Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 449/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/R/2010
Ședința publică din:25.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Andrea Chiș Carmen Maria
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N și MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr.623/A din 18.11.2009, de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimatul reclamant G, precum și pe intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere hotărârea nr.79/17.12.2009, privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamna judecător, aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței de către pârâtul intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice C, întâmpinare, iar de către recurenții Consiliul Local al municipiului C N și Municipiul C-N, taxa judiciară de timbru în sumă de câte 4 lei fiecare și 0,15 lei.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3649/13.03.2009, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă excepția invocată de pârâții Statul R, reprezentat de Ministerul Economiei si Finanțelor, Municipiul C-N, prin primar, Consiliul local al municipiului C-N și fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul G, reprezentat prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Municipiul C-N, reprezentat prin primar, Consiliul local al municipiului C-N, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, rin p. titlul de proprietate nr.28083/1436/11 august 1995, în favoarea numitului G s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5800 mp, situat în extravilanul loc. C N, 103, parcela 201.
Numitul Gad ecedat la data de 23.10.2000, iar prin Certificatul de moștenitor nr. 158/27.2000 emis de BNP s-a stabilit masa succesorală rămasă in urma acestuia ca fiind compusă din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.10 situat în C-N, precum si dreptul de concesiune asupra locului de mormânt situat în Cimitirul Central din loc. C
S-a constatat că, moștenitor al defunctului G este G, în calitate de fiu.
Având în vedere că, la data deschiderii succesiunii, moștenitorul defunctului G avea domiciliul în Germania, notarul public nu a inclus în masa succesorală și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5800 mp.
In aceste condiții, la data promovării prezentei acțiuni civile reclamantul nu este în posesia unui certificat de moștenitor prin care să i se confere acestuia dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5800 mp în calitate de moștenitor al defunctului
Raportat la petitele acțiunii, pârâții au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, care a fost pusă în discuția pârtilor în ședința publică din data de 06.03.2009.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a reținut că, potrivit art.41 din Constituția României, în vigoare la data decesului numitului G, cetățenii străini și apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Dispozițiile art. 44 alin. 2 din teza a doua din Constituția revizuită, deși nu mai prevăd in terminis interdicția dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi nu o înlătura, ci doar precizează cazurile și condițiile în care aceștia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacități speciale.
Potrivit normei constituționale, una dintre modalitățile de dobândire ale dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini sau apatrizi este moștenirea legală, ceea ce presupune ca aceștia, după anul 2003 pot dobândi terenuri în condițiile dreptului comun (art.650 si urm. Cod civil), Legea nr.18/1991 rep. fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetățenii romani. Astfel exprimată, voința legiutorului constituțional nu permite decât o interpretare univocă, această ipoteză fiind de imediată aplicare, din momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituției, respectiv numai pentru situațiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moștenitori legali s-a deschis după această dată.
Pe de altă parte, este cunoscut că, în conformitate cu dispozițiile art.44 din Constituția României dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestuia fiind subiect de lege, iar potrivit dispozițiilor art.136 alin.5 (text constituțional) proprietatea privată este irevocabilă în condițiile legii organice.
Totodată, potrivit dispozițiilor paragrafului 1 al art.1 din Protocolul adițional al convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ratificat de România prin Legea nr.30/1994 "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", iar conform alin.2 al aceluiași articol "dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
Mai mult, este de necontestat că potrivit dispozițiilor art.25 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drept si obligații, iar conform prevederilor alin. 2 al aceluiași articol el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Economiei și Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anumite organe în acest scop.
Prin urmare, din coroborarea textelor arătate, rezultă că Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiile privind stabilirea masei succesorale și constatarea dreptului reclamantului la valoarea imobilului teren în suprafață de 5800 mp, în calitate de moștenitor al defunctului G atunci când nu participă nemijlocit, în nume propriu la un raport juridic sau când nu este prevăzut expres de lege.
In cauză, instanța a reținut că, prin acțiunea sa reclamantul a înțeles să cheme în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a se constata că acesta, în calitate de reprezentant al Statului Român are obligația de a-i preda imobilul teren în suprafață de 5800 mp, dobândit de către antecesorul său în temeiul Legii nr.18/1991 " și implicit de a-i recunoaște acestuia dreptul de proprietate asupra terenului, ca urmare a încetării incapacității speciale de folosință ca cetățean străin.
Or, așa cum s-a arătat, după anul 2003, cetățenii străini pot dobândi terenuri în condițiile dreptului comun (art. 650 și urm. Cod civil), Legea nr. 18/1991 rep. fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetățenii romani, ceea ce duce la concluzia ca reclamantul, după revizuirea Constituției a fost în drept să se prevaleze de dispozițiile art. 650 cod civil și de a dezbate succesiunea după defunctul G și cu privire la terenul în suprafață de 5800 mp, dobândit de către acesta în temeiul Legii nr. 18/1991.
