Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 493
Ședința publică din data de 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul - prin procurator, domiciliată în -,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr.60/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta () -, domiciliată în B, B, nr. 10,.3,.6, județul B, prin procurator -, domiciliat în B, B, nr. 10,.3,.6, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, prin procurator, potrivit procurii judiciare autentificată sub nr. 1830/7.05.2008 de BNP - Târgoviște, aflată la fila 7 dosar și intimata-pârâtă ( -, prin procurator -, potrivit procurii judiciare autentificată sub nr. 361/29.05.2009 de BNP --B, aflată la fila 37 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 19 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/5.05.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate de instanță la fila 23 dosar.
Procuratorul recurentului-reclamant depune la dosar note scrise, la care sunt atașate, în copie: contractul de închiriere nr.428/21.03.1980, declarație de martor, adeverința nr. 7806/18.11.2003 eliberată de Primăria orașului - și declarația numitului, precizând că nu are cereri de formulat și nu posedă cunoștințe juridice.
Procuratorul intimatei-reclamante depune la dosar originalul procurii de reprezentare și copia diplomei de licență în științe juridice, declarând că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că părțile nu au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant - prin procurator, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii, urmând să se constate că imobilul situat în -,-, compus din parter și etaj este al familiei. Arată că acesta datează de aproape 130 de ani și a fost doar al familiei lor.
Intimata-pârâtă () -, prin procurator -, solicită respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat, acesta fiind de altfel lipsit de orice motivare. Fără cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că părțile sunt în judecată de aproximativ 17 ani, cauza rejudecându-se datorită existenței unor vicii. Arată că în anul 2001 reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 603/1993, iar acțiunea s-a soluționat irevocabil prin respingerea acesteia, însă în anul 2004 reclamantul formulat o nouă acțiune prin care a solicitat să se constate că este moștenitorul lui, iar intimata nu are această calitate.
În opinia sa, în actuala fază procesuală, instanța de fond a dat dovadă de profesionalism, administrând probatorii cu expertiză, fiind audiați martorii aduși personal de reclamant, interpretându-se corect actele dosarului și pronunțându-se hotărâri legale. Precizează că, deși reclamantul susține că locuiește de aproximativ 67 ani la adresa din -,-, în realitate acesta locuiește la nr. 5, astfel cum rezultă cu prisosință din actele dosarului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr. 41/2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta -, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că este singurul moștenitor al defunctului, întrucât pârâta nu are calitatea de moștenitor al acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este fiul defuncților și -, iar în anul 1940, autorul său avea în proprietate 5 imobile, procedând la închirierea acestora către diverse persoane, pentru a nu fi confiscate de către stat.
A învederat reclamantul că, printre chiriași, s-a numărat și bunicul pârâtei, ce îndeplinea funcția de notar în localitate și căruia i-a întocmit contract asupra construcției situată în -,-, întrucât din declarația acestuia rezulta că nu deține în proprietate bunuri mobile sau imobile.
Având în vedere că în prezent nepoata familiei, pârâta din prezenta cauză, revendică imobilul care a aparținut mamei sale- -, situat în -,-, s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În baza art. 115 Cod proc.civilă, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că niciodată nu a susținut că ar avea calitate de moștenitor al defuncților, iar între părți s-au purtat mai multe litigii, finalizate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În continuare, a menționat pârâta că reclamantul a fost înfiat de -,o soră a bunicii sale paterne,iar bunicul său, -originar din M, a fost numit notar în -, căsătorindu-se cu bunica sa,. Până în anul 1967 când s-au mutat la B, bunicii său au locuit în -, deținând
un apartament la parterul imobilului din-, parter ce era coproprietate cu -, mama reclamantului care locuia la etaj.
