Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 494/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Judecător - - - președinte secție
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 131/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Procedura legal îndeplinită fără prezența și citarea părților.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-a depus la dosar la data de 16.12.2009, prin registratura instanței, o cerere din partea mandatarei intimate reclamante, avocat, prin care solicită redeschiderea dezbaterilor susținând că din eroare cererea de acordarea a unui termen de pronunțare, transmisă pe fax la termenul din 11 2009, fost depusă în prezentul dosar, deși viza un alt litigiu cu același termen de judecată (dos-). Învederează existența unei cereri de strămutare pe rolul ICCJ cu termen de judecată la 8.03.2010, anexând și înscrisuri. Ulterior, aceeași mandatară transmite pe fax concluzii scrise, înregistrate la data de 17.12.2009, transmise pe fax.
Tot în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus note de ședință din partea recurenților reclamanți, formulate prin avocat, împreună cu chitanță onorar de avocat.
Instanța deliberând, respinge cererea de redeschidere a dezbaterilor formulată de mandatara intimatei reclamante, nefiind întrunite cerințele art. 151 Cod pr. civ. și având în vedere că la termenul anterior cauza a fost amânată la solicitarea mandatarei intimatei, care a invocat motive medicale.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 11 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
-//-
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 06.02.2007 pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și -, solicitând să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3268/1992, încheiat între pârâții, și - și pârâții, susținând că actul se bazează pe o cauză imorală, ilicită și a fost încheiat în frauda legii - urmărindu-se sustragerea bunului de la o urmărire ulterioară, urmărire silită care ar avea o strânsă legătură cu înșelarea reclamantei.
Pârâții au formulat întâmpinare invocând excepția autorității lucrului judecat.
Prin sentința civilă nr. 1790/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, a fost admisă excepția autorității lucrului judecat și s-a respins acțiunea formulată de către reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 900/R/2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost admis recursul formulat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1790/2007 a Judecătoriei Hunedoara, s-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se că, în mod greșit, instanța fondului a revenit asupra încheierii interlocutorii din dat de 29 martie 2007 prin care a respins excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 2975/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în rejudecare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții, () și pârâții și - și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3268/01.06.1992 de notariatul de Stat Local H în ce privește înstrăinarea cotei de parte în favoarea pârâților, (), contract care are ca obiect imobilul situat în H,-, județul H, înscris în 5201 H, nr. topo 2602/22/3/108b și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel pârâții, și (), solicitând admiterea apelului și admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei. În subsidiar, în ipoteza respingerii excepției autorității de lucru judecat, apelanții au solicitat respingerea ca nefondată acțiunea reclamantei.
-//-
Apelanții au înțeles să formuleze apel atât împotriva încheierii interlocutorii din data de 29 martie 2007 prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat cât și împotriva sentinței civile nr. 2975/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că în cauza ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 1580/2004 al Judecătoriei Hunedoara, ca și în cauza de față, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3268/01.06.1992 de Notariatul de Stat Local H, în prima cauză solicitându-se constatarea nulității absolute cu privire la întregul contract, iar în cauza de față numai cu privire la cota de parte din imobilul care a făcut obiectul contractului menționat, astfel că autoritatea de lucru judecat în sensul art. 1201.civ. - se impune vădit, de vreme ce, prin constatarea implicită a validității contractului în întregul său, nu se poate repune în discuție nevalabilitatea parțială a acestuia.
Au mai arătat pârâții că sunt întrunite atât identitatea de părți, cât și cele de obiect și cauză între cele două acțiuni civile menționate.
În ce privește fondul cauzei, pârâții au arătat că instanța a soluționat cauza în lipsa unor dovezi care să releve reaua-credință a pârâților dobânditori și () la încheierea contractului și nu a avut în vedere nici faptul că reclamanta din cauză a primit despăgubiri pentru faptul că nu a putut redobândi proprietatea întregului imobil, despăgubiri care au fost evaluate prin sentința penală pronunțată în Dosarul nr. 491/2001 al Tribunalului Hunedoara la suma de 91.000 DM, hotărâre cu privire la care pârâții arată că a fost pusă în executare de către reclamantă și este în curs de executare, iar în cauza de față reclamanta pretinde din nou din imobilul pentru care a primit despăgubiri în întregime, fapt pe care pârâții nu îl consideră posibil.