Pe de altă parte, potrivit normei constituționale, bunul ce a aparținut în proprietatea numitului G nu a intrat niciodată în proprietatea Statului Român, pentru ca acesta să fie obligat, prin hotărâre judecătorească să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului și să predea posesia acestuia. De asemenea norma constituțională nu prevede expres, după adoptarea acesteia, obligația Statului R de a preda bunul ce face parte din masa succesorală a antecesorilor cetățenilor străini.
In consecință, instanța a apreciat că pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu este obligat în raportul dedus judecații, motiv pentru care a admis excepția invocată și a respins acțiunea prezizată față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Municipiul C-N, prin primar si Consiliul local al municipiului C-N, instanța a reținut că terenul în litigiu, în suprafață de 5800 mp, înscris în titlul de proprietate nr-, în favoarea numitului G, tatăl reclamantului, decedat în anul 2000.
In cauză nu s-a făcut dovada că terenul reconstituit în favoarea numitului Gat recut în proprietatea Statului R, sau că se găsește în administrarea pârâților Municipiul C-N și Consiliului local al municipiului C- N, fapt rezultat din adresa nr- ( 250).
Prin decizia civilă nr. 623 din 18.11.2009 a Tribunalului Cluj a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C și admis apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 3649 din 13.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost desființată în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamantul își întemeiază acțiunea pe drepturile sale născute din succesiunea rămasă după defunctul său respectiv defunctul G decedat la data de 23.10.2000.
Drepturile născute din această succesiune în favoarea reclamantului sunt guvernate de legea în vigoare la momentul deschiderii succesiunii respectiv pentru terenul în litigiu Constituția în forma în care se prezenta în anul 2000.
Potrivit acestei forme a Constituției cetățenii străini nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România nici prin succesiune.
Prin revizuirea Constituției în anul 2003 s-a prevăzut că cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România prin moștenire fără ca această prevedere legală să retroactiveze respectiv să se aplice succesiunilor deschise anterior intrării sale în vigoare și fără a cuprinde vreo prevedere legală expresă cu privire la succesiunile deja deschise.
Având în vedere aceste reguli de drept reclamantul a propus un anume model juridic în acțiunea sa respectiv a solicitat prin petitul 1 ca în primul rând să îi fie recunoscut în calitate de moștenitor al tatălui său dreptul la echivalentul valoric al terenului aflat în proprietatea tatălui său și pe care nu l-a putut moșteni în natură datorită interdicției cuprinse în Constituția României în vigoare la data deschiderii succesiunii. In acest sens el a arătat că Statul R prin reglementarea legală sus indicată nu a înlăturat dreptul sau de moștenitor ci doar a instituit o interdicție de dobândire a terenului în natură. Câtă vreme Constituita și în forma în care se prezenta în anul 2000 garantă atât dreptul de proprietate cât și dreptul de moștenire și câtă vreme interdicția vizează doar dobândirea dreptului de proprietate nu si dreptul de moștenitor trebuie să îi fie recunoscut dreptul la echivalentul valoric al terenului sus indicat.
Întrucât în prezent interdicția sus indicată a fost înlăturată iar pârâții nu au preluat în mod efectiv terenul în litigiu reclamantul consideră că este posibilă realizarea dreptului sus indicat respectiv a dreptului la echivalent valoric prin primirea în schimbul acestui echivalent a chiar terenului ce a aparținut tatălui său formulând în acest sens următoarele petite.
Având în vedere modelul juridic propus de către reclamant pentru realizarea drepturilor pe care le pretinde mai sus prezentat este evident că în speță calitatea procesual pasivă a pârâtilor trebuia sa fie analizată prin prisma acestui model juridic raportat la prevederile constituționale în vigoare la momentul deschiderii succesiunii.
Raportul juridic invocat în speță conform modelului sus indicat nu este un raport succesoral de drept comun, ci unul în care statul a intervenit direct și a creat o contradicție de substanță între dreptul la moștenire și dreptul de proprietate. Prin alte dispoziții constituționale statul a înțeles să garanteze atât dreptul de proprietate cât și dreptul de moștenire. Aceasta contradicție creează în sarcina statului obligația de a pune la îndemâna moștenitorilor mijloace juridice apte să le asigure efectivitatea drepturilor de proprietate astfel dobândite. Fiind titular al acestei obligații, statului îi revine și calitatea de a sta în proces atunci când această îndatorire a sa este pusă în discuție și deci, cu atât mai mult, atunci când ea este însăși cauza generatoare a litigiului. Prevederile constituționale relevă faptul că, în ceea ce privește îndeplinirea acestei obligații, statul nu a încredințat unui anume subiect de drept realizarea sa, de aceea, rămân incidente modelului juridic propus de reclamant prevederile art. 25 alin. 1 din Decretul 31/1954 reprezentantul statului fiind în acest caz, Ministerul Economiei și Finanțelor.
