Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.50/R Dosar nr-
Ședința publică in data e 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.8 din data de 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civilnr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi 18 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.4190/19.05.2006, Judecătoria Brașova admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și și în consecință;
A constatat că după defuncta, decedată la data de 12.01.2005, au rămas ca moștenitori pârâtul - în calitate de frate și reclamanții în calitate de strănepoți de frate predecedat.
A constatat că pârâtul a renunțat la moștenire după defuncta.
A constatat că singurii moștenitori acceptanți sunt reclamanții cu cota de câte 1/2 parte fiecare.
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctă este compusă din imobilul situat în B, înscris în nr.31879 B, nr.top.1112/1/14.
A anulat certificatul de moștenitor nr.14/15.02.2005 eliberat de.
A dispus radierea din nr.31879 B, nr.top. 1112/1/14 a dreptului de proprietate al pârâtei.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanților, cu câte o cotă de parte fiecare, cu titlu de drept de moștenire.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâți în contradictoriu cu reclamanții și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1.250,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 12.01.2005 a decedat. Aceasta nu a avut descendenți privilegiați. La moștenire ar fi trebuit să vină frații acesteia, respectiv pârâtul cu cota de și prin reprezentare, cei doi strănepoți de frate predecedat, amândoi cu cota totală de, respectiv câte fiecare. Aceștia sunt fii ai lui, fratele defunctei, decedat la data de 28.12.1995 și, în continuare, nepoți ai fratelui decedatei, predecedat la data de 19.05.1994.
La data de 1.02.2005, pârâtul a solicitat dezbaterea succesiunii după defuncta, declarând că el și fiica sa sunt singurii moștenitori ai defunctei.
a dat încheierea din data de 15.02.2005 în dosarul succesoral nr.9/2005 în care se consemnează în mod expres că pârâții au declarat că, în urma defunctei au rămas singurii moștenitori. În acest sens, se consemnează că a rămas un singur frate, care a renunțat la succesiunea ce a fost acceptată sub beneficiu de inventar de către fiica sa,.
În final, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.14/15.02.2005 de către BNP, care desemnează ca moștenitor pe pârâta.
Ulterior, reclamanții și s-au prezentat la Primăria Municipiului B în vederea eliberării Anexei 1 și au aflat că, anterior, s-a prezentat unchiul lor, pârâtul are se declarase pe sine ca unic moștenitor.
Reclamanții au dat la rândul lor, în dosarul succesoral nr.56/2005, în data de 24.03.2005, declarații autentice de acceptare a succesiunii.
Prin încheierea din data de 6 aprilie 2005 în dosarul succesoral nr.56/2005 părțile sunt îndrumate să se adreseze pe cale judecătorească în vederea soluționării neînțelegerilor dintre ei.
Având în vedere dispozițiile art.672, 688, 696 și 697 cod civil se reține că față de declarația autentificată sub nr.243/01.02.2005 prin care pârâtul a renunțat în mod expres la succesiune, acesta este considerat străin de această moștenire. Partea sa profită coerezilor săi. Aceștia sunt reclamanții și. Efectele acceptărilor lor urcă până la ziua deschiderii succesiunii.
Numai dacă pârâtul ar fi fost singur la moștenire și ar fi declarat că renunță la aceasta, întreaga succesiune ar fi trecut la gradul următor, adică la fiica sa, pârâta.
Dimpotrivă, dacă pârâtul nu ar fi dat declarație de renunțare la succesiune, acesta ar fi venit la moștenire cu cota de, reclamanții având împreună cealaltă cotă e, adică câte fiecare.
Dar, față de declarația de renunțare și față de faptul că nu era singur moștenitor al defunctei, pârâtul a devenit străin de moștenire și fiica sa nu culege partea ce i s-ar fi cuvenit din moștenire.
Pentru a se reține cele de mai sus, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, în principal înscrisurile aflate la dosarul cauzei și în dosarele succesorale atașate.
Proba testimonială propusă de pârâți a fost respinsă ca nefiind utilă soluționării cauzei, după administrarea interogatoriilor pârâților.
Instanța a înlăturat apărările pârâților privind faptul că au fost induși în eroare de către notarul public. În răspunsurile la interogatoriu, ambii pârâți au recunoscut gradele de rudenie dintre aceștia și reclamanți. Pârâtul știa deci, că la moștenire, nu este singurul moștenitor și că defuncta a mai avut un frate. Cu toate acestea a declarat în fața notarului contrariul.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 4.10.2006, Judecătoria a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.4190/19.05.2006, "în sensul că, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, va fi trecută suma corectă de 3.050,5 RON, în loc de 1.250,3 RON, sumă care este greșită".
