Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 50
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de, G și - împotriva deciziei civile nr. 88/A/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții, G și avocat pentru intimata SC SRL, lipsă fiind recurenții, - și reprezentantul intimatei SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurenți, într-un exemplar.
Recurentul depune la dosar o cerere formulată de recurentul și chitanța nr. -/11.02.2008.
Instanța constată că recurenta - nu se prezintă pentru a semna cererea de recurs și motivele de recurs. Pune în discuția părților excepția privind nulitatea cererii de recurs formulate de recurenta -, urmare a nesemnării de către aceasta.Pune, de asemenea, în discuția părților excepția nulității recursului formulat de, și G, invocată la termenul de judecată din data de 07.12.2007.
Interpelat, recurentul arată că a motivat recursul prin cererea introductivă. Motivele de recurs se încadrează în prevederile legale și lasă acest aspect la aprecierea instanței.
Recurentul G arată că are aceeași poziție procesuală cu a recurentului.
Avocat solicită admiterea excepției privind nulitatea cererii de recurs, arată că hotărârea a fost comunicată la data de 22.10.2007, recursul a fost motivat la data de 30.11.2007, nefiind motivat în termen legal.
În ceea ce privește recursul formulat de -, consideră că este nul, nefiind semnat de către aceasta.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune ordin de plată (conform cu originalul) nr. 07 reprezentând onorariu avocat de 5000 lei însoțit de note de concluzii.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții, G și - au chemat în judecată pârâtele Puiești și SRL Bîrlad solicitând restrângerea dreptului de superficie al pârâtei recunoscut prin decizia civilă nr.1084/30.11.2005 a Curții de APEL IAȘI de la 3000. la 1000. obligarea acestei pârâte la încheierea unui contract de închiriere cu reclamanții care să reglementeze raporturile juridice corespunzător folosirii de către pârâtă a proprietății lor, în cuantum de 5000 euro/lună și obligarea pârâtei să le permită accesul prin perimetrul grevat de superficie la restul proprietății lor.
Prin sentința civilă nr.781 din 19.03.2007 Judecătoria Bîrlad a respins acțiunea formulată de reclamanții, G și - în contradictoriu cu pârâtele și
A obligat reclamanții să plătească în solidar pârâtei cheltuieli de judecată de 2.500 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr.1084/30.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.5457/2005, s-a constatat dreptul de superficie al "", respectiv de folosință asupra terenului de 3001,01. situat în sat, comuna, județul V, și de proprietate asupra construcțiilor constând în atelier mecanic și hala metalică edificate pe acest teren.
Dreptul de superficie este dreptul real principal ce constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, numită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări aflate pe terenul ce aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință. Dreptul de superficie conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție. De asemenea, dreptul de superficie este transmisibil prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Dreptul de superficie are un caracter perpetuu, în sensul că durează atâta vreme cât există construcția, plantația sau lucrarea ce se află pe proprietatea altei persoane. Drept urmare, dreptul de superficie fiind constituit prin decizia civilă nr.1084/30.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.5457/2005, nu se poate proceda la restrângerea acestui drept în condițiile în care construcțiile există pe acel teren și situația de fapt avută în vedere la pronunțarea respectivei hotărâri nu a suferit nici o modificare. Instanța apreciază că promovarea prezentei acțiuni tinde la o nouă judecată cu privire la dreptul de superficie, deja constatat prin decizia civilă nr.1084/30.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.5457/2005. Față de acestea, a fost respinsă cererea pentru restrângerea dreptului de superficie, precum și capătul de cerere privind stabilirea unui drept de acces la proprietatea reclamanților.
Instanța constată că cererea formulată de reclamanții, G, - este nedovedită și neîntemeiată, fiind respinsă în temeiul art.1169 Cod civil.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța i-a obligat pe reclamanți să plătească, în solidar, pârâtei "" cheltuieli de judecată de 2.500 lei (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.88/A/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a respins apelul declarat de reclamanți și s-a păstrat sentința civilă nr.781/19.03.2007 a Judecătoriei Bîrlad.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță reclamanții nu au făcut dovada că împrejurările avute în vedere la pronunțarea deciziei civile nr.1084/30.11.2005 de către Curtea de APEL IAȘIs -au schimbat, în concret faptul că cele două construcții menționate în decizie (atelier mecanic și hală metalică) pentru care se recunoscuse dreptul de proprietate în favoarea societății nu mai există, astfel încât dreptul de superficie și-a încetat existența. Situația arătată de apelanți cu privire la faptul că terenul afectat de construcții este doar în suprafață de 489,59. restul până la 3001,01. fiind liber a fost avută în vedere de Curtea de Apel la momentul pronunțării deciziei nr.1084. Din considerentele deciziei arătate rezultă că s-a avut în vedere la constatarea dreptului de superficie raportul de expertiză (filele 200-201 dosar 4102/2003), raport care a determinat suprafața de 3001,01. ca fiind necesară folosinței și exploatării clădirilor proprietatea pârâtei SC "" SA. Aceasta la rândul său a transmis dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de superficie către SC "" SRL Bîrlad.