Totodată a învederat că, după ce s-a mutat în B familia a închiriat acest parter plus un teren de 600 mp situat vis-a-vis de casă, la Mixt--, în anul 1991 după decesul bunicilor săi a rămas ca singur moștenitor tatăl său, iar în anul 1992 decedat și tatăl său rămânând ea ca unică moștenitoare a acestuia.
La termenul de judecată din 28-04-2004 pârâta prin procurator a invocat excepția autorității de lucru judecat susținând că între părți s-a purtat un litigiu având ca obiect "anularea certificatului de moștenitor"603/1993, ce viza și imobilul ce face obiectul cauzei de față.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă 470/26.05.2004 Judecătoria Pucioasaa admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a respins acțiunea, reținând că prin prin sentința civilă 10524/2001 a Judecătoriei Brașova fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 603/1993 pe considerentul că imobilul din -,-, nu este același cu imobilul cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare din 29-05-1940.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr.2400/14.09.2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant motivat de faptul că în mod corect prima instanță a apreciat că in cauză operează autoritatea de lucru judecat în condițiile art.1201 cod civ.câtă vreme prin sentința civilă 10254/2001 pronunțată de Judecătoria Brașov rămasă irevocabilă a fost respinsă acțiunea reclamantului prin care solicita să se constate că imobilul situat în -,str.-,nr.3,este proprietatea sa în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul susținând că în mod greșit cele două instanțe au reținut că în cauză a operat autoritatea de lucru judecat, în realitate fiind vorba despre două imobile,situate pe aceeași stradă dar la numere diferite.
Prin decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nr. 1248/25/10.2005 s-a admis recursul, s-au casat hotărârile instanței de fond și a instanței de apel și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Pucioasa.
După casare, cauza a fost înregistrată sub nr.1788/2005, iar la aceasta s-a conexat și dosarul înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr.228/9.02.2006,prin care reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pârâta anularea actului de proprietate al imobilului parter nr.3, din str.---.
În urma administrării probatoriilor cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea construcții, prin sentința civilă nr.1076/10-11-2006 Judecătoria Pucioasaa admis excepția autorității de lucru judecat respingând pe cale de consecință acțiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, susținând că instanța s-a pronunțat în mod greșit pe excepția autorității de lucru judecat,deși aceasta fusese dezbătută irevocabil de către instanța de control judiciar care a statuat că în cauză nu
există tripla identitate de obiect, cauză și părți, iar în atare situație nu a fost respectată o hotărâre irevocabilă.
Prin decizia civilă nr.1054/30-03-2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat,a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță cu motivarea că potrivit disp.art.315 cod proc.civ.in caz de casare,hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului, instanța de recurs statuând că in speță nu sunt incidente disp.art.1201 cod civ.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamantul și pârâta (), iar prin decizia civilă nr.1179/14-11-2007 a Curții de Apel-P au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de părți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr-, iar după administrarea probatoriilor cu acte, interogatoriu și martori, prin sentința civilă nr.1028 din 1 octombrie 2008, Judecătoria Pucioasaa admis în parte acțiunea, a constatat că reclamantul este singurul moștenitor al defunctului și a respins capetele de cerere privind constatarea faptului că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului face parte imobilul situat în -- (actualmente 3A), cota de din terenul aferent în suprafață totală de 156 mp și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 663 din 26.03.1992 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.603/1993, rectificat prin încheierea nr.9254/2003.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, între imobilul de la nr.2 ce a fost avut în vedere de Judecatoria Brașov la pronunțarea sentinței civile nr. 10524/2001 și cel de la nr.3 -parterul acestuia,actualmente 3A (ce face obiectul dosarului de față), nu există identitate, iar cu privire la acest din urmă imobil, niciuna dintre părți nu a depus acte de proprietate, ci fiecare s-a prevalat de un certificat de moștenitor.