Atât împotriva precizatei încheieri, cât și împotriva sentinței au declarat apel pârâții - reclamanți reconvenționali și.
Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr.268/Ap/16.10.2007 a admis apelul pârâților îndreptat împotriva sentinței și în consecință a desființat în parte sentința apelată și a trimis spre rejudecare primei instanțe petitele 2 și 3 ale cererii reconvenționale.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A respins apelul pârâților îndreptat împotriva încheierii date în camera de consiliu la data de 4.10.2006 și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei astfel date, instanța de apela reținut cele ce urmează:
Astfel, prima instanță i-a obligat pe pârâți, în urma admiterii acțiunii principale și a respingerii cererii reconvenționale, la plata sumei de 1250,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, avându-se în vedere, la calculul onorariului avocațial, suma de 200 RON.
În mod corect instanța de fond a îndreptat eroarea materială, în sensul că acest onorariu are valoarea de 2000 RON, așa cum rezultă din conținutul contractului de asistență juridicănr.-/15.05.2005.
Ca urmare, instanța de fond a dispus în mod legal, în baza art.281 Cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.4190 din data de 19 mai2006 a Judecătoriei Brașov, în sensul că, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, va fi trecută suma corectă de 3050 RON în loc de1250 RON, sumă care este greșită.
Cu privire la motivele de apel referitoare la sentința civilă nr.4190 din data de 19 mai2006 a Judecătoriei Brașov, se reține faptul că, cele care privesc admiterea acțiunii principale de către instanța de fond nu sunt întemeiate.
Astfel, din răspunsurile la interogatoriile administrate în fața instanței de apel, rezultă cu certitudine faptul că pârâții aveau cunoștință, la data deschiderii succesiunii, despre faptul că reclamanții sunt strănepoți de frate predecedat ai defunctei.
Apărarea apelanților potrivit căreia nu i-au declarat pe reclamanți ca și moștenitori, pentru că nu au fost întrebați de către notar, nu poate fi primită de către instanță, deoarece, tocmai din tăcerea lor asupra acestui aspect, rezultă intenția de a înlătura de la moștenire pe reclamanții intimați.
În consecință, instanța de fond a reținut corect faptul că la moștenire vin, prin reprezentarea tatălui lor predecedat -, cei doi copii ai acestuia, reclamanții (în calitate de strănepoți de frate predecedat), aceasta deoarece, prin declarația autentificată sub nr.243/01.02.2005, pârâtul a renunțat în mod expres la succesiune, fiind considerat străin de această moștenire.
Nu poate fi reținută nici apărarea apelanților potrivit căreia notarul nu avea voie să întocmească un alt dosar succesoral privind pe defuncta.
Astfel, notarul a procedat în mod corect atunci când a înregistrat cererea formulată de Camera Notarilor Publici B privind deschiderea procedurii succesorale după, în baza sesizării reclamanților, iar faptul că a format dosar separat și nu a înregistrat această cerere în dosarul vechi, deschis la cererea apelantului, nu reprezintă un motiv de nulitate a procedurii succesorale notariale.
Față de toate aceste aspecte, instanța de fond a admis în mod corect acțiunea principală.
În schimb, motivele de apel referitoare la cererea reconvențională formulată de pârâți sunt întemeiate în parte.
Astfel, petitele privind obligarea pârâților reconvenționali la plata cheltuielilor de spitalizare și de înmormântare ale defunctei, precum și la suportarea sumelor împrumutate, de 6000 Euro și 3000 USD, în cotă de au fost în mod greșit anulate ca insuficient timbrate.
Astfel, se poate constata că prin dispozitivul sentinței atacate, cererea reconvențională a fost în întregime respinsă.
În considerentele sentinței însă, instanța reține că numai petitele 2 și 3 ale cererii reconvenționale ar fi fost anulate ca netimbrate, ceea ce nu corespunde adevărului.
Lăsând la o parte însă aceste inadvertențe din sentința atacată, instanța de apel a apreciat că în mod greșit au fost respinse ca netimbrate aceste petite, întrucât prin încheierea din data de 10.02.2006 instanța a pus în vedere reclamanților reconvenționali(apelanți) să indice valoarea, sub sancțiunea anulării cererii reconvenționale ca netimbrată.
