Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 459/2009
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul -, împotriva deciziei civile nr. 51/A/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil cu nr. unic -, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtul recurent - asistat de avocat și intimatul reclamant - asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentului pârât - avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârilor atacate și în consecință, admiterea acțiunii reconvenționale, invocând faptul că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză, pentru a solicita rezilierea contractului de întreținere încheiat între tatăl recurentului și părinții acestuia. S-a reținut de către instanțe în mod greșit, incidența prevederilor art. 1020 - 1021 cod civil, cu privire la condiția rezolutorie, aceasta fiind subînțeleasă atunci când una dintre părți nu-și îndeplinește angajamentul. Consideră atât hotărârea instanței de fond cât și a instanței de apel ca fiind nelegale și netemeinice, și invocă în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 cod procedură civilă.
Un prim motiv invocat este lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Arată că reclamantul - nu este parte în contractul de întreținere încheiat în anul 1994 între tatăl pârâtului, - și părinții acestuia, și nici în contractul ulterior de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, încheiat între aceleași părți, fiind terț față de părțile contractante. Astfel că, singurii care puteau solicita rezilierea contractului de întreținere și ulterior a contractului de vânzare - cumpărare, clauza de întreținere fiind un accesoriu al actului principal și urmează soarta acestuia, erau soții -, rezoluțiunea nefiind posibilă în speța de față, decât în cazul neîndeplinirii cu rea - credință a obligațiilor, ceea ce nu este cazul întrucât tatăl recurentului a decedat înaintea celor pe care trebuia să-i întrețină, iar contractul de vânzare - cumpărare a fost înscris în CF. În consecință, singurii care aveau calitate procesuală activă pentru a solicita desființarea contractului de vânzare - cumpărare erau întreținuții, care la rândul lor au decedat, astfel atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut greșit că reclamantul are calitate procesuală activă.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune, arată că respectivul contract de vânzare - cumpărare a fost autentificat de un notar public sub nr. 3103/1998 și transcris în CF. Față de acest aspect, consideră că doar părțile contractante puteau solicita rezoluțiunea acestui contract, într-un termen general de prescripție de 3 ani. Arată că reclamantul nu a invocat nulitatea absolută a testamentelor, după încheierea contractului de vânzare - cumpărare, întrucât aceasta nu-și mai putea produce efecte, actul fiind perfect legal. Consideră că în mod nelegal instanța de fond a înlăturat pârâtul de la moștenire, față de împrejurarea că acesta are calitatea de moștenitor rezervatar după bunicii săi și a dobândit averea tatălui său, respectiv imobilul în litigiu. Instanța de fond doar a constatat această calitate a pârâtului însă nu a motivat-o în considerentele hotărârii, iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Cu privire la interpretarea actului juridic dedus judecății, arată împrejurarea că, părțile contractante de comun acord cu revocat contractul de întreținere și au încheiat contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere. Faptul că întreținătorul - tatăl recurentului pârât nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere este o împrejurare care ține de voința părților. Arată că după decesul tatălui și bunicilor recurentului pârât, reclamantul intimat - a pus stăpânire pe imobil și nu a permis pârâtului, accesul în imobil, chiar dacă exista între părțile contractante încheiat un contract de vânzare - cumpărare, în care prețul a fost stabilit de comun acord și achitat în întregime, deci cu îndeplinirea condițiilor art. 1294 cod civil. De asemenea precizează că este normal ca la intervenirea încheierii contractului de vânzare - cumpărare, contractul de întreținere încheiat anterior să se rezilieze, aceasta fiind voința părților, iar evaluarea întreținerii la suma de 12.000.000 lei vechi a fost modică, față de faptul că bunicii recurentului nu aveau nevoie, având posibilități de întreținere. Menționează de asemenea că tatăl recurentului a dat părinților săi, pe care îi avea în întreținere, salariul încasat de la firma unde lucra, de asemenea potrivit actelor depuse la dosar, părinții acestuia au încasat diverse sume de bani, în urma decesului fiului lor.
