a observa că însuși pârâtul, contrar cuprinsului cererii de chemare în judecată, recunoaște că prețul a fost de numai 14.800 DM, suma de 500 USD fiind o parte restituită din acest preț, fără a justifica de ce ar fi primit această sumă și a vorbi de o rezoluțiune convențională a contractului (antecontractului) de vânzare cumpărare.
În plus, în cuprinsul notificării în vederea restituirii împrumutului de 13.000 DM, semnată de pârât, se indică cele trei terenuri obiect al antecontractului ca fiind o garanție a restituirii împrumutului, notificarea fiind ulterioară încheierii antecontractului, ceea ce înseamnă o recunoaștere de către pârât a împrejurării că, de fapt, antecontractul era o garanție a împrumutului. Simpla afirmație a acestuia în sensul că a fost în eroare atunci când a semnat notificarea întocmită de avocat (deși nu precizează numele avocatului și acesta nu este trecut pe notificare, ea fiind semnată personal de pârât) nu este de natură să combată cuprinsul, fără proba erorii.
De altfel, e greu de explicat de unde știa un avocat de cele trei terenuri cumpărate, prin contracte fără nicio legătură, că să treacă din eroare terenuri cumpărate în locul celor date în garanție.
Faptul că reclamantul și-a contestat semnătura dovedită a-i aparține, nu răstoarnă starea de fapt mai sus reținută, fiind libertatea părții să se apere cum dorește, o astfel de atitudine putând fi luată în considerare doar coroborată cu alte probe.
Lipsa mențiunii bun și aprobat nu atrage nulitatea actului, fiind cerutăad probationemîn contractele unilaterale, conform art. 1180 alin. 1. civ. Oricum, cuprinsul înscrisului e valabil cel puțin ca început de dovadă scrisă, putând fi complinit cu martori. În speță, problema prezintă relevanță, întrucât instanței i s-a cerut să califice actul și voința reală a părților, reclamantul susținând că e vorba de garantarea unui împrumut (contract ce naște obligații doar în sarcina împrumutatului), iar pârâtul că e vorba de vânzare cumpărare (promisiune de vânzare cumpărare), ce naște obligații în sarcina ambelor părți.
Referitor la calificarea actului, din cele reținute mai sus, rezultă că și aceasta a fost făcută greșit de instanța de apel, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8. pr.civ. astfel că și relevanța mențiunii "bun și aprobat" a fost greșit stabilită, fiind vorba și de o aplicare greșită a legii în sensul art. 304 pct. 9. pr. civ.
Martorul audiat, dacă este vorba de suplinirea lipsei mențiunii cu alte probe, a declarat că nu a semnat versoul actului, că nu a știut prețul, că a aflat de existența acestuia din spusele pârâtului, ceea ce nu complinește lipsa mențiunii.
Oricum, din perspectiva valabilității actului, indiferent de motivul de nulitate, aceasta nu a fost contestată de niciuna dintre părți, punându-se doar problema repunerii părților în situația anterioară, conform cererii reconvenționale.
Întrucât nu s-a făcut dovada plății vreunui "preț", în temeiul art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 7, 8 și 9. pr. civ. curtea va admite recursul pârâtului, va modifica decizia recurată, în sensul admiterii apelului acestuia, iar, în temeiul art. 296. pr.civ. va schimba sentința apelată în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1. pr civ, intimatele moștenitoare ale pârâtului decedat în cursul recursului vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs, în sumă de 1735 lei, dovedite cu chitanțele de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 62 din 8 mai 2002 Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr.1401/2002, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 485 din 19 decembrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 7895/2000 al Tribunalului Cluj, pe care schimbă parțial, în sensul că respinge cererea reconvențională și menține restul dispozițiilor.
Obligă intimatele, și să-i plătească reclamantului suma de 1735 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
3 ex/25.03.2009
Jud.apel:, opinie separată
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
