Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 456/2009
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului, după suspendare, la cererea de repunere pe rol a intimatului pârât Consiliul Local al Municipiului A I, formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 155/A/2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Alba Iulia, reclamanții, au chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului AIs olicitând ca prin hotărâre:
-să se constate că sunt constructori de bună credință și proprietari ai construcției compartimentate în 5 spații de garare auto ridicate pe terenul proprietate publică privată a municipiului AIî nscris în CF 8338 A I nr. top 2956/1 în suprafață de 102 mp;
-să se constate că aceștia au dobândit un drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului pe care se află amplasată și să se dispună notarea acestui drept în CF 8338 A I nr. top 2956/1.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că în anul 1989 au edificat pe terenul atribuit de Comitetul orășenesc al municipiului A I și înscris în CF 8338 A I nr. top 2956/4, o construcție cu caracter definitiv de cărămidă și acoperită, compartimentată în 5 spații de garare pe care o folosesc de 17 ani. Construcția a fost edificată cu acordul proprietarului terenului pe baza unei documentații tehnice întocmită la acea dată.
În drept se invocă art. 492 cod civil și decretul 115/1938.
Prin sentința civilă nr. 1532/22.04.2008, Judecătoria Alba Iuliaa admis în parte acțiunea în sensul constatării bunei credințe a reclamanților la edificarea construcției și proprietari ai acesteia, compartimentată în 5 spații de garare auto identificate prin documentația tehnică întocmită de expertul și ridicate pe terenul proprietate privată a pârâtului înscris în CF 8338 A I nr. top 2956/1 în suprafață de 102 mp. S-a constatat că asupra terenului reclamanții au dobândit un drept de folosință și s-a dispus notarea dreptului de proprietate asupra construcției și a dreptului de folosință asupra terenului în CF 8338 A
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamanții au edificat anterior anului 1989, cu acordul pârâtului(fapt recunoscut de acesta), o construcție constând în 5 spații de garare auto, care au fost identificate de expertul tehnic, înscrise în CF 8338 AIt op 2956/1 în suprafață de 102 mp. Construcția a fost edificată anterior anului 1989, deci nu erau incidente prevederile Legii 50/1991, astfel că lipsa autorizației în cauză a fost considerată lipsită de relevanță juridică. Asupra terenului, reclamanții au dobândit un drept de folosință și nu unul de superficie, și după rămânerea definitivă sentinței urmează a se stabili o chirie sau redevență.
Terenul în litigiu a fost identificat ca fiind situat în AIs tr. - în vecinătatea blocului nr. 2 inițial înscris în CF 3357Alba I sub nr. cu nr. top 3956/1 loc de casă în intern în suprafață de 1440 mp, proprietar inițial fiind. Imobilul a fost expropriat prin Decretul 281/26.12.1975 și transcris în CF 8338 A I în favoarea Statului Român. Terenul a făcut obiectul art. 36 /1991 prin expropriere de la particulari în domeniul privat al statului. Hotărârea nr. 947/2002 invocată de pârât, s-a reținut că nu este aplicabilă în speță deoarece terenul pe care este amplasată construcția nu poate fi considerat spațiu în condițiile în care pe acesta este edificată o construcție din 1989 la care pârâtul și-a dat acordul.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârât a fost admis, și prin decizia civilă nr. 155/A/15.09.2008 Tribunalul Alba - Secția civilă a schimbat în tot sentința în sensul respingerii în tot a acțiunii, reținând că potrivit Decretului nr. 281/1975 s-a expropriat și trecut în proprietatea statului și administrarea directă a municipiului AIt erenuri situate în A I în suprafață de 37189 mp și construcții de 356 mp în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, a unei creșe și grădinițe. Terenul în litigiu este în suprafață de 102 mp și face parte din CF indicat mai sus, în prezent fiind transcris în CF 8338 A I în favoarea Statului Român. S-a mai arătat în motivare că avizul de care se prevalează reclamanții, dat de Consiliul Popular al Municipiului AIe ste un simplu acord dat de proprietarul terenului care nu are valoarea unei autorizații prealabile eliberate de Consiliul Popular cu respectarea normelor și documentațiilor de sistematizare așa cum cere art. 1 și 2 lit. e din Decretul 144/1958 abrogat de Legea 50/1991. S-a considerat greșită argumentarea instanței de fond potrivit căreia anterior apariției Legii 50/1991 nu era necesară autorizație de construire. Pe de altă parte, construcțiile în litigiu sunt amplasate pe domeniul proprietate publică, potrivit HG 974/2002 (poziția 899 din Anexa 2 la acest act normativ). În ceea ce privește dreptul de superficie, s-a reținut că poate lua naștere, potrivit art. 11 din Legea 115/1938, prin titlu, uzucapiune sau în temeiul legii, iar intimații nu au dovedit că acest drept a luat naștere prin una din modalitățile indicate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea ei sau modificarea ei.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanții invocă art. 304 pct. 5 cod procedură civilă respectiv încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 cod procedură civilă constând în aceea că instanța de apel a nesocotit art. 261 cod procedură civilă, astfel că hotărârea recurată nu cuprinde susținerile și apărările făcute prin întâmpinarea și concluziile pe fond și nici motivele pentru care au fost înlăturate. Se susține că motivarea instanței cuprinde preluarea în totalitate a motivelor de apel formulate de Consiliul Local al municipiului A I, fără a se indica motivele pentru care a fost înlăturate apărările reclamanților, fiind încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Decizia nu este motivată în drept astfel că sunt încălcate prevederile art. 261 pct. 5 cod procedură civilă.
