Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 4820/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2674/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4820R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.2918 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G, și, în calitate de moștenitori ai lui, Inspectoratul Teritorial d e Muncă, având ca obiect-acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații, și, prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.123/2009, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimaților depune acte de stare civilă a intimaților și în dovedirea calității acestora de moștenitori ai defunctului.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2918 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 18.03.2009, dată în Camera de Consiliu, au fost espinse, ca nefondate, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC SRL și T, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și, în contradictoriu cu pârâta SC SRL T M și Inspectoratul Teritorial d e Muncă T și s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți pe perioadele mai jos menționate, pentru fiecare în parte, în cadrul pârâtei, îndeplinește condiții de încadrare în gupa a I-a de muncă, astfel: - 03.03.1976 - 01.04.1990 și 01.04.1992-01.06.1997; - 21.03.1988-22.09.1994; - 10.08.1990-01.04.2001; - 01.10.1985-01.11.1993; - 18.04.1983 -08.05.1989; lon - 06.11.1978 -31.10.1993; - 17.12.1990-01.04.2001; - 01.04.1985-01.06.1997; - 05.10.1972 - 08.09.1974 și 11.03.1976- 12.07.1988; G - 01.04.1992-23.07.1993; - 01.02.1999-01.10.2001; - 11.01.1977-21.10.1978 și 28.03.1980-01.04.2001; - 17.08.1976 - 18.02.1978 și 27.06.1979-01.04.2001; - 28.12.1978 - 19.06.1979 și 16.12.1980-28.09.1994; - 11.06.1984 - 01.07.1992; - 17.10.1968 - 30.02.1970 și 09.07.1971 -08.02.1979; - 01.06.1987-01.06.1990, 01.02.1992-01.06.1997, 01.02.1998-01.04.2001; - 12.04.1976- 16.08.1977, 09.06.1990-01.06.1997, 26.02.1998-01.09.1999; - 20.03.1978-01.11.1993; - 04.08.1976-09.03.1977, 21.09.1977- 16.07.1988 02.05.1990-09.05.1991; - 11.07.1983-31.10.1993; - 05.05.1987 - 18.06.1997 și 23.04.1998 -01.04.2001; - 01.04.1992-01.04.2001; G - 03.07.1981 - 20.04.1982 și 12.12.1983 - 01.06.1997; - 01.02.1979-01.06.1997 și 16.02.1998-01.04.2007; - 29.07.1974 - 19.10.1976 și 23.02.1978 - 01.08.1994; - 14.02.1976- 15.09.1982.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să efectueze mențiunea dispusă în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant și a fost obligată pârâta SC SRL să plătească reclamanților suma de 2006 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. prevederilor art.137 pr.civ. sunt neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor SC SRL T M și T, invocate prin întâmpinarea și respectiv notele atașate la filele 340 vol.I respectiv 448 vol.I, întrucât fosta SC T SA, societate aflată în lichidare judiciară, prin lichidatorul SC SRL B, a vândut patrimoniul său cumpărătorului SC SA, conform actului de vânzare-cumpărare, care la rândul sau a devenit asociatul unic al pârâtei SC SRL.
S-a apreciat că, reclamanții și-au desfășurat activitatea la fostul SC T SA, conform adeverințelor și cărților de muncă, societate supusă procedurii lichidării judiciare și al cărui patrimoniu a fost preluat prin asociatul unic SC SA, de către pârâta SC SRL, care deține și arhiva fostei societății unde reclamanții au desfășurat activitate, așa cum rezultă din mențiunile inserate în întâmpinarea de la fila 448 vol.I, pârâta are calitate procesuala pasivă în speță dedusă judecății.