Legalitatea deciziei Curții de APEL IAȘI nu mai poate fi pusă în discuție, iar instanța de fond trebuia să o aibă în vedere la pronunțarea soluției.
Instanța de judecată nu putea obliga pârâta SC SRL Bîrlad la încheierea unui contract de închiriere pentru terenul care face obiectul dreptului de superficie deoarece s-ar încălca principiul libertății contractuale. Apelanții au dreptate atunci când susțin că folosința terenului proprietatea lor de către titularul dreptului de superficie nu trebuie să fie gratuită deoarece situația creată nu le este imputabilă, iar pe de altă parte, a admite o ipoteză contrară ar însemna ca dreptul de proprietate recunoscut printr-un titlu de proprietate intrat în circuitul civil să rămână doar la nivel formal, ceea ce contravine evident art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În consecință apelanții-reclamanți sunt pe deplin îndreptățiți să pretindă de la beneficiarul dreptului de superficie o sumă de bani care să acopere prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului, despăgubire care să fie determinată pe baza unor probe administrate în acest sens, însă apelanții nu au investit instanța cu o astfel de cerere.
Dreptul de acces pretins de reclamanți la restul proprietății lor care nu este afectată de construcții nu a fost solicitat în baza art.616 Cod civil, ci a fost motivat în strânsă legătură cu primul capăt de cerere. În condițiile în care instanța de fond a argumentat de ce nu se poate restrânge întinderea suprafeței care formează obiectul dreptului de superficie, în mod corect a fost soluționat și cel de-al treilea capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, G și - precizând că vor depune motivele de recurs la primul termen de judecată ce se va fixa.
Prin precizările depuse la filele 17-20 dosar, înregistrate la data de 30.11.2007 recurenții au susținut netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate motivat de greșita întemeiere a acesteia pe decizia Curții de Apel nr.1084/2005, neconstituțională în opinia recurenților.
Recurenții au criticat modul de soluționare al cererilor având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea contractului de închiriere și respectiv stabilirea unui drept de acces.
În ceea ce privește raportul de expertiză care de asemenea a stat la baza deciziei recurate, acesta nu a determinat suprafața de 3000,01. necesară folosinței și exploatării clădirilor.
Alăturat motivelor de recurs, recurenții au depus la dosar înscrisuri.
La prima zi de înfățișare în recurs instanța din oficiu a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenții, și G și a dispus citarea recurentei - cu mențiunea semnării cererii de recurs.
În ședința publică din 15.12.2007 instanța a pus în discuția părților excepția nulității recursului declarat de - ca urmare a nesemnării cererii de recurs precum și excepția nulității recursului declarat de ceilalți recurenți motivat de nedepunerea în termenul prevăzut de lege a motivelor de recurs, rămânând în pronunțare.
Instanța constată nul recursul formulat de reclamanții, și G, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art.303 alin.1 Cod procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța constată că recurenții au depus motivele de recurs la data de 30.11.2007, peste termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art.301 alin.1 Cod procedură civilă. Astfel, în cazul recurenților și, cărora li s-a comunicat hotărârea recurată la data de 22.20.2007, termenul de (declarare și) motivare a recursului a expirat la data de 7.11.2008, iar pentru recurentul G, căruia i s-a comunicat decizia la data de 23.10.2007, termenul a expirat la 8.11.2008.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă și având în vedere că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate și din oficiu instanța va constata nul recursul declarat de recurenți.
În ceea ce privește recursul formulat de -, Curtea reține că, deși legal citată cu mențiunea de a semna cererea de recurs, recurenta nu a complinit această lipsă, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art.133 alin.1 Cod procedură civilă, să constate nul și acest recurs.
Având în vedere soluția pronunțată în recurs și prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă urmează ca instanța să îi oblige pe recurenți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului, cu precizarea că, raportat la lipsa întâmpinării și la invocarea din oficiu a excepțiilor ce au dus la soluționarea cauzei, onorariul de expert va fi micșorat în conformitate cu prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de, G și - împotriva deciziei civile nr.88/A/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, decizie pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei SC SRL suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
22.II.2008.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru, Georgeta
