Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 46.
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 665A/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă B și intimata - pârâtă Primăria Municipiului
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - pârâți și, personal și asistați de avocat, intimata - reclamantă B, reprezentată de avocat ce depune delegația de substituire a domnului avocat, lipsind intimata - pârâtă Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurenților pârâți și, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei - reclamante B, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților pârâți și, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată, solicitând amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei - reclamante B, solicită respingerea ca neîntemeiată a recursului formulat de recurenții-pârâți, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, precizând că va depune și concluzii scrise. De asemenea, arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Princerereaînregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, la data de 23.11.2005, sub nr. 5600/2005 (număr unic de înregistrare -), reclamanta Bac hemat în judecată pe pârății Primăria Municipiului B prin Primarul -, și și a solicitat instanței să constate, prin hotărârea pe care o va pronunța, că imobilul situat în B,-, sector 2, fost preluat de stat fără titlu valabil; să dispună restituirea în natură a părții din imobil care nu a fost înstrăinată și, de asemenea, să dispună obligarea pârâților și să-i lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în B,-, sector 2, ca efect al comparării titlului său cu cel al pârâților. Reclamanta a mai solicitat ca, în cazul în care se va respinge cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată, să-i fie acordate despăgubiri conform dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Ulterior, reclamanta și-aprecizatcererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat să se constate că statul a efectuat o preluare fără titlu valabil a imobilului situat în B,-, sector 2 și, de asemenea, să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie acest imobil.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că imobilul situat la adresa menționată mai sus, a fost proprietatea acesteia, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1171/20.02.1974. Imobilul a fost preluat de stat fără titlu legal, în mod abuziv, în baza Decretului nr. 223/1974 și a Deciziei nr. 819/16.06.1985. A mai arătat că, imobilul în litigiu a fost vândut de Primăria Municipiului B pârâților, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 144/27.09.1996, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 213/1999, art. 480 și art. 483 din civ. Declarația Universală a Drepturilor Omului, Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 859/13.06.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul București Secția a III-a Civilă a declinat competența soluționării cererii formulată de rec1amantă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Baf ost înregistrat, la data de 03.09.2007, dosarul nr-.
Prinsentința civilă nr. 8338/22.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă a respins excepția precizată a lipsei calității procesuale pasive a pârâților și pentru primul capăt al cererii de chemare în judecată. A admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, pentru lipsa de interes invocată de pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul - și a respins capătul de cerere ce are ca obiect acțiune în constatare, formulat de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul -, ca fiind lipsit de interes. A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere ce are ca obiect revendicare a și a disjuns judecata acestui capăt de cerere, acordând termen la data de 19.11.2007.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, referitor la primul capăt al cererii de chemare în judecată, că reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizare, motiv pentru care acțiunea în constatare este inadmisibilă. A reținut că reclamanta nu are un interes juridic născut și actual pentru formularea unei acțiuni în constatare în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, acesta fiind și motivul pentru care a formulat acțiunea în revendicare împotriva pârâților, prin care a solicitat să se dispună compararea titlurilor de proprietate deținute de părți.
Prima instanță a considerat că se impune disjungerea capătului de cerere ce are ca obiect revendicarea și a acordat termen pentru soluționarea acestuia, reținând că o asemenea cerere este admisibilă, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 480 din civ.
Prindecizia civilă nr. 665A/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a admis apelul reclamantei, fiind desființată sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a reținut că cererea dedusă judecății cuprinde două capete. Primul capăt de cerere are ca obiect constatarea nevalabilității titlului în baza căruia imobilul în litigiu a fost preluat de stat și a fost întemeiat pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998, iar cel de-al doilea, are ca obiect revendicarea acestui imobil de la pârâții, întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 480 din civ.
Conform art. 6 alin. 2 și 3 din Legea nr. 213/1998, "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, pot fi revendicare de foștii proprietari sau de succesorii acestora. iar instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului".
Reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în baza acestor dispoziții legale, motiv pentru care Tribunalul a considerat că cererea sa este admisibilă, iar prima instanță a dispus greșit respingerea ei ca inadmisibilă și lipsită de interes.
