Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 46
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de SC SRL V prin reprezentantul său legal împotriva deciziei civile numărul 123/A/16.09.2008 a Tribunalului Vaslui și a sentinței civile numărul 1766/26.06.2006 a Judecătoriei Bârlad.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra competenței instanței în soluționarea pricinii au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca apărătorul recurentei să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1766 din 26 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a respins cererea formulată de reclamanta "- SRL - cu punct de lucru în Bârlad în contradictoriu cu pârâta "" Bârlad, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.07.2003 la sediul "" Bârlad s-a încheiat un protocol înregistrat la nr. 1338/15.07.2003 între "" Bârlad - pârâta "-" - reclamantă.
In protocol se afirmă că reclamanta este proprietara platformei betonate 6146,5 mp. și a utilităților și racordurilor interioare și exterioare și a racordurilor aferente care sunt proprietatea sa.
De comun acord părțile au convenit următoarele: reclamanta va ceda pârâtei 50% din utilitățile interioare și exterioare și racordurile aferente care sunt proprietatea sa. Pârâta va ceda către reclamantă 50% din clădirea administrativă și hala de producție aparținând pârâtei.
Pârâta va păstra în proprietate platforma betonată în suprafață de 6146,5 mp. pe care a administrat-o până în prezent ce reprezintă cealaltă J de platformă rezultată în urma divizării.
Cele două societăți vor funcționa după statutul propriu în relații de vecinătate și colaborare.
S-a convenit de comun acord ca reclamantei să-i revină partea de clădire parte+ etaj amplasară în partea a scării centrale de acces alcătuită din 5 birouri, vestiare, grupuri sanitare și oficiu.
Pârâtei îi vor reveni toate birourile din partea dreaptă a scării de acces, iar din sala de ședință se vor amenaja două grupuri sanitare pentru bărbați și femei pe cheltuiala reclamantei.
De asemenea s-a convenit de comun acord ca 50% din centrala termică să revină fiecărei societăți.
La parter în partea a scării reclamantei îi vor reveni cele 3 grupuri sanitare și atelierul de reparații motoare.
Pârâtei îi revin celelalte spații din partea dreaptă a ușii de acces în clădirea de la parter.
Reclamantei îi va reveni 50% din hala din partea de vest.
S-a convenit de comun acord de către cele două părți ca depozitul de carburanți de lângă cabina de poartă să revină reclamantei, iar depozitul dispus în partea de sud să revină pârâtei.
Reclamanta susține că este proprietara bunurilor arătate în protocol în baza procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri încheiat la data de 11.07.2003 de Direcția Generală a Finanțelor Publice V - Administrația Finanțelor Publice Bârlad, seria nr. - înregistrat la nr. 16803.
Conform procesului verbal, prin vânzarea directă din 09.07.2003 Bârlad valorificat prin vânzarea directă platforma betonată în suprafață de 6145,5 mp. și utilități interioare și exterioare aparținând clădirii "".
Debitor figurează "" Bârlad și cumpărător reclamanta.
La rubrica datele de identificare ale bunului este menționat: platforma betonată în suprafață de 6145,5 mp. și utilități interioare și exterioare și construită din beton armat și materiale și instalații electrice,apă. Canal și încălzire,uzură 65%,situată în Bârlad,-, iar terenul în administrație pe durata existenței construcției în suprafață de 6145,5 mp. situat în aceeași adresă.
Se menționează utilități interioare și exterioare din clădire aparținând "" Bârlad: instalație electrică, racord apă -canal, instalație sanitară interioară, instalație încălzire racorduri (branșament) exterioare.
Adjudecarea s-a făcut la prețul de 840.336.134 lei.
La aceeași dată s-a încheiat și procesul verbal de punere în posesie, în baza procesului verbal de adjudecare, a reclamantei cu privire la bunurile de mai sus.
In procesul verbal se menționează că platforma betonată în suprafață de 6.145,50 mp. amplasată în interiorul incintei "" A.Bârlad/ "" Bârlad, aflată în patrimoniul "" Bârlad.
Analizând obiectul cererii în temeiul textului de lege invocat art.1073-1077 Cod civil, raportat și la probele administrate în cauză, instanța a apreciat că există posibilitatea ca o instanță să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb, dar numai cu privire la suplinirea consimțământului părților la încheierea în formă autentică a actului juridic intervenit între ele.