Prin decizia civilă nr. 131/A/2009, Tribunalul Hunedoaraa respins apelul pârâților, reținând următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub dosar nr. 1580/2005, reclamanta, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, (), -, și:
1. să se constate că între reclamantă și în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a numiților și (minori la acea dată) a intervenit un mandat de interpunere tacit, fără reprezentare, care avea ca obiect cumpărarea și îmbunătățirea unui imobil, imobil care s-a și cumpărat pe numele pârâților și că în consecință proprietara imobilului este reclamanta și nu cei trei pârâți - astfel că cei trei proprietari sunt fictivi, iar reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului din H,- înscris în nr. 5201 H, nr. ord. 1, nr. top. 2602/22/3/108b și drept de folosință asupra terenului aferent, adică un drept de superficie;
-//-
2. În subsidiar, să se constate că între reclamantă și, în nume propriu și ca reprezentant a numiților și (minori la acea dată) a intervenit un mandat tacit prin care pârâții s-au obligat să cumpere și să transmită în viitor proprietatea imobilului din H,- înscris în nr. 5201 H, nr. ord. 1, nr. top. 2602/22/3/108b și dreptul de folosință asupra terenului aferent acestuia către reclamantă și să se pronunțe o hotărâre prin care să se realizeze acest lucru, deoarece pârâții nu doresc să facă acest lucru, încălcându-și obligațiile asumate prin mandatul tacit;
3. Dacă se resping cele două capete de cerere anterioare, reclamanta a formulat o cerere revocatorie a donației sub forma darului manual făcută de copiilor săi și, motivat prin aceea că acest dar manual este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită și imorală sau cel puțin de nulitate relativă, menționându-se totodată că prin acest contract de mandat s-a transmis J din proprietatea casei;
4. Dacă cele trei capete de cerere se resping, a solicitat reclamanta să se constate nulitatea absolută a contractului autentificat prin încheierea nr. 3268 din 1 iunie 1992 încheiat între cei trei pârâți și și - deoarece se bazează pe o cauză ilicită, imorală sau care nu există - lucru demonstrat prin condamnarea pârâtei pentru infracțiunea de înșelăciune. S-a susținut că există cauză ilicită deoarece pârâta a dorit să obțină un echivalent al banilor prin înșelăciune (adică imobilul) de care să se folosească;
Prin sentința civilă nr. 1232/2005 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.464/2006 a Curții de Apel Alba -I, a fost respinsă această acțiune.
Tribunalul a apreciat că din considerentele deciziei civile nr.464/2006 a Curții de Apel Alba -I reiese că instanța fondului a soluționat cererea prin admiterea acțiunii, ca urmare a aprecierii ca fondat a primului capăt de cerere, iar instanța de apel nu a examinat capetele de cerere subsidiare 3 și 4, adică unul dintre cele două capete de cerere (4) fiind tocmai cel în legătură cu care s-a ridicat de către apelanți excepția autorității lucrului judecat - la primul fond.
În consecință, instanța de apel a reținut că, în absența unei soluționări concrete a cererii privind constatarea nulității absolute a contractului, prin sentința civilă nr. 1232/2005 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, irevocabilă prin decizia civilă nr. 464/2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba -I, autoritatea lucrului judecat cu privire la această hotărâre, invocată de către pârâții apelanți nu se impune, astfel că, în mod just a soluționat instanța această excepție prin respingerea ei.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a constatat că prin sentința penală nr. 491/2001 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 356/2002 a Curții de Apel Alba -I, s-a reținut că pârâta din cauză, cu prilejul executării contractului de mandat - contract constând în împuternicirea de către reclamanta din cauza de față,
-//-
, să încheie un contract de vânzare-cumpărare în numele reclamantei dar pe seama pârâtei -a indus în eroare, cu intenție, pe reclamanta. Intenția pârâtei a fost vădită din momentul în care a încheiat contractul de cumpărare al casei și în care a trecut în calitate de cumpărător și pe cei doi copii minori, în scopul de a obține un folos material injust, pricinuind astfel o pagubă importantă reclamantei (parte vătămată în cauză).
Ca urmare, pârâta a fost condamnată la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată e executării pedepsei pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Față de considerentele hotărârii penale, care se impun cu autoritate de lucru judecat instanței civile, întrucât contractul de vânzare-cumpărare în este mijlocul material prin care a fost comisă infracțiunea a cărei existență, autor și vinovăție a autorului au fost stabilite definitiv, Tribunalul Hunedoaraa considerat că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca ilicit acest înscris și a constatat nulitatea lui parțială.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții solicitând modificarea hotărârii atacate și în principal, admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea acțiunii, iar în subsidiar respingerea ca nefondată a acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenții susțin că atât instanța de apel cât și cea de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1201 cod civil și au respins în mod greșit excepția autorității de lucru judecat. Aceștia arată că între cererea de față și acțiunea care a fost soluționată în dosar nr. 1580/2004 al Judecătoriei Hunedoara există o triplă identitate de părți, obiect și cauză și că, în mod greșit instanța de apel a considerat că petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nu a fost analizat.