În concluzie, consideră cele două hotărâri pronunțate în cauză ca netemeinice și nelegale, și arată că s-a dat de către cele două instanțe o interpretare greșită a actului dedus judecății, respectiv a contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului în baza art. 312 cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând onorariu de avocat și bonuri combustibil pentru transport, justificate cu chitanțe la dosar.
Mandatara intimatului reclamant - avocat solicită respingerea ca nefondat a recursului de față.
Arată că primul motiv de recurs este nefondat, față de împrejurarea că rezilierea contractului de întreținere între tatăl și bunicii recurentului, este o acțiune patrimonială având ca scop aducerea în patrimoniul defunctului a unui bun transmis prin contractul în litigiu și beneficiarii întreținerii - bunicii recurentului au inițiat acțiunea pentru rezilierea contractului în litigiu în baza art. 1020 - 1021 cod civil, la două săptămâni după decesul întreținătorului motivat de faptul că nu doreau a avea legături cu recurentul - pârât din acest litigiu, iar față de decesul acestora din urmă, intimatul reclamant a continuat acest proces față de intervenirea cazului fortuit - decesul antecesorilor, astfel că desființarea contractului de întreținere a intervenit fără culpă( fila 206 - 208 dosar fond). Mai mult, se arată că recurentul pârât nu a făcut act de acceptare a moștenirii, astfel că reclamantul intimat, pe bună dreptate a fost considerat unic moștenitor, iar discuțiile referitoare la acest aspect, în această fază procesuală sunt inadmisibile. De asemenea, se învederează instanței a fi avute în vedere împrejurările că reclamantul intimat a încercat de mai multe ori să ofere despăgubiri recurentului, mai mult, s-a încercat încheierea unei tranzacții, cu care recurentul ulterior nu a mai fost de acord. Prin urmare, atât primul motiv de recurs invocat cât și cel de al doilea, respectiv prescripția dreptului la acțiune le consideră neîntemeiate, față de aspectele arătate mai sus și împrejurarea că acțiunea a fost introdusă în termen de 3 ani de la decesul debitorului sarcinii întreținerii, respectiv de la momentul intervenirii cazului fortuit.
Consideră că și cel de al treilea motiv de recurs este neîntemeiat, deoarece masa succesorală rămasă după cei doi defuncți - antecesorii reclamantului intimat, respectiv bunicii pârâtului recurent este compusă din imobilele aflate în două CF-uri distincte, unul dintre aceste CF-uri nefiind transmis, aspecte care de asemenea nu pot fi puse în discuție în cadrul acestei faze procesuale.
Pentru considerentele arătate solicită respingerea recursului declarat de pârât, și a se avea în vedere faptul că neîndeplinirea contraprestației debitorului poate atrage desființarea obiectivă a contractului, de asemenea a fi avute în vedere la soluționarea cauzei și testamentele olografe încheiate și faptul că intimatul reclamant este de acord a-l despăgubi pe pârâtul recurent.
În replică, mandatarul pârâtului recurent solicită a fi avut în vedere de instanța de recurs, pe lângă argumentele invocate, faptul că pârâtul recurent din acest litigiu - este fiul lui - și are calitate de moștenitor rezervatar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 757/2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 3093/2005 ( -) a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamantul - împotriva pârâtului - și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât împotriva reclamantului.
S-a constatat că unicul moștenitor al defunctei - decedată la 6.05.2004 este reclamantul, potrivit testamentului olograf din 1.09.2003.
S-a constatat că unicul moștenitor al defunctului - decedat la 27.09.2004 este reclamantul potrivit testamentului olograf din 1.09.2003.