Analizând actul de schimb încheiat între părți, denumit "protocol" instanța a constatat că nu a fost prezentă clauza prin care părțile își asumă obligația, de comun acord să se prezinte la notariat în vederea încheierii actului în formă autentică, pârâta neasumându-și obligația de a face.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că a notificat pe pârâtă în vederea prezentării la notariat și a încheierii actelor în formă autentică.
In aceste condiții, nu sunt aplicabile dispozițiile art.1073-1077 Cod civil, nefiind dovedit refuzul pârâtei de a se prezenta la notariat în vederea încheierii actului în formă autentică, instanța neavând ce suplini în prezenta cauză, nefiind făcute dovezi cu privire la lipsa consimțământului pârâtei, a neîndeplinirii exacte a unei obligații asumate de aceasta conform art. 1073 Cod civil.
Fiind vorba de o construcție fără teren, lipsa formei autentice nu afectează valabilitatea actului de schimb, care în temeiul art. 969 cod civil este valabil prin acordul părților, printr-un înscris sub semnătură privată, aceste convenții nefiind supuse obligativității formei autentice pentru valabilitate, deci protocolul este un act de schimb valabil încheiat între părți conform art. 1405-1409 Cod civil.
Cu privire la probele cu acte depuse de reclamantă instanța a apreciat că nu poate face o verificare temeinică a legalității actului de schimb, deoarece nu s-a făcut dovada că bunurile supuse schimbării sunt proprietatea pârâtei, doar reclamanta încercând să facă dovada dreptului său de proprietate cu procesul verbal de adjudecare.
Instanța nu a putut face o verificare nici a bunurilor supuse schimbului, acestea nefiind clar individualizate nici în procesul verbal, nici în protocol, descrierea lor fiind generică și delimitarea procentuală, situație care face imposibilă identificarea bunurilor care fac obiectul convenției de schimb, cerință obligatorie cu ocazia întocmirii unui act autentic.
Față de cele reținute mai sus, instanța a apreciat că cererea reclamantei este nedovedită, fiind respinsă în temeiul art.1169 Cod civil raportat la art. 1073-1079 Cod civil, deoarece nu s-a făcut dovada că pârâta și-ar fi asumat obligația contractuală, într-o promisiune bilaterală, pe care nu ar fi executat-o din culpa sa.
In aceste condiții, reclamanta nu poate solicita prin intermediul instanței executarea silită în natură a unei obligații de a face, inexistente, prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 123/A/16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a respins apelul declarat de reclamanta "-" împotriva sentinței civile nr. 1766 din 26.06.2006 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care a păstrat-
În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 1405 Cod civil "schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul" iar potrivit art. 1406 Cod civil "schimbul se face prin singurul consimțământ "întocmai ca și vânzarea".
Părțile pot conveni să încheie un antecontract de schimb prin care să își asume reciproc obligația de a încheia între ele, în viitor, un contract de schimb, respectiv de a îndeplini toate operațiunile necesare pentru ca schimbul să poată fi perfectat potrivit legii.
Apelanta susține că actul încheiat cu intimata este, în esență, o promisiune bilaterală, respectiv un antecontract prin care părțile s-au obligat să-și dea un bun pentru altul.
Or, față de caracterul consensual al contractului de schimb, în mod corect prima instanță a reținut că actul în cauză, nu cuprinde clauza, de esența antecontractului, că părțile se obligă să îndeplinească toate operațiunile necesare pentru perfectarea schimbului în forma autentică, sub acest aspect critica formulată nefiind justificată.
Conform "protocolului" încheiat la data de 15.07.2003, apelanta "va ceda "" Bârlad, 50% din utilitățile interioare și exterioare și a racordurilor aferente, proprietatea sa iar aceasta va ceda 50% din clădire administrației și hala de producție.
In continuare părțile au prevăzut modul de împărțire a încăperilor din clădire, centrala termică și hala de producție revenind fiecăruia, în proporție de 50%.
Rezultă deci că în mod corect prima instanță a reținut că bunurile supuse schimbului nu sunt clar individualizate, descrierea lor fiind generică și delimitarea procentuală, această situație făcând imposibilă identificarea lor, cerință obligatorie pentru încheierea unui act autentic.