Pe fond, se susține că nu s-a făcut dovada relei credințe a recurenților și, care, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare erau minori, iar instanțele de fond și de apel nu au analizat cauza contractului și nici condițiile de valabilitate ale convenției.
Recurenții susțin că prin sentința penală 491/2001 recurenta a fost obligată la contravaloarea întregului imobil, iar decizia este în curs de executare, astfel că prin soluția pronunțată de instanța de fond se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, cu încălcarea dispozițiilor art. 992 Cod civil.
În subsidiar, recurenții susțin că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel invocate, motiv pentru care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 și 7. proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului (fl. 32-39).
Verificând legalitatea deciziei prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
-//-
Raportat la motivul de casare cu trimitere, vizând neanalizarea tuturor motivelor de apel, Curtea constată nefondată această critică întrucât instanța de apel a examinat toate motivele de apel, atât sub aspectul excepției autorității de lucru judecat, cât și în ce privește criticile pe fondul cererii.
Ca urmare, constatând că aceste critici nu se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 7. proc. civ., Curtea va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Raportat la greșita aplicare a art. 1201 Cod civil privind excepția autorității de lucru judecat, se rețin următoarele:
Prin acțiunea care a format obiectul dosarului nr. 1580/2004 al Judecătoriei Hunedoara reclamanta a solicitat în contradictoriu cu recurenții din prezenta cauză ca instanța să constate existența mandatului încheiat de reclamantă cu pârâta, să se constate dreptul reclamantei asupra imobilului situat în H,-, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1992 între recurenții din cauza de față și pârâții și -.
Cu privire la acest ultim petit, reclamanta a susținut că actul de vânzare se bazează pe o cauză ilicită și imorală întrucât copiii pârâtei au fost trecuți în contract cu scopul de a eluda o viitoare urmărire, fiind de necontestat că cei trei cumpărători nu aveau resurse materiale să achiziționeze și să modernizeze imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă 1232/2005 Judecătoria Hunedoaraa constatat existența contractului de mandat între reclamantă și pârâta având ca obiect dobândirea prin cumpărare a dreptului de proprietate asupra imobilului din H,-. De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1992 și s-a constatat că reclamanta este proprietara imobilului de mai sus, dispunându-se întabularea dreptului acesteia în CF.
Instanța de fond a reținut în sentința 1232/2005 că pârâta a urmărit scopuri ilicite, respectiv dobândirea proprietății prin inducerea în eroare a reclamantei, așa încât contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută pentru că se consfințește o situație juridică necorespunzătoare realității în ce privește actualul proprietar.
Prin decizia civilă 16/A/2006 a Tribunalului Hunedoara confirmată de Curtea de Apel Alba I prin decizia civilă nr. 464/2006, a fost admis apelul pârâților și a fost respinsă în întregime acțiunea reclamantei.
În considerentele deciziei 16/A/2006 a fost analizată valabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1992 și s-a constatat că acest act nu prezintă niciun viciu sau cauză de nulitate și nici nu este bazat pe intenții frauduloase. S-a reținut că, împrejurarea că pârâta nu a înțeles să-și execute obligația asumată prin contractul de mandat, de a retransmite reclamantei imobilul, este un aspect care nu ține de valabilitatea contractului de vânzare cumpărare, ci de executarea contractului de mandat. Un alt aspect
-//-
relevat de instanța de apel în decizia menționată, vizează faptul că prin sentința penală nr. 491/2001, pârâta a fost obligată la despăgubiri de 91.000 DM reprezentând contravaloarea imobilului și a îmbunătățirilor, astfel încât reclamanta a fost despăgubită pentru pierderea imobilului.
Prin decizia 464/2006, instanța de recurs a statuat că în mod temeinic și legal s-a stabilit că obligația de retransmitere a imobilului, asumată de pârâtă prin contractul de mandat, nu ține de valabilitatea contractului de vânzare cumpărare ci de executare a mandatului.
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr- al Judecătoriei Hunedoara, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare din 1992 în ce privește cota de înstrăinată către pârâții, susținând că acest act se bazează pe o cauză ilicită, imorală și a fost încheiat în fraudarea legii.