În raport de această situație instanța a analizat înscrisurile depuse de părți, răspunsurile la interogatoriu ale acestora și declarațiile martorilor audiați în cauză, iar pe baza interpretării acestor probatorii a concluzionat că imobilul -parter, situat în -,- (actualmente nr.3A) nu face parte din masa succesorala a defuncților și - și în mod corect a fost trecut în certificatul de moștenitor al pârâtei,certificat pentru care nu subzista nici unul dintre motivele de nulitate prev.948 civ sau de Legea 36/1995.
Pe cale de consecință, a respins ca neintemeiate capetele de cerere ce vizau costatarea calitații de bun succesoral de pe urma defunctului al imobilului parter din-, - si constatarea nulitații absolute partiale a certificatului de moștenitor nr.663/1992, a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 603/1993 și a incheierii de rectificare nr. 9254/2003.
Având în vedere ca pârâta nu a contestat calitatea de unic moștenitor al reclamantului de pe urma defuncților și -,instanța a admis acest capat de cerere și a constatat, fața de actele depuse la dosar de reclamant, ca acesta este singurul moștenitor al defunctului.
Prin încheierea din data de 3.11.2008, instanța a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței civile nr.
1028/1.10.2008, în sensul că s-a trecut ca nume al defunctului în loc de, al cărui unic moștenitor este reclamantul din prezenta cauză.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamantul, arătând că instanța de fond a interpretat greșit înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că imobilul-casă situat în -,- a aparținut lui.
Prin decizia civilă nr.60 din 18.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat, reținând că în mod corect instanța de fond, în raport de ansamblul înscrisurilor depuse la dosar și a celorlalte probe administrate, a admis în parte acțiunea introductivă, cu privire la constatarea calității reclamantului de unic moștenitor al defunctului, respingând în rest cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța, fără să țină seama de situația evident favorabilă lui, îmbrățișează punctul de vedere al pârâtei, expus prin sentința civilă nr. 1028/1.10.2008, cum că, în speță, ar opera autoritatea de lucru judecat, fără să analizeze cu atenție și profesionalism actele de la dosar, din care rezultă fără putință de tăgadă că, anterior, s-a judecat pentru un alt imobil și nu pentru cel din prezenta acțiune.
A învederat reclamantul că, instanța de fond a respins acțiunea sa pentru autoritate de lucru judecat, fără să aibă la bază niciun fel de probe care să conducă la această soluție, astfel încât este vădit nelegală sentința atacată și în mod greșit instanțele anterioare au reținut că, în speță, ar opera această excepție în condițiile în care nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat.
Totodată, a precizat reclamantul că, prin sentința civilă nr. 1028/2008 s-a admis în parte acțiunea sa, constatându-se calitatea lui de unic moștenitor al defuncților, dar și împrejurarea că este proprietarul tuturor bunurilor mobile și imobile conform certificatului de moștenitor nr. 50.
În continuare, a menționat reclamantul că tatăl său a închiriat în baza unui contract două camere și terenul aferent clădirii nr. 2 de pe aceeași stradă, care în anul 1993 au fost vândute de mama pârâtei numitului, iar în condițiile în care în anul 1941 bunicul pârâtei confirma că nu deține nici un fel de avere nu se poate pretinde de către - că a stăpânit spațiul respectiv de la bunicul ei, deși acesta nu avea nimic.
Având în vedere că, în sprijinul cererii sale a anexat certificat de moștenitor nr. 75/1965, proces-verbal încheiat după testamentul lăsat de tatăl său la 7.06.1944 și ținând cont de motivele invocate, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În baza art. 308 Cod proc.civilă, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat, urmând a se menține decizia atacată ca fiind legală, întrucât a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că a dobândit prin moștenire imobilul situat în -,- (actualmente 3A), asupra căruia autorii săi au fost proprietari și au achitat impozite.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
Prin calea de atac promovată, recurentul și-a exprimat nemulțumirea legat de împrejurarea că atât prima instanță cât și cea de control judiciar, prin hotărârile pronunțate, fără a analiza probele de la dosar, au reținut că în cauză ar opera autoritatea de lucru judecat, situație în care au respins acțiunea, iar o atare soluție este vădit nelegală.