Susținerile apelantei că bunurile supuse schimbului au fost individualizate conform planurilor de amplasament și delimitare a proprietăților - depuse la dosarul cauzei precum și conform raportului de expertiză tehnică în construcții efectuate în apel nu pot fi primite, deoarece sub aspectul menționat sunt lipsite de relevanță.
De altfel prin întâmpinarea formulată în apel intimata a precizat că protocolul invocat de apelantă a fost încheiat fără acordulacționarului unic, bunurile societății aparținând domeniului public.
Față de considerentele expuse în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-a respins apelul declarat de " " împotriva sentinței civile nr. 1766/2006 a Judecătoriei Bârlad pe care o va păstra.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta "-" V, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel în mod nelegal nu a făcut distincție între obligația de a da în cazul bunurilor individual determinate și obligația de a face.
Arată că în cauza de față obligația de a da a fost executată, fiind operant transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în cazul fiecărui copermutant, cât și predarea acestora la momentul perfectării protocolului.
Demersul juridic întreprins are ca finalitate obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de schimb, fiind necesară la înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor obținute prin schimb în cartea funciară.
recurenta că nu se ridică problema determinării consimțământului copermutantului, în sensul obligației de a da - de a transfera dreptul de proprietate asupra bunurilor ori de a suplini acest consimțământ de către instanță, atât timp cât convenția de schimb s-a perfectat dovada fiind posesia și folosința bunurilor din acest moment.
Intimata a refuzat să se prezinte la notar pentru a da formă autentică convenției încheiate, astfel încât cele 2 instanțe aveau căderea de a constata valabilitatea schimbului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb. Se arată de recurentă că acordul de perfectare a schimbului a existat încă din 1994 când deținătorul majoritar - Consiliul Local Bârlad - a ratificat actul de împărțire a celor 2 societăți care s-au format prin divizare și anume "" și "" Arată că instanțele au ignorat și acel proces-verbal în care se arată că de împărțirea proprietăților care au revenit celor 2 societăți formate prin divizare va beneficia și noul cumpărător al platformei betonate și a utilităților interioare, adică recurenta.
În drept sunt invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului în sensul criticilor formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că decizia atacată este nelegală, fiind incident motivul de casare înscris în art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, referitor la încălcarea normelor de competență materială absolută.
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bârlad (astfel cum a fost modificată) reclamanta-recurentă a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb în legătură cu bunurile dobândite prin protocolul încheiat la data de 15.07.2003 prin care s-ar fi statuat asupra divizării și cedării patrimoniilor societăților litigante.
Cum operațiunile judiciare întreprinse de părțile litigante consemnate în protocolul perfectat la data de 14.07.2003 au vizat fondul de comerț al societăților copermutante, și având în vedere disp. art. 4 Cod comercial, rezultă că raportul juridic dedus judecății are o natură comercială.
Reclamanta a investit astfel judecătoria cu un litigiu comercial, iar din coroborarea disp. art. 2 și art. 36 din Legea nr. 304/2004 rezultă că hotărârile pronunțate de judecătorii ca instanțe de prim grad, în materie comercială, sunt supuse controlului judecătoresc (apel/recurs) la tribunal în complet specializat. Întrucât în cadrul Tribunalului Vaslui funcționează secția comercială rezultă că în raport de natura raportului juridic litigios competența în soluționarea căii de atac determinată de obiectul pricinii aparține secției comerciale și nu secției civile din cadrul tribunalului.
Cum raportul juridic dedus judecății este supus legilor și jurisdicțiilor comerciale, urmează a se constata că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de ordine publică ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute.
Existența acestui motiv de casare face de prisos analizarea celorlalte motive invocate de recurentă care vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei în rejudecare.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a admite recursul și în baza disp. art. 312 alin. 5 și 6 Cod procedură civilă să caseze decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului secției comerciale a Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de SC "-" SRL prin reprezentantul său legal împotriva deciziei civile nr. 123/A/16.09.2008 a Tribunalului Vaslui și a sentinței civile nr. 1766/26.06.2006 a Judecătoriei Bârlad, hotărâri pe care le casează și, în consecință:
Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vaslui - secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
24.02.2009
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu, Georgeta Protea
