Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 463/
Ședința publică din data de 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în C,-, împotriva deciziei civile nr. 233/C din 03.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în M,-, județul C, cererea de chemare în judecată având ca obiect "acțiune în constatare".
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 21 2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de fata;
La 28 martie 2007 reclamanții si au chemat în judecată pârâtul solicitând instanței să interpreteze manifestarea de voință exprimata în actul de vânzare cumpărare nr. 705/1994, act nul, ca producând efecte ca manifestare de voință pentru promisiune de vânzare cumpărare și să se pronunțe o hotărâre ce ține loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul in suprafață de 1000 mp, 50 parcela A 451/43, dobândit de parat prin titlul de proprietate nr. 18403/834/21 aprilie 1994 emis in temeiul Legii nr. 18/1991.
In motivarea cererii reclamanții au arătat ca prin contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 705/1994 au cumpărat de la parat terenul in suprafața de 1000 mp. Printr-un act secret partile au consemnat prețul real ca fiind 5.000.000 lei (ROL), plătit la 07.01.1994 si nu 20.000 lei cum s-a consemnat in actul autentic.
Prin înscris sub semnătura privata paratul a renunțat la clauza de întreținere in prezenta martorilor si -.
Prin decizia civila nr. 494/24.10.2006 Curtea de Apel Constantaa constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare, reținându-se ca înstrăinarea terenului s-a făcut cu încălcarea dispoziției legale imperative care instituie interdicția de înstrăinare a terenului timp de 10 ani.
Reclamanții susțin ca este aplicabil in speță principiul conversiunii actelor juridice în sensul că voința părților, deși exprimata in cuprinsul unui act nul, valorează manifestare de voință în sensul în care produce efecte juridice, respectiv antecontract de vânzare cumpărare.
Paratul a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii reclamanților, apreciind ca in cauza nu poate opera conversiunea actelor juridice pentru ca nu exista doua acte juridice intre care să aibă loc conversiunea, ci numai un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, lovit de nulitate absolută ca urmare a încălcării unor dispoziții legale imperative.
Prin sentința civila nr. 15157 din 11 septembrie 2008 Judecătoria Constantaa respins ca nefondata acțiunea reclamanților.
In considerentele sentinței prima instanța a reținut ca nu poate fi primita susținerea reclamanților in sensul ca deși nul absolut contractul de vânzare cumpărare acesta poate fi interpretat ca o manifestare valabila de promisiune de vânzare cumpărare deoarece nu se poate invoca principiul de drept al conversiunii cu scopul de a interpreta valabil efecte juridice nelegale ce își au cauza intr-un act juridic contrar legii.
Instanța de fond a mai reținut si ca nu se poate da eficienta conversiunii pentru ca paratul nu a fost de acord cu aceasta operațiune si cat timp voința parților de înstrăinare, ca element constitutiv al cauzei juridice, a fost constatata ca nevalabila la data perfectării actului in 1994, încălcând interdicția de înstrăinare, nu se poate da eficienta pe aceasta cale unor efecte juridice care contravin legii.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamanții si a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 233 din 3 aprilie 2009 pronunțata de Tribunalul Constanta.
Pentru a pronunța aceasta decizie tribunalul a reținut ca după declararea irevocabila a nulității contractului de vânzare cumpărare părțile au fost repuse in situația anterioara încheierii lui, situație in care părțile trebuie să-și manifeste din nou voința în sensul conversiunii actului juridic declarat nul, respectiv să-și exprime consimțământul în ce privește promisiunea fiecăruia de a încheia pe viitor contractul de vânzare cumpărare.
Instanța a considerat că în lipsa consimțământului este excesiv să se încheie un antecontract de vânzare cumpărare in condițiile in care termenul imperativ de 10 ani a expirat iar părțile pot să încheie direct actul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții si care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, au susținut ca instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății atunci când a considerat ca este nevoie de un nou consimțământ al părților. Voința părților exprimată în actul nul valorează manifestare de voință în sensul în care produce efecte juridice, anume antecontract de vânzare cumpărare.
Actul încheiat de părți, desființat, echivalează cu un antecontract, valabil încheiat, pentru ca îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru un asemenea act.