S-a mai reținut și faptul că în cauză pârâta, nu a depus la dosar nici un act care ar atesta faptul că pârâta SC SRL cu, ar fi autorizată, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.130/1999, de a păstra și completa carnetele de muncă ale angajaților săi și ca atare, pentru aceste considerente și având în vedere și cele susmenționate, instanța în baza art.137 pr.civ. a constatat neîntemeiate excepțiile invocate de pârâți privind lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că în conformitate cu mențiunile inserate în adeverințele eliberate reclamanților și cele din carnetele de muncă, până la 01.04.1992, aceștia au beneficiat de grupa a I-a de muncă avându-se în vedere prevederile Ordinului nr.50/1990, ulterior au fost trecuți în grupa a Il-a de muncă invocându-se dispozițiile art.3 din Ordinul nr.1566/03.07.1995 al
Potrivit mențiunilor învederate în raportul de expertiză întocmit în cauză, activitatea desfășurată de reclamanți privește aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric, astfel că trecerea la grupa a Il-a de muncă nu se justifica legal. S-a reținut că în carnetele de muncă ale reclamanților este evidențiată nici o modificare referitoare la încadrările salariale și a locului de muncă începând cu luna iunie 1992, în carnetele de muncă de asemenea nu este nici o mențiune referitoare la schimbarea locului de muncă sau a grupei de muncă, expertul constatând că nu există nici o recorelare între adeverințele emise reclamanților în vederea pensionării și statele de plată a salariilor.
În considerarea celor susmenționate expertul a concluzionat faptul că activitate desfășurată de reclamanți privind perioadele în care au lucrat fiecare, îndeplinește condiții privind încadrarea în grupa I-a de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termenul legal, pârâta SC SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a arătat că xpertiza nu a fost efectuată la sediul, astfel că expertul nu a consultat documentele din arhiva T societate unde au fost angajați reclamanții.
De asemenea expertiza nu a fost comunicată pârâtei care avea dreptul de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert.
S-a mai arătat că expertul trebuia să constate că locurile de muncă de la T au fost încadrate unele în grupa I, altele în grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995, iar afirmația expertului ca "activitatea desfășurată de reclamanți privește aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric, nu este reală, întrucât reclamanții nu au lucrat la aceste instalații așa cum rezultă din înscrisurile în carnetele de muncă și nu se regăsesc în statele de plată a salariilor de la aceste instalații.
Condițiile de muncă diferă de la o instalație de acid sulfuric, de exemplu, față de o instalație de producere utilități sau un birou din cadrul unui serviciu.
Expertiza trebuia să analizeze fiecare caz în parte, să precizeze locul de muncă al fiecăruia și prevederile legale care erau incidente pentru a beneficia de grupa I de muncă.
Reclamanții aveau posibilitatea sa conteste, inclusiv în instanța încadrarea în grupa a II a de muncă înscrisa în carnetele de muncă sau adeverințe, în timpul cat T funcționa că societate comercială, lucru pe care nu l-au făcut.
Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2006 lei cu titlu cheltuieli de judecata, reprezentând contravaloarea onorariului expert, s-a arătat că recurenta nu a cerut efectuarea unei expertize și nu a fost consultată asupra numirii experților, instanța fiind aceea care a numit expertul.
Prin întâmpinarea formulată intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin clauzele inserate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC T SA și SC SA, contract autentificat la BNP " ", la data de 14.09.2004, această din urmă societate, ce a devenit ulterior asociat la SC " " SRL, s-a obligat să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva societății dizolvate și radiate SC T SA, precum și să achite toate obligațiile născute cu privire la patrimoniul societății.
Așa fiind, intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, potrivit art.169 din Codul muncii, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus, echivalează cu un transfer al unei părți a societății.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din dispozițiile Decretului nr.92/1976, rezultă obligația angajatorului de a efectua toate mențiunile în carnetul de muncă al salariatului, chiar și acele mențiuni care, din omisiunea altor angajatori, nu au fost efectuate. Deci, la cererea salariatului, angajatorul este obligat să completeze mențiunile din carnetul de muncă al salariatului, chiar și cu privire la perioade anterioare angajării salariatului în acea unitate, pe baza înscrisurilor prezentate de salariat.
Obiecțiunile recurentei cu privire la raportul de expertiză urmează a fi înlăturate, deoarece chiar dacă recurenta nu a fost prezentă la termenul de judecată din data de 13.08.2008, când s-a încuviințat efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea grupei de muncă a reclamanților, instanța de judecată avea posibilitatea încuviințării acestui mijloc de probă, deoarece potrivit dispozițiilor art.129 pr.civ. judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe cale le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
Recurenta a fost convocată de către expertul desemnat să întocmească raportul de expertiză, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 43 din dosarul de fond, astfel încât nimic nu împiedica recurenta să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză în ipoteza în care acestea ar fi existat.
Va fi înlăturată și critica referitoare la obligarea recurentei la plata sumei ce reprezintă onorariu cuvenit expertului, deoarece potrivit art.274 pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.2918 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G, și, în calitate de moștenitori ai lui, Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
20.08.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
