Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.5/Dosar nr.-
Ședința publică din data de:-10 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- JUDECĂTOR 3: Camelia
--- președinte secție civilă
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva Deciziei civile nr.235/Ap din data de 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant personal.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurentul reclamant personal depune la dosar chitanțele nr.- din 21.11.2008, nr.- din 31.10.2007 și - din 24.10.2007, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9 lei și timbru judiciar de 50 de bani și arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul reclamant personal, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, având în vedere dispozițiile art.304, alin.8 Cod procedură civilă.
Invocă dispozițiile art.111 Cod procedură civilă și subliniază că prevederile acestui articol nu conțin vreo dispoziție în sensul că acțiunea în constatare este obligatoriu să fie formulată în contradictoriu cu vreo altă persoană.
De asemenea, subliniază faptul că soluționarea acțiunii este absolut realizabilă în sfera necontencioasă a dreptului procesual civil, soluționarea acesteia reprezentând de fapt un exercițiu intelectual pentru judecători, în domeniul drepturilor omului și, în special, dreptul omului la a fi apărat de persoana în care are încredere, respectiv dreptul persoanei cu pregătire universitară în domeniu, la exercitarea apărării alte persoane, în mod liber, neconstrâns în a-și etala competențele în apărarea semenilor săi.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr-, reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, a se constata apartenența la dreptul intern a Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de Statul Român prin Legea nr.30/13 mai 1994, caracterul de lege internă în Statul Român al Legii nr.51/1995 republicată în Monitorul Oficial nr.113/6 martie 2001, cu modificările și completările ulterioare, conținutul art.6, paragraf 3, litera "c" din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale; a se constata că litera "c" din art.6, paragraful 3 din Convenție, prezintă trei situații distincte în exercitarea apărării persoanei: să se apere ea însăși, să fie apărată de un apărător ales și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer, a se constata că apărătorul ales și avocatul din oficiu au dreptul să efectueze oricare din activitățile prezentate în art.3 din Legea nr.51/1995 republicată, modificată și completată, a se constata că avocatul este persoana care exercită profesiunea de apărător al drepturilor, libertăților și intereselor persoanelor, în cadru organizat conform Legii pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, făcând parte dintr-un barou membru al Uniunii Naționale a Barourilor din România, este evidențiat în avocaților acelui barou, pentru realizarea dreptului la alegerea unui avocat, avocat ales ori pentru oferta și realizarea serviciului de apărare în cadrul dreptului la apărare garantat de stat, în situația numirii unui avocat din oficiu, când interesele justiției o cer, iar acesta prezintă caractere specifice avocatului, iar ca trăsătură esențială, exercitarea apărării în realizarea unui scop patrimonial pentru sine, barou și, sub impunerile, restricțiile și constrângerile legii de organizare și exercitare a profesiei impuse de Stat, în realizarea garanției dreptului la apărare; a se constata definiția noțiunii de "apărător", caracterele specifice ale acestuia și trăsătura esențială constând în exercitarea apărării în deplină libertate și independență, realizată doar în interesul persoanei pe care o apără și doar conform conștiinței sale, a se constata că apărătorul și avocatul prezintă caractere comune, conținutul art.25 și art.82 din Legea nr.51/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare; a se constata că dispozițiile legale menționate, interzic exercitarea apărării persoanelor prin realizarea activităților prevăzute în cadrul art.3 din lege, prin apărător ales, care nu are dobândită calitatea de avocat conform legii de organizare și exercitare a profesiei de avocat, a se constata că există neconcordanțe între dispozițiile Convenției, prezentate în art.6 și dispozițiile restrictive și discriminatorii ale Legii nr.51/1995, prin dispozițiile art.25 și art.86, că dispozițiile art.6 din Convenție sunt dispoziții mai favorabile și solicită recunoașterea existenței dreptului la apărare și admisibilitatea exercitării activităților prevăzute în art.3 din Legea nr.51/1995 republicată, pentru orice persoană ca apărător ales, apărător ales persoană liberă și independentă și care nu are dobândită calitatea de avocat conform legii, pentru realizarea și exercitarea apărării persoanelor conform art.6, paragraf 3, litera c din Convenție.
Prin Sentința civilă nr.1/F/29 iunie 2007, Judecătoria Brașova constatat nulă acțiunea formulată de petentul.
Prin Decizia civilă nr.235/21 septembrie 2007, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva Sentinței civile nr.6080/29 iunie 2007.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că acțiunea dedusă judecații nu a fost formulată în contradictoriu cu altă persoană în calitate de pârât.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 din Codul d e procedură civilă, reclamantul solicitând instanței să constate că anumite dispoziții legale fac parte din dreptul intern sau au un anumit conținut.
Pornind de la temeiul juridic al acțiunii - art. 111 din Codul d e procedură civilă, acțiunea dedusă judecății are întotdeauna un caracter contencios, fiind necesar constatarea unui drept în contradictoriu cu un pârât.
Motivele invocate în apel nu pot fi reținute întrucât art.111 din Codul d e procedură civilă, invocat ca temei al acțiunii este cuprins în Titlul III din capitolul II - din Cod care reglementează procedura contencioasă.
Împotriva deciziei, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că art.111 Cod procedură civilă nu exclude utilizarea prevederilor acestui articol, în cadrul unei proceduri necontencioase, iar art.338, alin.1 Cod procedură civilă, prevede că procedura necontencioasă se întregește cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
Totodată, se invocă dispozițiile art.3 Cod civil, precizându-se că anularea acțiunii, fără a fi cercetat fondul cauzei, constituie derogare de dreptate.
Recurentul reclamant evidențiază faptul că, dispozițiile art.133 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Examinând decizia în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Art.111 Cod procedură civilă face parte din Cartea a II-a a Codului d e procedură civilă, intitulată " Procedura necontencioasă", ale cărei dispoziții se aplică.
Jurisdicția contencioasă se caracterizează prin contradicție între părți și prin existența unui adversar în cauză, respectiv pârâtul.
Întrucât cererea de chemare în judecată nu îndeplinește această cerință, este nulă, conform art.133 Cod procedură civilă.
Art.3 Cod civil, invocat de reclamant, nu este aplicabil în cauză, întrucât judecătorul poate soluționa pe fond cererea de chemare în judecată, numai dacă aceasta îmbracă forma prevăzută de art.112 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a analizat corect cererea de chemare în judecată, în raport cu dispozițiile legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.312, alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva Deciziei civile nr.235/21.09.2007 a Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva Deciziei civile nr.235/21.09.2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi:- 10.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -- - -
Grefier,
Red.:-/22.01.2008
Dact.:-/3 ex./23.01.2008
Jud.apel:-; -
OGJud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