În încheierea următoare, din data de 7 aprilie 2006, având în vedere neplata taxei de timbru, instanța de fond a anulat ca insuficient timbrată cererea reconvențională, reținându-se faptul că reprezentanta reclamanților reconvenționali a arătat faptul că nu a putut achita taxa de timbru, având în vedere posibilitățile materiale reduse ale părților.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit sancțiunea anulării cererii ca netimbrate, deoarece avea obligația ca, în virtutea rolului său activ, să stabilească ea însăși cuantumul taxei de timbru, să le pună în vedere acestora, în concret, suma pe care trebuie să o plătească cu acest titlu, precum și faptul că, în cazul în are nu au posibilități materiale, pot solicita reducerea sau scutirea de taxa de timbru.
Instanța nu și-a îndeplinit aceste obligații, ci a anulat în mod greșit cererea reconvențională ca netimbrată.
Față de aceste considerente, având în vedere că nu s-a soluționat fondul acestor două petite ale cererii reconvenționale, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție (principiu ce ar fi încălcat dacă instanța de apel s-ar pronunța ea însăși pe aceste petite,pentru prima dată în apel), a dispus trimiterea la rejudecare a acestora.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4,8 și9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și "trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Brașov pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice".
În esență, în motivarea recursului, după o amplă expunere a stării de fapt, pârâții au susținut că hotărârea recurată "este nelegală și netemeinică" pentru următoarele aspecte:
nu a solicitat eliberarea anexei 1 pentru deschiderea procedurii succesorale după defuncta și nu a declarat în fața notarului public că este singurul moștenitor al defunctei, astfel că, pe de o parte notarul public cu rea-credință a eliberat certificatul de moștenitor nr.14/15.02.2005, iar pe de altă parte "tot atât de bine, instanța "putea considera nulă declarația de renunțare la moștenire".
Apelul îndreptat împotriva încheierii date în camera de consiliu, la data de 4.10.2006, a fost nelegal și netemeinic respins "deoarece instanța nu poate acorda cheltuieli de judecată respectiv onorarii de avocat pe copii de chitanță"
Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamanții au solicitat respingerea recursului promovat de pârâți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată în raport cu actele și lucrările de la dosar, cu motivele de recurs invocate, curtea a reținut cele ce urmează:
Faptul că pârâtul nu a solicitat eliberarea anexei 1 pentru deschiderea procedurii succesorale după defuncta nu se poate constitui într-un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, atâta timp cât acesta, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză s-a prezentat la BNP și prin cererea adresată acestuia, deliberat, în absența menționatei anexe, a solicitat dezbaterea succesiunii după precizata defunctă.
Mai mult, prin aceeași cerere înregistrată la BNP sub nr.16/1.02.2005, contrar celor susținute în motivarea prezentului recurs, pârâtul a declarat că împreună cu fiica sa, pârâta, sunt singurii moștenitori ai defunctei.
Așadar și în condițiile arătate, certificatul de moștenitor cu nr.14/15.02.2004 a fost în mod legal emis la acel moment.
În contextul subliniat, reaua-credință a doamnei notar nu putea fi reținută, cu atât mai mult cu cât nu a făcut obiectul prezentei cauze. De altfel, și plângerea penală îndreptată împotriva aceleiași, pentru rea-credință, a fost respinsă de parchet.
Pe de altă parte se constată, contrar celor susținute de către pârâți, că instanța de apel nu putea legal considera nulă declarația de renunțare la moștenire a pârâtului, atâta vreme cât această susținere reprezintă de drept o nouă cerere, formulată cu încălcarea dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă, a cărei soluționare ar fi încălcat principiul "omisso medio".
În raport de cele mai sus-expuse, primul motiv de recurs invocat de pârâți se dovedește a fi nefondat.
Nu este fondat nici motivul doi de recurs, referitor la nelegalitatea încheierii date în camera de consiliu la data de 4.10.2006 de către Judecătoria Brașov, întrucât la baza îndreptării erorii materiale cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate reclamanților, în concret onorariul avocațial achitat, nu au fost avute în vedere chitanțele de achitare a onorariului, ci contractul de asistență juridice nr.-/15.05.2005 încheiat între reclamanți și cabinetul de avocatură ce i-a reprezentat în instanță.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâților și a menține dispozițiile deciziei recurate.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și reținând culpa procesuală a pârâților, urmează a-i obliga să plătească reclamanților suma de 2000 RON cheltuieli de judecată ocazionate acestora în calea de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâții și împotriva deciziei civil nr.268/Ap din data de 16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - | JUDECĂTOR 3: Daniel Marius - - |
Grefier, |
Red.GB/18.04.08
Tehnored. 21.04.2008 - 2 ex.
Jud. apel /SS
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