Se invocă art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură întrucât instanța nu a stabilit cadrul juridic în care s-a circumscris obiectul și temeiul de drept al acțiunii. B credință a reclamanților a fost înlăturată fără a se motiva, deși a fost dovedită și reiese din încuviințarea ridicării construcției de către organele administrative la acea dată, anul 1989, și acceptarea ființării și utilizării ei în timp. Și situația juridică a terenului este greșit reținută de către instanța de apel, care a ignorat dispozițiile Legii 18/1991 și 213/1998, motivând că terenul a aparținut statului. În urma exproprierii din 1975 terenul a intrat în proprietatea statului, însă în temeiul art. 36 din Legea 18/1991 a intrat în proprietatea privată a municipiului A Terenul nu putea face obiectul HG 974/2002 pentru că nu a fost niciodată spațiu, ci locul pe care se află o construcție și reclamanții nu au fost expropriați.
Este de asemenea lipsită de relevanță, din perspectiva recurenților, împrejurarea că nu au plătit redevențe sau chirie pentru folosirea terenului, proprietarul având oricând posibilitatea de a cere despăgubiri sub formă de chirie, redevență etc.
Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Local AIa cerut respingerea recursului reclamanților, ca nefondat, susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă întrucât instanța a răspuns, grupat, la toate motivele invocate în întâmpinarea reclamanților și nu a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod procedură civilă. Acțiunea promovată de reclamanți a fost corect interpretată și s-a reținut că exproprierea terenului în litigiu s-a făcut pentru utilitate publică, iar terenul face parte din domeniul public. În conformitate cu legea 213/ 1998 privind proprietate publică și regimul juridic al acesteia, Consiliul Local al municipiului AIp rin HCL 267/1999 modificată prin HCL 165/2001 a aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului, iar prin 947/2002 s-a atestat apartenența la domeniul public a imobilului în litigiu. Chiar dacă prin avizul nr. 2623/03.07.1989 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului AIs -a aprobat construcția unor parcaje nu s-a făcut dovada că aceste lucrări de construire s-au făcut pe baza unei autorizări de construire emisă în condițiile legii, de impunere a acestor construcții în vederea impozitării și respectiv de plată a chiriei sau redevenței. Acest aviz este un simplu acord care nu ține loc de autorizație de construire așa cum era necesara potrivit Decretului 144/1958 și nu se pune problema dobândirii unui drept de superficie față de prevederile Legii 215/2001 în condițiile în care terenul este proprietatea publică a municipiului A
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut instanța de apel, potrivit art. 1 și 2 din Decretul 144/1958, care reglementa eliberarea autorizațiilor de construcție și care a fost abrogat prin Legea 50/1991, era obligatorie obținerea autorizației prealabile pentru executarea unor lucrări de construire. a clădirilor de orice fel(lit. a), sau pentru lucrări cu caracter provizoriu sau semipermanent (lit. e). Pentru a obține această autorizație prealabilă, era necesară întocmirea unei documentații tehnice care să fi obținut în prealabil toate avizele și aprobările legale și a fost întocmită cu respectarea lor, făcând parte integrantă din autorizația eliberată(art. 5 alin. 4 din decret).
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanții au urmat doar parțial procedura prevăzută de legea în vigoare la data efectuării construcțiilor. Astfel, s-a întocmit doar documentația tehnică necesară autorizării efectuării construcțiilor, care a fost avizată de instituțiile îndrituite. Nu există însă dovada că s-a obținut și autorizația de executare a construcțiilor eliberată, potrivit legii în vigoare la acea dată, de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului A Adresa nr. 2623/1989 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului AIc ătre numitul se referă la avizul cerut de acesta pentru construirea unor garaje, însă noțiunea de "aviz" nu este identică cu aceea de "autorizare". Astfel, în timp ceavizulsemnifică rezoluția, acordul într-o anumită chestiune,autorizareaînseamnă a dadreptulcuiva de a face un anume lucru, condițiile juridice fiind diferite.
Împrejurarea că nu s-a plătit chirie, sau impozit pentru această construcție nu poate fi invocată cu succes de pârâtă în apărarea sa pentru că era obligația sa de a sesiza existența unei construcții și a lua măsuri pentru intrarea în legalitate din toate punctele de vedere.
În aceste împrejurări în care nu a fost respectată legea, nu se poate constata calitatea de constructori de bună-credință a reclamanților în ce privește construcția indicată în petitul acțiunii.
Nu se poate constata dobândirea unui drept de superficie, respectiv de folosință asupra terenului în litigiu în condițiile în care construcția nu a fost autorizată în condițiile legii: pasivitatea de care a dat dovadă pârâtul o
(continuarea deciziei civile 456/2009 dată în dosar -)
perioadă mai îndelungată de timp nu este de natură a conferi un drept reclamanților, căci abuzul nu creează drept.
Acordul proprietarului terenului la constituirea acestui drept de superficie nu a fost expres, dar nici tacit, în condițiile în care s-a opus cererii reclamanților în acest sens. În lipsa acordului proprietarului terenului nu se poate constitui dreptul reclamat. Nici legea nu constituie în acest caz izvor al dreptului de superficie.
În ceea ce privește analiza modului în care s-a transmis proprietatea din domeniul public al Statului Român, în condițiile regimului juridic anterior anului 1989, și a succesiunii în timp a legilor în domeniul proprietății, nu face obiectul prezentei cauze și va fi înlăturată din considerentele juridice ale deciziei recurate.
Motivarea tribunalului răspunde, în fapt și în drept criticilor formulate de apelanți, dar și apărărilor invocate de reclamanții intimați față de apelul pârâtului, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 261 cod procedură civilă.
Având în vedere aceste argumente da fapt și de drept, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților, în temeiul art. 312 cod procedură civilă. menținând decizia atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 155/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - semn. conf. art. 261 grefier șef |
Red./Tehn.
8 ex/30.12.2009
-,
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