S-a desființat contractul de vânzare-cumpărare cu sarcină de întreținere autentificat sub nr. 3103/1998 de BNP, cu privire la imobilul înscris în CF 785 nr. top 63/11/1 casă, anexe gospodărești, curte și grădină în suprafață de 201 mp și terenul arabil tarlaua 6, parcela 439, în suprafață de 592 mp învecinat la - -, la - G, la - drum național, la V-, împreună cu dreptul de servitute ca streașina casei să fie deasupra parcelei 63/11/2 ca fond servant, fără drept de a picura din- 63/11/1 descris mai sus, dobândit prin transmitere și întoarcere de bunuri.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții - și - se compune din:
-imobil înscris în CF 792, nr. top 63/10 - casă, șură și grajd dobândit cu titlu de schimb și construire în suprafață tabulară de 1183 mp teren și suprafața reală de 1262 mp teren de sub casă, curte și grădină.
-imobil înscris în CF 785, nr. top 63/11/1 - casă, curte, grădină intravilan în suprafață de 210 mp, cu drept de servitute ca streașina casei să fie deasupra parcelei 63/11/2 ca fond servant, fără dreptul de a picura apa din- 63/11/1.
S-a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor emis după defunctul - decedat la 3.06.2003 de BNP în ceea ce privește includerea în masa succesorală a imobilului înscris în CF 785, nr. top 63/11/1 - casă, anexe gospodărești, curte și grădină în suprafață de 201 mp și a terenului arabil în suprafață de 592 mp din tarlaua 6, parcela 439.
S-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului din CF 785, nr. top 63/11/1.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, cu privire la imobilele din masa succesorală, în cartea funciară.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că:
Defuncții - decedat la 27.09.2004 și - decedată la 6.05.2004 au fost părinții reclamantului și al numitului -.
În anul 1994 cei doi defuncți au transmis fiului lor - prin contract de întreținere imobilul proprietatea lor înscris în CF 785, nr. top 63/11/1 în suprafață de 201 mp - casă, curte și grădină și parcela 439 în suprafață de 592 mp teren arabil.
În anul 1998 acest contract se reziliază și prin contractul de vânzare - cumpărare cu aceeași clauză de întreținere autentificat sub nr. 3103/1998, același imobil se retransmite tot lui -, stabilindu-se un preț de vânzare de 2000 RON și o întreținere evaluată la suma de 1200 RON. Din conținutul contractului (fila 13 - dosar fond) rezultă că - se obliga să-i întrețină cu cele necesare traiului în caz de boală, tratament medical, tratament la domiciliu, asigurarea de medicamente iar la data decesului să-i înmormânteze.
La data de 3.06.2003 - moare, unicul său moștenitor fiind pârâtul -, fiul său.
S-a arătat că după decesul lui -, soții - au fost întreținuți de către reclamant și înmormântați de acesta, acestea rezultând din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Soții - au refuzat să fie întreținuți în continuare de către pârât, și au dat o declarație în fața notarului arătând că sunt în întreținerea fiului lor, reclamantul - (filele 213 și 214).
Soții -, după moartea lui - au promovat o acțiune pentru rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și prin sentința civilă 3028/2005 a Judecătoriei Deva (fila 36-38 dosar fond) acțiunea a fost respinsă. Tribunalul Hunedoara, prin decizia civilă 350/R/2006 (filele 206-208) a casat sentința civilă 3028/2005 a Judecătoriei Deva, constatând că este necesar să se analizeze contractul "intuitu persoane" în ce măsură a intervenit acordul pârâtului pentru continuarea întreținerii de către moștenitorul întreținătorului.
Dosarul aflat în rejudecare la Judecătoria Devas -a arătat că este suspendat până la soluționarea prezentului dosar.
Cu privire la natura juridică a contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, instanța fondului a apreciat că este un contract cu titlu aleatoriu, consensual și translativ de proprietate, iar obligația de întreținere la care s-a obligat antecesorul pârâtului reprezintă o modalitate de plată a prețului, a cărei întindere este în funcție de durata vieții și necesității zilnice a creditorilor.
Faptul că întreținerea a fost evaluată la suma de 1200 RON s-a precizat că nu presupune că debitorul întreținerii după momentul semnării contractului nu mai are nici o obligație, aceasta cu atât mai mult cu cât din conținutul contractului nu rezultă că ar fi fost achitată și această sumă în afară de prețul vânzării.
