Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.474/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă și av. Hârceagă pentru pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția nulității hotărârii atacate prevăzută de art. 258 (1) Cod pr. civilă, dat fiind faptul că minuta pronunțată de instanța de fond nu a fost semnată de președintele completului de judecată și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
Reclamanta recurentă lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate, iar în ce privește fondul cauzei solicită admiterea recursului.
Avocatul pârâtului intimat nu se opune admiterii excepției invocată de instanță, solicitând admiterea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC M SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună anularea deciziei de încetare a raportului de muncă emisă de pârâtă la data de 01.06.2008, cu obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantei pe postul deținut și achitarea drepturilor salariale începând cu data desfacerii și până la data reintegrării acesteia pe post;
- să se constate că perioada cuprinsă între 15.07.2004 - 31.01.2006 și respectiv 15.10.2007 - 01.06.2008 constituie vechime integrală în muncă realizată de reclamantă ca urmare a desfășurării unui raport de muncă la unitatea pârâtă.
- obligarea pârâtei la depunerea declarațiilor rectificative și a contribuțiilor aferente la CJP A, AJOFM A și Casa de Asigurări de Sănătate A, conform perioadei constatate la pct.1 din acțiune.
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată ce se vor ocaziona cu prezentul proces.
În motivarea acțiunii a arătat că a desfășurat activitate la unitatea pârâtă lucrând ca vânzătoare în baza unui contract de muncă încheiat la 15.07.2004 și că la începutul lunii iunie 2008 administratorul pârâtei i-a comunicat că nu mai are nevoie de serviciile reclamantei, înmânându-i decizia de încetare a contractului de muncă întemeiată pe disp. art. 55 lit. b din Codul muncii, text de lege care nu corespunde realității întrucât raporturile de muncă nu au încetat prin acordul părților, voința reclamantei fiind aceea de a-și menține locul de muncă datorită situației materiale precare ale acesteia.
Apreciază că nefiind îndeplinite condițiile cerute de prevederile art.55 lit. b din Legea 53/2003, se impune anularea deciziei contestate.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de acțiune arată că întreaga perioadă a prestat activitate cu normă întreagă și că zilele nelucrate în număr de 107 și respectiv 43 menționate în carnetul său de muncă la pozițiile 65 și 75, nu au o bază reală câtă vreme reclamanta nu a solicitat niciodată concediu fără plată. În contextul celor expuse susține că în eventualitatea în care ar exista acte care să ateste cererea de acordare a concediului fără plată, acestea sunt false și nelegale.
Prin sentința civilă nr.474/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC M SRL.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajată a pârâtei începând cu data de 15.07.2004 până la 31.01.2006 și ulterior, începând cu data de 15.10.2007 până la 01.06.2008 ca vânzător, contractul de muncă al acesteia încetând în baza art.55 lit. b din Codul muncii.
Reclamanta contestă temeiul legal al desfacerii contractului de muncă susținând că în ceea ce o privește, nu și-a manifestat acordul în acest sens.
În cauză a fost audiată martora care a declarat că este persoana care lucra ca vânzătoare la un chioșc de ziare situat în imediata vecinătate a tonetei la care vindea reclamanta și că are cunoștință de faptul că aceasta obișnuia să lipsească de la serviciu, fiind întrebată de administratorul pârâtei dacă știe ceva în legătură cu absența reclamantei, fiind obligat să ducă marfa înapoi la sediul societății.
Această declarație se coroborează cu declarația martorei, dar și cu declarația extrajudiciară depusă la 67 din dosar a aceleiași care a relatat în scris că la data de 30.05.2008 personal a asistat la o discuție între părți iscată pe fondul nemulțumirii reclamantei de salariul primit și programul impus și care a afirmat că nu mai vine la serviciu.
Art.16 din Legea 53/2003 prevede încheierea în formă scrisă a contractului de muncă, dar această prevedere nu transformă contractul de muncă în contract solemn, forma scrisă fiind reglementată în interesul părților ad probationem și nu ad validitatem.
Tot astfel, la încetarea contractului individual de muncă, acordul părților nu trebuie să îmbrace neapărat forma scrisă, fiind suficientă voința părților manifestată în acest sens, căci în condițiile în care consimțământul părților exclude orice echivoc, exprimarea lui în formă scrisă nu se justifică de vreme ce însuși contractul de muncă este consensual, înțelegerea părților putând fi dovedită prin orice mijloc de probă.
În speță, voința reclamantei de încetare a raporturilor de muncă a fost dovedită prin martorii audiați în cauză, iar a pârâtei prin însăși emiterea deciziei atacate al cărei temei legal a fost corect stabilit.
Nefondat se privește a fi și capătul II de acțiune câtă vreme mențiunile înscrise la pozițiile 65 și 75 din carnetul de muncă al reclamantei fac dovada certificării vechimii în muncă a acesteia, cu excepția perioadelor în care a figurat în concediu fără plată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În expunerea de motive a arătat în esență că nu și-a dat niciodată acordul pentru a i se desface contractul individual de muncă, și consideră că acest acord ar fi trebuit oricum concretizat într-un înscris. Instanța a reținut existența voinței de a pleca de la unitatea pârâtă în baza unei declarații extrajudiciare de martor, fără ca martorii audiați în fața instanței să declare acest lucru.
Cererile depuse la dosar în probațiune de pârâtă nu sunt redactate și nu poartă semnătura pârâtei.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, pârâta SC M SRL a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 11.01.2010 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția nulității hotărârii atacate, conform art. 258 (1) Cod pr. civilă, dat fiind faptul că minuta pronunțată de instanța de fond nu a fost semnată de președintele completului de judecată, și a lăsat cauza în pronunțare pe această excepție.
Astfel, art. 258 (1) Cod pr. civilă prevede că, cu ocazia deliberării, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii, care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Art. 306 dispune că motivele de ordine publică pot fi invocare și din oficiu de instanța de recurs, care trebuie să le pună în discuția părților.
Cerința semnării dispozitivului de către toți judecătorii care au participat la dezbateri este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată. Încălcarea acestei prevederi legale prin nesemnarea dispozitivului hotărârii (minutei) de către judecători atrage nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin 2 Cod pr. civilă, nulitatea reglementată de lege fiind una expresă.
Față de faptul că dispozitivul hotărârii întocmit conform art. 258 alin 1 Cod pr. civilă nu este semnat de președintele completului de judecată, hotărârea pronunțată de instanța de fond este nulă, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod pr. civilă se va admite recursul și se va casa sentința atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Tribunalul Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.474/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Tribunalul Alba.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11.01.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
RED.
Tehnored. /.01.2010
4 ex/2010
Jud. fond. -/
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