Tribunalul a apreciat că interesul reclamantei pentru formularea prezentei cereri este justificat, este un interes născut, actual și legitim. Reclamanta a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost proprietatea sa, iar în prezent acest imobil este deținut de pârâții în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și, având în vedere că acest act normativ nu este menționat expres în art. 2 din Lege nr. 10/2001, ci numai în Normele metodologice de aplicarea a acestei legi, Tribunalul a considerat că, în temeiul art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, cererea prin care reclamanta solicită să fie analizat titlul în baza căruia statul a preluat imobilul, este admisibilă și, de asemenea, interesul pentru promovarea unei asemenea cereri este justificat, fiind unul legitim și actual. Analizarea valabilității titlului pe care statul l-a deținut pentru imobilul ce a fost proprietatea reclamantei se impune să fie făcută, deoarece o asemenea analiză este necesară pentru soluționarea celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv pentru acțiunea în revendicare întemeiată pe art. 480 din civ.
Împotriva acestei decizii, pârâții și au formulatrecursîn termen legal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. (hotărârea dată cu aplicarea greșită a legii), s-au arătat următoarele:
1. Analiza primului capăt de cerere, care vizaconstatarea lipsei de valabilitate a titlului statului, nu putea să capete decât o soluție de respingere ca fiindinadmisibilă, în condițiile în care intimații pot promova acțiune în constatare, numai în situația în care nu ar fi avut la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul -. Or, astfel cum rezultă din redactarea primului capăt de cerere și potrivit disp art. 111 Cod proc civ, partea poate promova acțiune în constatare, dacă nu ar avea la dispoziție acțiunea în realizare.
Partea însă are la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului și pe cale de consecință, în mod legal s-a statuat de instanța fondului inadmisibilitatea acestui capăt de cerere.
Deopotrivă instanța în apel face trimitere trunchiat la disp art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, și considera că apelanta-reclamantă, în temeiul acestor prevederi, poate investi instanța să dezlege o cauză, ignorând dispozițiile unor legi speciale.
Din analiza textului prevăzut în art. 6 din această lege, acțiunea în revendicare era admisibilă, dacă bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945- 22.12.1989, nu făceau obiectul unei legi speciale de reparație, ori aceste bunuri fac obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001, situație în care, acțiunea în constatarea valabilității titlului statului întemeiată pe disp. art. 6 din Legea nr. 213/1998, apare inadmisibilă.
În acest mod se explică de ce Legea nr. 10/2001 cuprinde reglementări care arată că bunurile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 sau a unor legi de privatizare, nu mai pot fi restituite în natura foștilor proprietari, aceștia având doar dreptul la măsuri reparatorii.
Or, potrivit principiului "specialia generalibus derogant" intimații-reclamanți nu au dreptul de opțiune între procedura prevăzută de legea specială și acțiunea de drept comun, prima înlăturând-o pe cea de a doua, per a contrario eludându-se dispozițiile legii speciale.
Se știe că, pentru soluționarea conflictului legilor în timp este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit potrivit legii posterioare. Legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna că legea nouă să fie aplicabilă retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin (2) din Constituție și cerințelor legate de asigurarea stabilității raporturilor juridice. Noua lege nu poate desființa modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, această modalitate fiind supusă regulii "tempus regit actum".
2. Este nelegală motivarea legată deinteresulîn promovarea acestui capăt de cerere, pentru că, în ceea ce privește interesul promovării acțiunii în contradictoriu cu Municipiul B, în mod corect a statuat instanța lipsa interesului reclamantei-apelante, însă nu din perspectiva textului din art. 6 alin 1 Legii nr. 213/1998, ci numai a prevederilor alin. 2 la acest articol, pentru că această prevedere, vizează analiza preluării; or, în condițiile apariției Legii nr. 10/2001, lege specială derogatorie de la dreptul comun, trebuia dezlegată inadmisibilitatea, apelantă putând obține despăgubiri prin echivalent.