Potrivit prevederilor art. 1094 cod civil obligația de a face nu se poate achita de o altă persoană în contra voinței creditorului, obligația de întreținere având un caracter personal, netransmisibil.
Simpla schimbare a persoanei fizice a întreținătorului constituie o clauză de desființare a convenției pentru imposibilitatea obiectivă de executare, în temeiul dispozițiilor art. 1156 alin. 4 Cod civil, la cererea creditorului întreținut.
În speță s-a arătat că este vorba de imposibilitatea obiectivă de executare datorită unui caz fortuit respectiv decesul întreținătorului.
Pentru aceste considerente instanța de fond a desființat contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3103/1998 de BNP.
La data de 1 septembrie 2003 - și - au întocmit testamente olografe testând întreaga avere în favoare reclamantului.
Din noul raport de expertiză efectuat în cauză rezultă că defuncții au deținut în proprietate imobilul casă, șură și grădină înscris în CF 792, nr. top 63/10 în suprafață tabulară de 1183 mp și reală 1262 mp și imobilul înscris în CF 785, nr. top 63/11/1 cu profil casă, curte și grădină intravilan în suprafață de 201 mp cu drept de servitute ca streașina casei să fie deasupra parcelei 63/11/1 ca fond servant, fără dreptul de picura apa din- 63/11/1.
Cum unicul moștenitor al defuncților este reclamantul, s-a conchis că acestuia îi va reveni întreaga masă succesorală.
Instanța a dispus ca după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, să fie înscris dreptul de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
Ca urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, a fost anulat parțial certificatul de moștenitor după defunctul - cu privire la radierea imobilului înscris în CF 785, nr. top 63/11/1 în suprafață de 201 mp și a terenului arabil în suprafață de 592 mp din tarlaua 6, parcela 439.
S-a respins cererea reconvențională, cu motivarea că pârâtul n-a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a moștenirii după defuncții -, astfel că cererea este lipsită de interes.
Apărarea pârâtului că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, a fost respinsă de instanță, considerându-se că acest drept s-a născut în momentul decesului lui -, respectiv anul 2003 iar acțiunea a fost introdusă în anul 2005, în cadrul celor trei ani.
Instanța a apreciat de asemenea că reclamantul are calitate procesuală activă fiind unicul moștenitor al defuncților - care în timpul vieții au promovat o asemenea acțiune.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3200 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 51/ pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul - împotriva sentinței primei instanțe. A fost respinsă cererea intimatului - privind cheltuielile de judecată în apel.
În considerentele deciziei s-a reținut că în motivarea cererii sale, reclamantul nu a invocat că ar fi derizorie suma de bani stabilită la vânzare, și nici nu a susținut că nu s-a plătit, ci a insistat pe imposibilitatea îndeplinirii obligației de întreținere datorită decesului debitorului acesteia.
Chiar dacă s-a făcut o evaluare a întreținerii, aceasta nu înlătură elementul aleatoriu, specific, determinat de incertitudinea datei la care ar survenii decesul celor întreținuți și nici nu conduce la îndeplinirea contractului în sensul că ar fi de rentă viageră.
Împrejurarea că părinților defunctului - l-ar fi revenit anumite sume la decesul acestuia nu schimbă datele speței.
Contractul de vânzare cu clauză de întreținere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale în materia obligațiilor, înscrise în art. 1020 și 1021 Cod civil cu privire la condiția rezolutorie, aceasta fiind subînțelesă atunci când una dintre părți nu-și îndeplinește ori nu-și mai poate îndeplini angajamentul luat.
Astfel, contractul nu se desființează de drept, ci partea în privința căreia nu s-a executat sau nu se mai poate executa angajamentul are alegerea fie să oblige pe cealaltă parte să execute contractul, când este posibil, fie să ceară desființarea contractului.
Or, la 17.04.2004, beneficiarii - soții - - au dat declarații în sensul că sunt întreținuți de reclamant și că nimeni altcineva nu i-a căutat și nu i-a ajutat, astfel că lipsește acordul lor pentru continuarea întreținerii în persoana pârâtului (213 și 214 dos. fond), mai ales că nici nu se poate trece peste caracterul "intuitu persoane" al contractului.