In ce privește ceilalți pârâți tribunalul a apreciat că potrivit modelului juridic propus de reclamant aceasta calitate procesuală le revine deoarece, în îndeplinirea obligației de a garanta în substanță dreptul de proprietate, statul, este ținut să ofere moștenitorului un mijloc sau instrument alternativ moștenirii legale ca mod de dobândire a proprietății, dar care să asigure efectivitatea dreptului de proprietate, iar un astfel de mijloc este adoptarea și eliberarea unui act (fie acesta hotărâre, decizie sau dispoziție) de recunoaștere a proprietății, care să fie pentru a se îndeplini, în baza lui, formalitățile de intabulare a dreptului de proprietate în CF. Conform Legii 215/2001 pârâții Municipiul C-N prin Primar și Consiliul local C, ca autorități administrative de la locul unde este situat terenul, au competența și atribuțiile de a adopta și elibera acest act.
Calitatea procesual pasivă a pârâților poate fi reținută și din perspectiva propusă de pârâți.
Astfel art. 477 cod civil, prevede ca toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public".
Art. 25 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede că în accepțiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz."
In speță pârâții arată că imobilul în litigiu nu a intrat nici în patrimoniul statului dar nici al unității administrativ teritoriale. In lipsa unor criterii legale clare în baza cărora să se poate stabili în temeiul ultimei dispoziții legale sus indicate în patrimoniul privat al cui a intrat terenul în litigiu calitatea procesual pasivă se justifică pentru toți cei enumerați de acest ultim text de lege sus amintit respectiv pârâții din prezentul litigiu.
Având din vedere toate considerentele mai sus expuse tribunalul a apreciat că în speță pârâții au calitate procesual pasivă în acțiunea formulată de reclamant.
Tribunalul a apreciat că prima instanță nu a soluționat litigiul în fond. Astfel deși în soluționarea excepțiilor ea a antamat și fondul litigiului singura concluzie pe fond este aceea că reclamantul poate dezbate succesiunea în fața notarului public în baza Constituției revizuite în procedura necontencioasă. Această concluzie nu răspunde modelului juridic propus de reclamant și este greșită raportat la principiul neretroactivității legii și la lipsa unei dispoziții exprese a Constituției din anul 2003 raportat la succesiunile deja deschise ceea ce duce la concluzia că prima instanță nu a soluționat fondul acțiunii conform principiului disponibilității respectiv raportat la modelul juridic propus de reclamant.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții Municipiul C- prin Primar și Consiliul Local al municipiului C- prin Primar, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
În motivarea recursurilor, pârâții au arătat că terenul în suprafață de 5800 mp solicitat de reclamant a fi restituit, a ieșit din proprietatea statului ca urmare a emiterii titlului de proprietate nr- în favoarea numitului G, antecesorul reclamantului, decedat la 23.10.2000.
În considerarea excepției lipsei calității procesuale pasive, recurenții au arătat că nu s-a făcut dovada faptului că Statul Român ar avea vreun titlu de proprietate asupra terenului în litigiu sau că acesta ar fi intrat în proprietatea statului cu titlu de succesiune vacantă, având în vedere faptul că, reclamantul cetățean străin, deși a dezbătut succesiunea după antecesorul său la data de 27.10.2000, nu avea dreptul să moștenească terenul aflat în proprietatea tatălui său, raportat la prevederile Constituției în vigoare în acel moment, situație în care ar fi trebuit să existe un certificat de vacanță succesorală. Dar, chiar și în condițiile existenței unui asemenea certificat, calitate procesuală pasivă în cauză ar avea Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene.
Recurenții au mai arătat că raportat la termenul de opțiune succesorală prev. de art. 700.civil, acțiunea este tardiv formulată, întrucât a trecut o perioadă mai mare de 6 luni între data intrării în vigoare Constituției și data introducerii acțiunii.
După anul 2003 cetățenii străini puteau dobândi terenuri în condițiile dreptului comun, astfel că reclamantul avea posibilitatea să-și valorifice dreptul succesoral, prevalându-se de disp. art. 650.civil.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii recursului. Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat să se constate drepturile lui de moștenitor după tatăl său G decedat la 23.10.2000.
Legea care a guvernat dreptul reclamantului în momentul nașterii lor, a fost Constituția din 2000, care prevedea că cetățenii străini nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor nici prin succesiune.
