Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6387/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 48/
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SRL T M, împotriva sentinței civile nr.1602 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC SRL, prin consilier juridic G, cu delegație atașată la fila 18 dosar, intimații reclamanți, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.200/26.11.2009 atașată la fila 19 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentei pârâte SC SRL, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1602 din 12.10.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SRL T și pe cale de consecință constată că perioada prestată ca muncă de reclamanți se încadrează în Grupa I - a de muncă conform raportului de expertiză efectuat în cauză după cum urmează: -.07.1993-1.04.1996; 1.04.1999-1.04.2001; -1.04.1992-1.04.2001; /oicu 16.02.1978-1.06.1997 și 1.10.1997/1.12.2000; -5.05.1989-24.10.1994 și 4.03.1999-1.04.2001; 21.09.1979-1.10.1990 și 17.06.1991-21.03.1992; 13.07.1983-1.06.1997 și 23.02.1998 - 1.04.2001; G -16.01.1989-1.04.2001; -15.09.1995-1.04.2001; 3.08.1979 - 1.11.1993; 11.04.1979-1.06.1989; a fost obligată pârâta SC SRL să înscrie în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant mențiunile privitoare la perioadele constatate ca grupa I - a de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pentru a stabili dacă perioada cuprinsă în tabelul anexă cererii de chemare în judecată se încadrează în grupa I de muncă, a fost administrată proba cu expertiză, raportul de expertiză tehnică fiind întocmit de expertul.
Împotriva raportului de expertiză pârâta a formulat obiecțiuni susținând netemeinicia concluziilor raportului de expertiză pe împrejurarea că art. 3 din Ordinul nr.50/1990 nu precizează expres încadrarea tuturor locurilor de muncă în grupa I -
Tribunalul a reținut că raportul de expertiză a fost întocmit de cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. (1) proc. civ. iar concluziile acestuia nu sunt combătute de un alt probatoriu.
S-a reținut că conform raportului de expertiză că toți reclamanții au lucrat pe platforma unității la instalațiile din cadrul secțiilor ce se încadrează în grupa I -a de muncă conform pct. 14 și 21 din HG nr.456/1990 și Ordinul nr.1560/1995, astfel că trecerea reclamanților în grupa a - II -a de muncă nu se justifică.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termenul legal, pârâta SC SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a arătat că xpertiza nu a fost efectuată la sediul, astfel că expertul nu a consultat documentele din arhiva T societate unde au fost angajați reclamanții.
De asemenea expertiza nu a fost comunicată pârâtei care avea dreptul de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert.
În procesul verbal din data de 17.03.2004 al Comisiei de analiză a încadrării în grupe de muncă, cei nominalizați au perioadele lucrate atât în grupa I - a cât și în grupa a II - a, nu numai în grupa cum se afirmă în expertiză.
Din raportul de expertiză se înțelege concluzia că toate locurile de muncă de pe platforma societății corespund condițiilor de încadrare în grupa I de muncă concluzia eronată în totalitate având în vedere faptul că nu toate locurile de muncă sunt în secții direct productive de îngrășăminte chimice.
Condițiile de muncă diferă de la o instalație de acid sulfuric, de exemplu, față de o instalație de producere utilități sau un birou din cadrul unui serviciu.
Expertiza trebuia să analizeze fiecare caz în parte, să precizeze locul de muncă al fiecăruia și prevederile legale care erau incidente pentru a beneficia de grupa I de muncă.
Reclamanții aveau posibilitatea sa conteste, inclusiv în instanța încadrarea în grupa a II a de muncă înscrisa în carnetele de muncă sau adeverințe, în timpul cat T funcționa că societate comercială, lucru pe care nu l-au făcut.
Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2006 lei cu titlu cheltuieli de judecata, reprezentând contravaloarea onorariului expert, s-a arătat că recurenta nu a cerut efectuarea unei expertize și nu a fost consultată asupra numirii experților, instanța fiind aceea care a numit expertul
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin clauzele inserate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC T SA și SC SA, contract autentificat la BNP " ", la data de 14.09.2004, această din urmă societate, ce a devenit ulterior asociat la SC " " SRL, s-a obligat să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva societății dizolvate și radiate SC T SA, precum și să achite toate obligațiile născute cu privire la patrimoniul societății.
Așa fiind, intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, potrivit art.169 din Codul muncii, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, echivalează cu un transfer al unei părți a societății.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din dispozițiile Decretului nr.92/1976, rezultă obligația angajatorului de a efectua toate mențiunile în carnetul de muncă al salariatului, chiar și acele mențiuni care, din omisiunea altor angajatori, nu au fost efectuate. Deci, la cererea salariatului, angajatorul este obligat să completeze mențiunile din carnetul de muncă al salariatului, chiar și cu privire la perioade anterioare angajării salariatului în acea unitate, pe baza înscrisurilor prezentate de salariat.
Obiecțiunile recurentei cu privire la raportul de expertiză urmează a fi înlăturate, deoarece chiar dacă recurenta nu a fost prezentă la termenul de judecată când s-a încuviințat efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea grupei de muncă a reclamanților, instanța de judecată avea posibilitatea încuviințării acestui mijloc de probă, deoarece potrivit dispozițiilor art.129 proc. civ. judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe cale le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
Recurenta a fost convocată de către expertul desemnat să întocmească raportul de expertiză, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 43 din dosarul de fond, iar Tribunalul a respins obiecțiunile acesteia în mod temeinic și legal.
În plus nu există nicio dispoziție legală prin care raportul de expertiză să fie comunicat recurentei-pârâte.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 proc. civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr.1602/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -,.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex/21.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