Obligația de întreținere asumată ar fi subzistat pentru toată perioada vieții creditorilor întreținerii, fiind fără relevanță că aceștia n-au solicitat rezilierea până în 2004.
Apoi, chiar dacă între părți a existat o stare conflictuală, nimic nu-l împiedica pe pârât să dea o declarație de acceptare expresă a succesiunii.
Pe de altă parte, desființându-se contractul de vânzare-cumpărare cu sarcină de întreținere, imobilele ce-au făcut obiectul contractului s-au reîntors în patrimoniul vânzătorilor, astfel că intră în masa succesorală rămasă după aceștia.
Și excepția prescripției a fost în mod corect soluționată, în mod just apreciind prima instanță că termenul începe să curgă de la decesul lui -, acțiunea fiind introdusă în intervalul celor 3 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul - solicitând modificarea în totalitate a celor două hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantului și a admiterii cererii reconvenționale, motivat de faptul că hotărârile sunt nelegale și netemeinice pentru motivele de casare prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs invocă sub un prim aspect lipsa calității procesuale active a reclamantului - deoarece acesta nu este parte în contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, având calitatea de terț față de părțile contractante, iar - nu a avut obligație de întreținere față de reclamant ci față de părinții acestuia, stipulată ca o clauză accesorie în contractul de vânzare - cumpărare.
Consideră că singurii care puteau cere rezilierea contractului pentru nerespectarea obligației de întreținere erau întreținuții - și -.
Prestația principală din acest contract este plata prețului astfel că actul respectiv trebuie să urmeze regulile specifice contractelor de vânzare - cumpărare, rezoluțiunea nefiind posibilă decât în cazul îndeplinirii cu rea- credință a obligațiilor specifice actului juridic.
Susține că în mod greșit s-a reținut de către instanțe calitatea procesuală activă a reclamantului pentru că este unicul moștenitor al defuncților - în condițiile în care, în speță clauza de întreținere a încetat prin decesul întreținătorului -, deci nu se pune problema rezoluțiunii întregului contract de vânzare - cumpărare pe considerentul neexecutării clauzei de întreținere din culpă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1020 - 1021 cod civil.
Un al doilea motiv de recurs vizează prescripția dreptului la acțiune, recurentul arătând că reclamantul putea să ceară rezoluțiunea contractului în termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Reclamantul nu a invocat nulitatea absolută iar testamentele olografe întocmite după decesul întreținătorului nu-și mai produc efectele asupra bunurilor care nu se mai aflau în patrimoniul testatorilor la data decesului.
Sentința este profund nelegală pentru că deși reclamantul nu avea calitate procesuală activă, instanța l-a înlăturat pe pârât de la moștenire deși avea calitatea de moștenitor rezervatar după bunicii săi.
Sub un al treilea motiv de recurs se invocă greșita interpretare a actului juridic dedus judecății conform art. 977 și urm, art. 1294, 947 și 948 cod civil.
Cu privire la acestea, arată că din probele dosarului rezultă că voința părților a fost de încheiere a unui contract de vânzare - cumpărare deoarece - nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere, asumate printr-un contract anterior, părinții acestuia având posibilități de întreținere. Prin urmare, actul juridic încheiat nu poate fi interpretat decât ca un contract oneros, conform art. 947 alin. 1 cod civil, care a respectat toate clauzele esențiale ale contractelor prev. de art. 948 cod civil. Din conținutul acestuia rezultă fără putință de tăgadă că prețul vânzării a fost stabilit de comun acord și achitat astfel că actul nu poate fi interpretat decât conform art. 1294 cod civil, respectiv că prețul nu a fost derizoriu la acea dată și a fost achitat în întregime.