Criticile formulate de parte sub acest aspect sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse de către instanță, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Este de necontestat că, inițial, acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă în primele două cicluri procesuale prin sentința civilă nr. 470/26.05.2004 și nr. 1076/10.11.2006, ambele pronunțate de Judecătoria Pucioasa, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 10524/2001 a Judecătoriei Brașov. Hotărârile mai sus menționate au fost însă casate de către instanțele ierarhic superioare, cu ocazia exercitării căilor de atac, iar în fond după casare, prin sentința civilă nr. 1028/1.10.2008, Judecătoria Pucioasaa admis în parte acțiunea reclamantului, constatând calitatea acestuia de unic moștenitor al defunctului și respingând capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 663/1992, a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 603/1993 rectificat prin încheierea nr. 9254/2003, precum și constatarea faptului că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului face parte parterul imobilului situat în -,-(actualmente 3A) și cota de din terenul aferent în suprafață totală de 156 mp.
Această hotărâre a fost menținută prin decizia civilă nr. 60/2009 a Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a respingerii apelului declarat împotriva sa și ele sunt supuse controlului judiciar în fața instanței de recurs.
Prin urmare, astfel cum reiese din cele expuse anterior, instanța de fond, în virtutea rolului activ, respectând pe deplin principiul disponibilității, în funcție de natura dreptului și scopul urmărit de reclamant prin exercitarea acțiunii în justiție, a dat calificarea exactă acesteia, a verificat condițiile de admisibilitate ale cererii sale și s-a pronunțat în concret asupra tuturor solicitărilor acestuia.
În atare situație, instanța nu a respins nicidecum acțiunea pe baza excepției autorității de lucru judecat (așa cum susține recurentul), ci a reținut în mod corect tot ceea ce este relevant în speță sub aspectul împrejurărilor referitoare la raportul juridic dedus judecății, asigurând o soluționare justă a pricinii.
În condițiile în care niciuna dintre părți nu a depus acte de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în mod legal instanțele anterioare, procedând la o examinare în detaliu a cauzei, au concluzionat că parterul imobilului situat în -,-(actualmente 3A) nu face parte din masa succesorală a defunctului și -, iar în atare situație nu subzistă nici un motiv pentru a se anula certificatul de moștenitor al pârâtei în cuprinsul căruia acesta a fost inclus.
Cert este că, prin modalitatea de soluționare a cauzei s-a asigurat reclamantului dreptul la un proces echitabil, din perspectiva art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind posibilitatea ce i s-a oferit de a-și
expune cauza în fața instanței în condiții care să nu-l dezavantajeze în raport cu partea adversă, prin acordarea posibilității acestuia de a contesta argumentele invocate de pârâtă și prin examinarea efectivă de către instanța sesizată a argumentelor și elementelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.
Pe cale de consecință, criticile recurentului vizând soluționarea raportului juridic litigios în baza excepției autorității de lucru judecat nu pot fi reținute pentru argumentele ce s-au expus mai înainte, iar celelalte susțineri ale acestuia, care vizează aspecte de netemeinicie, referitoare la aprecierea eronată a probelor administrate în cauză nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât ele exced prevederilor art. 304 pct.9 Cod proc.civilă, iar textul de lege anterior care le reglementa, respectiv art. 304 pct.11 Cod proc.civilă a fost abrogat.
În raport de considerentele menționate în precedent, Curtea, în baza art. 312 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul - prin procurator, domiciliată în -,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr.60/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta () -, domiciliată în B, B, nr. 10,.3,.6, județul B, prin procurator -, domiciliat în B, B, nr. 10,.3,.6, județul
Ia act că intimata () - nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - -- - - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
2 ex./9.06.2009
nr- Judecătoria Pucioasa
nr- Tribunalul Dâmbovița
--,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