În motivarea cererii, reclamanta reia practic considerentele din acțiunea ce a format obiectul dosarului 1580/2004 invocând aceleași motive vizând cauza ilicită întrucât s-a urmărit scăparea de la o eventuală urmărire silită precum și lipsa mijloacelor materiale ale pârâților de a cumpăra și moderniza imobilul în discuție.
Având în vedere această a doua acțiune, Curtea constată că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, este fondată.
Astfel, atât prin cererea ce a format obiectul dosarului 1580/2004 cât și în acțiunea de față, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare pentru cauză ilicită, imorală și fraudarea legii.
În decizia civilă nr. 16/A/2006 a Tribunalului Hunedoara, menținută de Curtea de Apel Alba I, s-a analizat valabilitatea contractului de vânzare cumpărare, raportat la cauza ilicită, imorală și la intențiile de fraudare a legii de către pârâții cumpărători. Sub acest aspect, Tribunalul Hunedoaraa statuat cu autoritate de lucru judecat că actul autentic de vânzare cumpărare din 1992 este valabil.
Față de dispozițiile art. 166. proc. civ. raportat la art. 1201 Cod civil, care reglementează excepția autorității de lucru judecat, Curtea constată că este inadmisibil ca printr-o cerere ulterioară să se solicite constatarea nulității absolute chiar și parțială a aceluiași contract, pentru aceleași motive, și în contradictoriu cu aceleași părți, în condițiile în care aceste chestiuni au fost analizate și asupra lor s-a statuat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a reținut că în decizia nr. 464/2006 Curtea de Apel Alba Ia constatat că instanța de fond a apreciat fondat primul capăt din cerere, iar instanța de apel nu a examinat capetele de cerere subsidiare 3 și 4, ceea ce ar echivala cu nesoluționarea concretă a cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Trebuie observat, pe de o parte, că în sentința civilă 1232/2005 Judecătoria Hunedoaraa constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare
-//-
cumpărare, astfel că această instanță a analizat toate capetele de cerere, inclusiv capătul 4 vizând contractul de vânzare cumpărare.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 16/A/2006, Tribunalul Hunedoaraa examinat de asemenea toate capetele de cerere și a analizat în mod expres și detaliat valabilitatea contractului de vânzare cumpărare raportat la cauza ilicită și imorală și la fraudarea legii, motive invocate de reclamantă drept cauze de nevalabilitate. În aceste condiții, nu se poate reține că petitele 3 și 4 nu au fost analizate de instanța de apel, ci dimpotrivă ele au făcut obiectul verificării sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii instanței de fond și au fost dezlegate de instanța de apel.
Ceea ce a reținut Curtea de apel în decizia 464/2006 cu privire la petitele 3 și 4 din acțiunea ce a format obiectul dosarului 1580/2004, a fost faptul că criticile aduse hotărârii instanței de fond nu pot fi ridicate pentru prima oară în fața instanței de recurs și trebuie invocate mai întâi în fața instanței de apel sub sancțiunea neanalizării lor în recurs.
Față de aceste considerente, Curtea reține că cele două instanțe de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor 1201 Cod civ. și 166. proc. civ. respingând excepția autorității de lucru judecat.
Atât instanța de apel cât și instanța de fond au pronunțat hotărârile atacate cu neobservarea existenței triplei identități de părți, obiect și cauză între cererea de față și cea care formează obiectul dosarului nr. 1580/2004 al Judecătoriei Hunedoara soluționat prin sentința civilă 1237/2005, modificată prin decizia 16/A/2006 a Tribunalului Hunedoara.
Constatând fondată excepția autorității de lucru judecat, devine inutilă analizarea motivelor de recurs privind fondul acțiunii.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ. Curtea constată fondat recursul de față, și urmează ca în baza art. 312. proc. civ. să-l admită, și în consecință să modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâților, a admiterii excepției autorității de lucru judecat și a respingerii acțiunii reclamantei.
În baza art. 274. proc. civ. reclamanta intimată va fi obligată să plătească în favoarea recurenților suma de 3712 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare, onorariu expert și onorariu avocat (fl. 121 dos-, fl. 51, 65, 149 dos. fond -, fl. 18 dos. apel, fl. 28 80 dos. recurs).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 131/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
-//-
(continuarea deciziei civile 494/2009 dată în dosar -)
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâților, și împotriva sentinței civile nr. 2975/2008 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâți.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, și.
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 3712 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 8 ex/21.12.2009
-,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Carla Maria Cojocaru