Întreținerea a fost evaluată la suma de 12.000.000 ROL deoarece reclamanții nu aveau nevoie de întreținere și nu au avut până la data decesului. -, fiul acestora dădea tot salariul în casă, sume care depășeau valoarea de 12.000.000 ROL iar în ziua decesului său, părinții săi au încasat 14.000.000 lei ajutor de înmormântare, suma de 6.525.360 lei primă de asigurare și au lichidat contul defunctului de la.R încasând suma de 22.485.000 ROL. În acest mod, întreținuții - au înțeles să încaseze despăgubirile evaluate în clauza de întreținere conform art. 1075 cod civil.
Fără nici un temei legal instanța concluzionează că acea clauză de întreținere ar fi fost determinantă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, împrejurare care este în contradicție cu voința părților și cu conținutul actului.
Soluționând capătul III de cerere din acțiune în mod greșit, și celelalte capete de cerere ale acțiunii sunt greșite.
Concluzionând arată că cele două hotărâri sunt nelegale și netemeinice ca urmare a interpretării greșite a contractului de vânzare - cumpărare, fiind lipsite de temei legal și date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Mai precizează că prin acțiune s-a susținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nu s-a transmis întregul imobil, speculându-se unele notări făcute în cartea funciară în anul 1947 care nu au relevanță în cauză, prin raportul de contraexpertiză stabilindu-se cu certitudine că prin contract s-a transmis întregul imobil.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul - a solicitat respingerea recursului arătând că nu s-a susținut niciodată că prețul este derizoriu, că întreținuții nu puteau fi obligați să accepte o întreținere prestată de moștenitorul întreținătorului iar recurentul are dreptul doar la restituirea prețului și a prestației întreținerii efectuate de tatăl său până la data decesului, lucru cu care intimatul a fost de acord.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Contractul în discuție este încheiat în anul 1998 iar din titulatura sa rezultă că este un act de vânzare - cumpărare cu sarcină de întreținere. Acesta cuprinde atât clauze de vânzare - cumpărare cât și clauze de prestare a întreținerii de către - în beneficiul părinților săi. Din conținutul actului rezidă cu evidență atât voința părților de a vinde - cumpăra cât și cea de a presta întreținere și de a beneficia de aceasta cu tot ce presupune o obligație de întreținere: toate cele necesare traiului, în caz de boală tratament medical, asigurare de medicamente, înmormântare.
Față de cuprinsul actului juridic încheiat între părți nu se poate susține cu temei că prestația principală din acesta este plata prețului și că actul ar trebui să urmeze regulile specifice contractului de vânzare - cumpărare, așa cum afirmă recurentul.
Instanțele fondului au reținut corect faptul că actul juridic contestat de reclamant este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor.
În consecință nu se impune cenzurarea acestui contract din perspectiva dispozițiilor art. 1294 cod civil, cu atât mai mult cu cât nu s-a invocat în speță ca motiv de desființare a contractului prețul derizoriu.
De asemenea, se reține că reclamantul nu invocă și nici instanțele fondului nu constată că nu s-au respectat cerințele art. 948 cod civil, astfel că este inutil a se analiza actul juridic dedus judecății din perspectiva argumentelor recurentului bazate pe acest text de lege.
Este adevărat că actul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere este un contract oneros dar nu unul comutativ în conformitate cu dispozițiile art. 947 alin. 1 cod civil, invocate de recurent ci unul aleatoriu, potrivit art. 947 alin. 2 cod civil, așa cum s-a reținut și de instanțele fondului. Acest caracter aleatoriu este determinat tocmai de clauzele contractului referitoare la întreținere, clauze din care se deduce faptul că părțile au avut în vedere posibilitatea unui câștig și riscul unei pierderi, datorită unor împrejurări viitoare și incerte de care depinde întinderea sau chiar existența obligațiilor lor.
Curtea constată că actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere a fost corect interpretat de instanțele de fond și de apel iar motivul de recurs referitor la acest aspect cât și toate susținerile recurentului fundamentate pe ideea lipsei de temei legal și a aplicării greșite a legii prin cele două hotărâri sunt nefondate.
Corect instanțele au reținut și calitatea procesuală activă a reclamantului prin prisma faptului că este unic moștenitor al celor doi creditori ai întreținerii.