În temeiul antecontractului părțile au obligații reciproce, respectiv încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, aceasta obligație de a face fiind susceptibilă de executare voluntară sau silită în măsura în care vreuna dintre părți refuză încheierea lui. Hotărârea judecătorească poate suplimenta, în temeiul art. 1075 si 1077 Cod civil, manifestarea de voință a părții care refuză culpabil încheierea actului.
Recurenții au susținut și că instanța de apel a stabilit in mod nelegal cuantumul taxei de timbru pentru că cererea reclamanților de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare este o cerere de executare silită a unei obligații de a face, născută din antecontract, situație în care cuantumul taxei de timbru trebuie calculat funcție de valoarea trecută de părți în antecontract iar nu la valoarea de circulație a terenului.
Examinând legalitatea deciziei pronunțate de tribunal în raport de criticile formulate de reclamanți, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulata reclamanții au solicitat instanței să dea eficiență principiului conversiunii actului juridic si să înlocuiască astfel actul juridic declarat în mod irevocabil nul cu un act subsidiar, valabil din punct de vedere legal și care poate produce efecte juridice.
În literatura și practica juridică s-a arătat că unul dintre principiile de drept care înlătura regula "quod nullum est, nullum producit efectum" (ceea ce este nul produce efecte nule) este principiul conversiunii actului juridic și care înseamnă, în esență, înlocuirea actului juridic nul, cu un act juridic valabil; cu alte cuvinte, conversiunea este o modalitate de asanare prin care se înlocuiește un act juridic nul în totalitatea sa și nesusceptibil ca atare de a fi el însuși salvat, prin altul (act subsidiar), ale cărui condiții de validitate primul le îndeplinește integral. înseamnă considerarea manifestării de voință ca producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar daca nu este valabila caaltact juridic.
Temeiul conversiunii se regăsește în regula de interpretare statornicită de art. 978 cod civil potrivit căreia un act trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice și nu în sensul în care nu produce nici un asemenea efect (actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat), iar pentru a opera conversiunea este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții: 1) să existe un element de diferență între actul nul și actul valabil; 2) unul din acte să fie anulat efectiv și total; 3) actul socotit valabil să îndeplinească toate condițiile de valabilitate, iar aceste condiții să se găsească in chiar cuprinsul actului anulat; 4) din manifestarea de voință a părților să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.
În speță, toate condițiile conversiunii sunt îndeplinite, atât din punct de vedere obiectiv, cat și subiectiv, instanța de fond și de apel considerând în mod nelegal că nu este aplicabil acest principiu si ca este necesara încheierea unei noi convenții, în care părțile să exprime un nou consimțământ.
Astfel, actul a cărui substituire se solicită și care a fost invalidat în totalitate prin constatarea nulității este un act autentic de vânzare cumpărare a unui teren arabil iar înlocuirea să se facă printr-un antecontract de vânzare cumpărare, act sub semnătură privată care nu produce prin el însuși transferul dreptului de proprietate de la promitentul vânzător la promitentul cumpărător. În acest caz, conversiunea operează atât prin schimbarea naturii formale actului juridic, cât și prin modificarea caracteristicilor sale de fond. Condiția elementului de diferență dintre cele doua acte este astfel îndeplinită.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.705 din 6 ianuarie 1994 de notariatul de Stat Constanta a fost declarat nul prin decizia civila nr. 494 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, instanța constatând nulitatea totală, iar nu parțială a actului, pentru încălcarea dispozițiilor legale imperative care instituiau o interdicție temporară de înstrăinare a terenului. A doua condiție obiectivă amintită cerută în cazul conversiunii este, de asemenea, îndeplinită.
În structura sa, contractul de vânzare cumpărare nr. 705/1994 conține toate elementele constitutive ale actului de substituire, subsidiar, respectiv toate elementele antecontractului de vânzare cumpărare, adică o convenție prin care proprietarul se obligă să transmită terenul proprietatea sa altei persoane. Chiar dacă, în privința prețului contractului, prin actul declarat nul s-a stabilit că în schimbul terenului cumpărătorul să asigure, pe lângă plata prețului de 20000 lei (ROL) si întreținerea vânzătorului, intenția reală a părților în sensul încheierii unui contract de vânzare cumpărare și nu a unui contract de întreținere rezultă nu numai din înscrisul sub semnătură privată încheiat la numai o zi după autentificarea convenției, respectiv la 07.01.1994, dar și din declarația data de vânzător prin care acesta a renunțat la beneficiul întreținerii acordate de cumpărător.
