Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 488R
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 712A/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație și intimatul - reclamant, reprezentat de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/16.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cerere de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul - reclamant a fost citat cu copia motivelor de recurs.
Părțile prezente prin reprezentanți învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 712A/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, modificarea hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Reprezentantul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 712A/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică. Continuând, invocă dispozițiile art.2 pct.1 din Legea nr. 10/2001, arătând că acest act normativ face distincție între imobilele preluate de stat cu titlu și fără titlu. Mai arată că intimatul - reclamant are interes în formularea cererii având ca obiect constatarea nevalabilității titlului în baza căruia statul a preluat bunul pe care ulterior l-a transmis cumpărătorului. Depune concluzii scrise.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1069/02.02.2009 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 Baf ost admisă cererea privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General; s-a constatat nevalabilitatea titlului statului reprezentat de decizia de preluare în proprietatea statului a imobilului. nr. 29 situat în B, str. - -( fost str. -) nr. 66, sector 3.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că preluarea imobilul în litigiu din patrimoniul reclamantului în proprietatea statului s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974 prin decizia administrativă nr. 1394/18.09.1986 comunicată numitei fără ca pentru privarea de bunul proprietatea sa, reclamantă să primească vreo despăgubire. Chiar dacă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 potrivit cu care bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii
proprietari sau de succesorii lor, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație iar instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului, nu mai sunt aplicabile în speță ca urmare a adoptării Legii speciale nr. 10/2001 care reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, această distincție la care face referire însăși Lega nr. 10/2001, lege specială derogatorie față de dispozițiile dreptului comun în materie de revendicare, ce recurge la această distincție în art. 2 alin. 2 potrivit cu care, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avut data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederile prezentei legi.
Nu se poate aprecia că existența Legii nr. 10/2001 exclude în toate situațiile posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare căci reclamantul intr-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO atâta timp cât restituirea bunului său numai este posibil a se realiza în natură fiind înstrăinat de stat către fostul chiriaș fără ca pentru această privare să obțină o despăgubire chiar și în condițiile actuale, încât are această dezdăunare nu este una efectivă dat fiind faptul că în jurisprudența sa CEDO, a afirmat că Fondul Proprietatea nu este funcțional.
Prin urmare, distincția între preluarea cu titlu sau fără titlu o admite însăși legea specială iar conform art. 6 din CEDO reclamantul poate avea acces la instanța pentru a lămuri acest aspect cu privire la valabilitatea sau nevalabilitatea titlul în baza căruia statul a preluat un bun pe care ulterior l-a transmis mai departe cunoscând viciile titlului său, folosul practic al acțiunii în revendicare a reclamantului împotriva succesorilor dobânditorului imobilului care era decedat la data introducerii acestei acțiuni. De altfel, admisibilitatea acțiunii în revendicare de drept comun este recunoscută și prin recursul în interesul legii - Decizia 33/009.06.2008 a ÎCCJ.
În ceea ce privește nevalabilitatea titlului statului reprezentat de decizia administrativă de preluare instanța reține că preluarea de către stat a unui imobil în temeiul Decretului nr. 223/1974 nu poate constitui în favoarea statului un titlu valabil deoarece Decretul 223/1974 încalcă atât prevederile Constituției din anul 1965, Declarația Universală a Drepturilor Omului cât și dispozițiile art. 481 Cod Civil.
Împotriva sentinței civile menționate a formulat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General.
Prin DC 712A/2009 Tribunalul Bar espins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut in esenta ca interesul in cauza a fost dovedit prin aceea ca finalitatea urmarita de reclamant prin formularea unui astfel de capat de cerere este una diferita de ceea ce a intentionat legiuitorul prin reglementarea mai sus indicata si anume, sustinerea tezei conform careia atata timp cat imobilul a fost preluat abuziv de catre stat, la momentul instrainarii catre chiriasi a acestui imobil statul avea calitatea de non dominus, vanzand bunul altuia.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata Municipiul B reprezentat de Primarul General, criticand hotararea pronuntata pentru urmatoarele motive:
Se arata ca hotararea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.- motiv de rec. Prev. de art 304 pct. 9.pr.civila.
Apreciaza recurenta ca instanta de apel a analizat în mod eronat probatoriul administrat și a făcând o aplicare greșită în cauză a dispozițiilor art. 480.Civ. prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege specială și de imediată aplicabilitate instanța de apel ca și instanța de fond în mod greșit a constatat nevalabilitatea titlului statului.
Se apreciaza ca fiind lipsit de interes capătul de cerere în ceea ce privește constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu în proprietatea statului în condițiile în care prin modificările aduse prin legea proprietății nr. 247/2005 nu se mai face distincție între imobile preluate de stat cu titlu sau fără titlu.
Odată cu apariția Lg. 10/2001 (lg. priv. regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22.dec.1989) care reprezintă legea specială, ce derogă de la legea generală (Lg. 213/1998) au fost definite în mod concret atât imobile preluate în mod abuziv, cât și modalităățile de reparație (restituire în natură, în echivalent, acordarea de despăgubiri sau acțiuni).
Astfel art. 2 din Lg. 10/2001 descriu și enumera ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv, iar la litera g din acest art. se referă chiar și la orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum a fost definit la art. 6 (1) din Lg. 213/1998.
Or, atâta timp cât printr-o lege s-a statuat că toate imobile din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, instanța nu mai poate să constate altceva decât cea ce prevede legea, ca atare reclamant nu justifică interes în promovarea unei astfel de capăt de cerere.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a deciziei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din cuprinsul dispozitiilor art. 2 din Lg.10/2001 modificata, la care face referire recurenta, legiuitorul a definit obiectul legii de reparatie, ca fiind totalitatea imobilelor preluate in mod abuziv, facand insa o delimitare intre notiunea de imobile preluate cu titlu - cuprinse la literele a-h si aceea de imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.
Aceste ipoteze sunt stabilite cu caracter de principiu, insa pentru a se stabili efectele juridice concrete, produse de actul de preluare este necesara o analiza a acestuia, de la caz la caz, analiza ce cade in sarcina institutiilor competente conform legii, respective instantelor de judecata.
Textul de lege susmentionat reprezinta doar un cadru juridic in aceasta materie, neputand constitui titlu pentru partea interesata care sa fie susceptibil de punere in executare, astfel incat instanta este cea care urmeaza sa stabileasca in concret valabilitatea actului de preluare si efectele acestuia, cu atat mai mult cu cat finalitatea practica a demersului juridic al partii nu este cea vizata de legea speciala, ci obtinerea unui titlu care sa poata fi opus detinatorului actual al bunului.
de cele mai sus retinute Curtea apreciaza ca in cauza reclamantul a justificat un interes legitim, nascut si actual in exercitarea actiunii,astfel incat, in temeiul disp. Art. 312.pr.civila urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Municipiul B prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 712A/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
Red.ST
.red.
2 ex./10.12.2009
Jud Apel Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