Este adevărat că reclamantul nu este parte în contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere însă, nu poate fi considerat terț față de acest contract în condițiile în care acesta a dovedit că este continuator a personalității celor doi defuncți în calitate de unic moștenitor, respectiv în calitate de succesor universal al acestora.
Pârâtul a solicitat prin cerere reconvențională, reducțiunea celor două testamente încheiate de defuncții - și - în favoarea reclamantului. Cum exercitarea dreptului la reducțiune este condiționată de acceptarea moștenirii, nefiind suficientă calitatea conferită de lege de moștenitor rezervatar, iar pârâtul - reclamant reconvențional nu a produs dovezi din care să rezulte că ar fi acceptat tacit sau expres moștenirea bunicilor săi, în mod corect instanțele au procedat la respingerea cererii reconvenționale reținând că doar reclamantul este moștenitor al celor doi defuncți.
Dreptul de întreținere este un drept personal care însă nu influențează caracterul patrimonial al acțiunii în desființarea contractului pentru neexecutarea obligației de întreținere față de beneficiar. Sancțiunea contractuală a desființării, chiar atunci când se referă la o prestație personală are caracter patrimonial pentru că este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părților contractante.
Așadar, acțiunea în desființarea contractului pentru neexecutare, deși se referă la o prestație personală, are incontestabil un caracter patrimonial și, drept urmare, în condițiile în care defuncții nu au renunțat la ea, aceasta trece la moștenitor, care, pe calea transmisiunii succesorale a preluat odată cu activul succesoral și dreptul de a promova sau continua acțiunile patrimoniale ale autorilor săi.
Reținând imposibilitatea obiectivă de executare datorită unui caz fortuit, respectiv decesul debitorului obligației de întreținere cât și dispozițiile art. 1156 alin. 4 și art. 1094 cod civil, judecătoria în mod corect a admis capătul de cerere privind desființarea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
decesului întreținătorului este motivul pentru care instanțele au considerat că sancțiunea desființării contractului este justificată iar nu neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor specifice actului juridic care de altfel nici nu a fost invocată de reclamant. În acest context este inutil a se mai analiza toate susținerile recurentului vizând achitarea prețului vânzării - cumpărării de către tatăl său, respectiv îndeplinirea celorlalte obligații contractuale, acestea neavând nicio relevanță în raport de solicitările reclamantului, de probele dosarului și de cele constatate de cele două instanțe.
În privința termenului de prescripție, Curtea constată că față de momentul la care a intervenit decesul lui - (10.06.2003) acțiunea reclamantului (înregistrată la 16.05.2005 la Judecătoria Deva ), nu depășește termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 astfel că instanțele în mod judicios au respins excepția prescripției dreptului la acțiune, motivul de recurs vizând această chestiune fiind nefondat.
Recurentul invocă pentru prima dată în recurs dispozițiile art. 1075 cod civil cu referire la încasarea de către întreținuți a sumei de 43.010.360 ROL, instanța de apel nefiind sesizată cu nici un motiv de apel care să pună în discuție analizarea acestor dispoziții legale. Cu referire la acest aspect, Curtea, având în vedere și prevederile art. 299 alin. 1 cod procedură civilă, constată că pârâtul nu poate formula pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici pe care nu le-a adresat instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat pentru că s-ar încălca principiul de drept "non omisso medio" ceea ce este inadmisibil.
Prima instanță a ținut cont la soluționarea cauzei de raportul de expertiză întocmit în cauză astfel că recurentul nu mai are niciun interes să facă aprecieri asupra relevanței susținerilor din acțiunea introductivă cu privire la faptul că prin contract nu s-ar fi transmis întregul imobil.
Față de cele ce preced, neputând fi reținut ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurent și prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 cod procedură civilă, Curtea,în temeiul art.312 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În baza art. 274 cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului - suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat ( 18).
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul - împotriva deciziei civile nr. 51/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatului - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - - semn. Președintele Curții de Apel | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară - - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - - |
Grefier, |
.
Tehn.
4 ex/22.12.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