Prin Constituția din 2003, art. 44 alin. 2 s-a prevăzut că, cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România prin moștenire, fără ca aceste prevederi să retroactiveze, adică să se aplice și succesiunilor deschise anterior intrării sale în vigoare și fără să conțină vreo dispoziție cu privire la succesiunile deja deschise, menținând, prin urmare, incapacitatea specială a cetățenilor străini de a dobândi terenuri în România, atunci când moștenirea s-a deschis anterior anului 2003, cum este situația din speță. Menținându-și intervenția în raporturile succesorale, prin restricțiile impuse în aceste raporturi, statul, în calitate de putere legiuitoare nu poate fi scutit de responsabilitatea ce-i revine, urmare atingerii pe care o aduce dreptului la moștenire și, prin urmare, dreptului la proprietate privată. Pin modalitatea de reglementare, cu atât mai mult cu cât statul a înțeles să garanteze dreptul de proprietate, același stat a creat o contradicție între dreptul la moștenire și dreptul la proprietate.
În raport de aceste rețineri, cât și de disp. art. 477.civil, care prevăd că "toate averile vacante sau fără stăpâni, precum și a persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public", cât și de disp. at. 25 din 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia referitoare la sintagma "domeniul public", cuprinsă în art. 477.civil, curtea apreciază că soluția instanței de apel este legală.
Din dispozițiile constituționale nu rezultă că statul a încredințat unui anume subiect de drept realizarea obligației de a pune la dispoziția moștenitorilor mijloacele juridice apte să le asigure efectivitatea drepturilor de proprietate astfel dobândite, astfel că, din acest punct de vedere sunt incidente disp. art. 25 din Decretul nr. 31/1954, reprezentantul statului fiind Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prima instanță a reținut că reclamantul are deschisă calea dezbaterii succesorale notariale și, prin urmare, obținerea certificatului de moștenitor în care să fie inclusă și suprafața de 5800 mp teren. Dar, așa cum s-a reținut în aliniatele precedente, normele constituționale din 2000 nu permit ca reclamantul, în calitate de moștenitor după tatăl său, să dobândească, prin moștenire, calitatea de proprietar. Instanța de fond nu face distincție între vocația succesorală a reclamantului și cea de a-și apropia în patrimoniu bunul, terenul în suprafață de 5800 mp.
Cum terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea Statului Român, lucru necontestat în cauză, statul nu are calitate procesuală pasivă pentru acest aspect. Statul Român are însă calitate procesuală pasivă, prin aceea că îi revine obligația de a garanta dreptul de proprietate în substanța lui, prin emiterea unui act de recunoaștere a proprietății. Or, raportat la disp. art. 25 din Legea nr. 213/1998, pârâții Municipiul C-N prin primar și Consiliul Local al municipiului C-N ca autorități administrative de la locul unde este situat terenul, au competența și atribuția de a emite acest act.
Cum prima instanță a considerat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă, prin urmare nu a soluționat cauza în fond, soluția instanței de apel d e admitere a apelului declarat de reclamant, de desființare a sentinței și de trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, este legală.
În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile constituționale și disp. art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Situația moștenitorului unic cetățean străin raportat la modalitatea în care a fost rezolvată situația analizată în cauza Incze contra Austria, invocată de altfel și de reclamant, a fost soluționată de instanța europeană, care a constatat că îngrădirea dreptului de a culege anumite imobile din succesiune, ca efect al unor dispoziții legale ce stabilesc criterii de distincție între moștenitori, chiar dacă aceste criterii răspund unor obiective raționale și acceptate, este o chestiune acoperită de disp. art. 1 din Primul Protocol adițional la convenție, după cum evoluția concepțiilor de natură să schimbe soluțiile legislative este un aspect important de care trebuie ținut seama.
Instanța de fond a reținut, raportat la aceste argumente, că prin Constituția revizuită, reclamantului nu numai că nu i s-a îngrădit dreptul de proprietate asupra bunului ce intră în masa succesorală a defunctului G, dar i s-a dat dreptul ca, pe calea dreptului comun să-și valorifice vocația la succesiunea defunctului Prin urmare, instanța a apreciat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este obligat în raportul juridic dedus judecății și, în consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. Aceste rețineri sunt însă eronate, pentru că, așa cum s-a reținut, problema în speță este aceea că reclamantului prin această modalitate nu i se poate recunoaște dreptul de a-și apropia terenul în patrimoniu, în condițiile dreptului comun, că deși are vocație succesorală, nu are vocația de a culege efectiv acest bun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL C N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 623/A din 18.11.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
6 ex/03.03.2010
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș Carmen Maria