Convenția consemnată în contractul de vânzare cumpărare constituie, prin elementele arătate, o promisiune de vânzare cumpărare și poate fi încheiată și sub semnătură privată, nefiind condiționată sub aspectul validității nici de forma autentică și nici de respectarea termenului legal imperativ care instituia o inalienabilitate temporara propter rem, cele doua condiții fiind impuse numai în cazul înstrăinării dreptului de proprietate deținut de vânzător asupra bunului imobil, dar nu și în cazul actului sub semnătură privată care consemnează promisiunea de înstrăinare a aceluiași bun. Prin urmare, și cea de a treia condiție obiectivă este îndeplinită.
Condiția subiectivă cerută pentru a putea opera conversiunea este, de asemenea, îndeplinită. Exista identitate de părți în actul autentic declarat nul și în actul subsidiar (eadem personarum conditio), iar din convenția încheiată în formă autentică ori prin înscris sub formă privată nu rezulta opoziția părților contractante la efectele conversiunii, prezumția acordului părților în sensul conversiunii nefiind răsturnată prin probe contrare.
Constatând, prin urmare, ca actul de vânzare cumpărare declarat nul conține toate elementele unui antecontract de vânzare cumpărare, valabil încheiat, Curtea va da eficienta principiului conversiunii, considerând manifestarea de voință exprimată prin actul de vânzare nul ca producătoare de efecte valabile ca antecontract de vânzare cumpărare.
Fiind în prezența unui antecontract de vânzare cumpărare în temeiul căruia vânzătorul are obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra bunului iar cumpărătorul are obligația de a plăti prețul convenit și constatând ca obligația cumpărătorului a fost îndeplinită încă de la data încheierii convenției, in temeiul art. 970 alin. 2 Cod civil care consacră principiul obligativității convențiilor și al art. 1073 Cod civil care reglementează principiul executării în natură a obligațiilor, dar și în baza art. 1077 Cod civil care consacră dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației debitorului său, Curtea stabilește că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, inalienabilitatea temporară instituită prin Legea nr. 18/1991 în cazul terenurilor pentru care s-a constituit dreptul de proprietate încetând în această cauză prin expirarea termenului de 10 ani la 28 ianuarie 2004.
Vânzarea terenului în litigiu poate fi validată și în virtutea art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, care stabilește că " în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, un dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract".
În raport cu aceste motive, Curtea consideră nelegale decizia tribunalului și sentința judecătoriei care au respins acțiunea reclamanților stabilind printr-o interpretare și aplicare greșită a normelor și principiilor legale aplicabile în materie că pentru a putea opera conversiunea este necesar un nou consimțământ al părților, motiv pentru care, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă va admite recursul reclamanților și va modifica decizia și sentința în sensul admiterii acțiunii.
În privința recursului declarat de reclamanți împotriva încheierii din 9 ianuarie 2009 prin care Tribunalul Constanțaa stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru aferentă apelului formulat de reclamanți, Curtea constată că motivul de recurs invocat nu mai poate fi analizat, contestația apelanților împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru fiind soluționată irevocabil prin respingerea de către aceeași instanță a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
În speță, printr-o cerere de reexaminare formulată în condițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, republicată, apelanții reclamanți au contestat cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin încheierea din 9 ianuarie 2009. Contestația a fost examinată de un alt complet al aceleiași instanțe, potrivit alin. 2 al art. 18, fiind respinsă prin încheierea pronunțată la 19 februarie 2009. Încheierea de soluționare a cererii de reexaminare este irevocabilă potrivit alin. 3 al art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Prin urmare, apelanții reclamanți au uzat de calea de atac a reexaminării prevăzută de lege pentru verificarea modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea formulată, astfel că aceștia nu mai au deschisă și calea de atac a recursului, motivul invocat neputând fi primit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în C,-, județ C, împotriva deciziei civile nr. 233/C din 03.04.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în M,-, județul
Modifică în tot decizia în sensul că admite apelul.
Schimbă sentința apelată și admite acțiunea.
Constată intervenită vânzare-cumpărarea terenului în suprafață de 1000 mp, 50, parcela /43 între vânzător și cumpărători și, pentru prețul de 20.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud.apel - -
Red.dec.jud./14.04.2010
Tehnored.disp.gref./4ex./15.04.2010
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Gabriel Lefter, Răzvan Anghel