Recurenții au făcut trimitere la dispozițiile Primarului - date în aplicarea Legii speciale nr. 10/2001, neatacată, prin care apelanta-reclamantă a primit restituirea în natură pentru teren, iar pentru construcție în mod legal s-au acordat despăgubiri, în condițiile în care recurenții, prin Decizia civilă nr. 1140/23 noiembrie 2004 - irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel- Secția a III-a în dosarul nr. 3834/2004 având drept obiect constatarea nulității contractului lor de vânzare-cumpărare, au dobândit legal spațiul, prin respingerea acțiunii, confirmându-se valabilitatea actului juridic.
Această statuare în ceea ce privește lipsa de interes, este legată direct de inadmisibilitatea procedurală ca acțiune în constatare, iar nu în situația acțiunii în realizarea dreptului.
Cu referire la legătura dintre primul capăt de cerere, ea poate fi privită prin perspectiva preluării legale de către stat, cu consecința dobândirii legale de către recurenții-pârâți, prin dezlegările date de instanțele de judecată, care au hotărât valabilitatea titlului lor de proprietate.
Intimata-reclamantă a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând în esență, că solicitarea de constatare poartă asupra unui drept și nu asupra unei situații de fapt, iar constatarea nevalabilității titlului statului nu poate opera "ope legis", acest aspect rămânând la aprecierea instanțelor de judecată, în funcție de fiecare caz în parte.
Intimata-reclamantă a invocat prin notele de ședință depuse la 20.10.2008, excepția lipsei calității procesuale a recurenților pârâți și, apărare recalificată de către C ca fiindexcepția inadmisibilității recursului,respinsă prin încheierea de ședință din 21.10.2008, pentru considerentele menționate în cuprinsul acesteia.
Totodată, prin încheierea de ședință din 16.12.2008, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către recurenți, de sesizare a Curții Constituționale cuexcepția de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit.h din Legea nr. 10/2001. Soluția a fost menținută prin Decizia nr. 7662/24.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de proprietate intelectuală.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins,pentru următoarele considerente:
Susținerile recursului privesc, în esență, admisibilitatea cererii în constatarea lipsei de valabilitate a titlului statului, respectiv existența interesului în formularea unei asemenea cereri.
Pe de o parte, Curtea constată că nu se poate reține argumentul potrivit căruia este înlăturată posibilitatea formulării unei acțiuni în constatare, datorită existenței la îndemâna reclamantei a unei acțiuni în realizare, sub forma revendicării imobiliare, deoarece constatarea solicitată urmează a fi efectuată asupra dreptului de proprietate opus reclamantei de către stat și nu asupra unei situații de fapt care să producă impediment la eventuala recunoaștere.
De altfel, necesitatea unui astfel de demers juridic a fost consacrată și în termeni expreși de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, aflată încă în vigoare, în cuprinsul art. 6 prevăzându-se în mod expres că "instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului."
Pe de altă parte, în privința interesului formulării acțiunii, constatarea nevalabilității titlului statului de preluare a imobilului în litigiu, poate echivala cu recunoașterea cu efect retroactiv a dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel încât reclamanta să aibă interes patrimonial, constând în scopul de a i se restitui în natură imobilul preluat, respectiv un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 aditțonal la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în înțelesul autonom al acestui termen, astfel cum a fost acesta conturat în jurisprudența CEDO, concluzia fiind aceea că este necesar a se recunoaște reclamantei accesul la instrumentul specific de apărare a acestui bun, care este acțiunea în justiție.
Ca atare, urmând ipoteza enunțată, eventuala constatare de inexistență a unui titlu valabil asupra imobilului, poate conduce la concluzia că statul nu putea să înstrăineze în mod valabil.
În plus, imobilele care nu au intrat cu titlu valabil în proprietatea statului, nu făceau obiectul de reglementare al Legii 112/1995, care reglementa regimul juridic al imobilelor ce trecuseră cu titlu în proprietatea statului, afectând prin urmare, încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, interesul și posibilitatea reclamantei în formularea acțiunii în constatare fiind dovedite, Curtea va reține că decizia atacata pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de către recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 665A/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă B și intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red. / Tehnored. AP, / 2 ex.
Secția a III-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Mihaela
