Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.51/ Dosar nr-
Ședința publică din 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și deintervenienții,și, împotriva deciziei civile nr.164 din 3 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr.3330/2005 ( dosar strămutat de la Curtea de Apel Constanța ).
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 februarie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3699/18.04.2005, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B prin Primarul General.
A constatat că imobilul situat în B,-, sector 1, fost preluat de Statul Român de la autorul reclamantei, fără titlu valabil.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 27229/27.07.1928 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, dr. a cumpărat de la parcela nr. 6 din terenul situat în str. - -, în suprafață de 400,44 mp, dreptul de proprietate asupra imobilului fiind înscris prin procesul-verbal din dosarul nr. 4002/1940 emis de Comisia pentru Înființarea Cărții Funciare a Bului.
Reclamanta își justifică calitatea de moștenitor al defunctului, prin retransmiterea moștenirii de la autoarea sa, prin certificatele de moștenitor nr. 578/26.05.1992 emis de Notariatul de Stat Județean V și nr. 111/27.01.1993, eliberat de Notariatul de Stat al Județului
A mai reținut prima instanță că prin dispoziția nr. 2026/03.12.2003 a Primarului General al Municipiului B s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, a imobilului din-, sectorul 1, compus din teren în suprafață de 271,43 mp și construcții, precum și cota-parte indiviză din părțile și dependințele de folosință comună, din cuprinsul acestei dispoziții rezultând că imobilul a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Statuând asupra concordanței actului normativ de preluare a imobilului cu ordinea constituțională și reglementările în vigoare de la momentul naționalizării, judecătorul fondului a constatat că imobilul a fost preluat de Statul Român de la autorul reclamantei, fără titlu valabil.
Prin decizia civilă nr. 164/03.02.2006, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, respingând ca nefondate apelurile declarate de pârâții Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cererile de intervenție formulate de intervenienții, -a și.
În argumentarea acestei decizii, tribunalul a examinat cererea de intervenție în interesul pârâților apelanți Municipiul B și Ministerul Finanțelor, formulată de intervenienții, -a și prin care s-au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii introductive și a lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, reclamanta având deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului, pe care a și urmat-o, obținând decizia de restituire în natură a imobilului, tribunalul a respins acest incident, arătând că deși prin Legea nr. 10/2001 s-a deschis calea pentru realizarea dreptului, instanța este competentă să stabilească valabilitatea titlului cu care statul a preluat bunul, conform prevederilor art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
Aceleași dispoziții ale art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 au stat la baza respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul B, valabilitatea titlului cu care imobilul a fost preluat de stat examinându-se în raport de acești subiecți. A arătat pe această cale tribunalul că împrejurarea restituirii către reclamantă a unei părți din imobil, prin dispoziția nr. 2026/03.12.2003 a Primarului General al Municipiului B, după cum și înstrăinarea către intervenienți a două dintre apartamentele din imobil nu poate duce la concluzia lipsei calității procesuale pasive a pârâților, persoana îndreptățită având interes în stabilirea modalității prin care imobilul a trecut în patrimoniul celui care a realizat înstrăinarea.
Cât privește excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată în apelul pârâtului Municipiul B, instanța a statuat că reclamanta justifică un interes legitim și actual în promovarea cererii în constatarea nevalabilității titlului statului întrucât din imobil i-au fost restituite terenul în suprafață de 271,43 mp și construcția, mai puțin apartamentele vândute intervenienților în temeiul Legii nr. 112/1995, prezentând relevanță modul în care întreg imobilul a intrat în proprietatea statului.
Asupra apelului exercitat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate, stabilirea valabilității titlului statului impunând, astfel cum a arătat prima instanță, verificarea conformității Decretului nr. 92/1950 cu constituția, tratatele internaționale la care România era parte și legile în vigoare la data preluării imobilului de către stat.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtul Municipiul B prin Primarul General și intervenienții, -a și.
Prin recursul declarat de pârâtul Municipiul B prin Primarul General se solicită modificarea în tot a deciziei instanței de apel, admiterea apelului împotriva sentinței primei instanțe, schimbarea în tot a acestei hotărâri cu consecința respingerii acțiunii ca rezultat al lipsei de interes a reclamantei.
În considerentele căii de atac - întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - se învederează că prin aplicarea greșită a legii instanța de apel a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată, aceasta întrucât prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 s-a statuat că toate imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost preluate abuziv, îngrădind accesul instanței la constatarea naturii preluării. Mai mult, susține recurentul, reclamantei i-a fost restituit în natură imobilul în litigiu, mai puțin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, fapt care nu mai justifică nici un interes al acesteia în promovarea unei cereri de constatare a nevalabilității titlului statului.
Recursul intervenienților, -a și tinde la casarea precum și la modificarea hotărârii atacate.
Un prim motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, vizează nelegalitatea hotărârii care a fost pronunțată, în opinia recurenților, de o instanță necompetentă. Din această perspectivă se arată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată - constând în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate a statului - acțiunea are un caracter patrimonial, evaluabil în bani, valoarea de circulație a imobilului în litigiu fiind estimată la mai mult de 200.000 euro, respectiv peste 10 miliarde lei vechi, ceea ce atrage competența de soluționare în primă instanță a tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, hotărârile pronunțate sunt supuse motivului de casare instituit prin art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, instanțele depășindu-și atributele puterii judecătorești prin controlul de constituționalitate dat Decretului nr. 92/1950 deși au fost investite cu cenzurarea legalității aplicării acestui act normativ.
Un motiv distinct de casare îl reprezintă faptul că prin încheierea din 28.03.2005 judecătorul fondului a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii în constatare, excepția pe care același judecător a respins-o ca nefondată, întemeiat pe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, prin aceasta antepronunțându-se asupra incidentului invocat și devenind astfel incompatibil rezolvării excepției, care ar fi trebuit soluționată într-o altă compunere a instanței, de un alt judecător, critică fondată pe prevederile art. 304 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă.
Deosebit de motivele de casare invocate, criticile formulate în recurs vizează și modificarea hotărârii atacate, susținându-se că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut iar hotărârea conținând motive străine de natura pricinii.
Susțin pe această cale recurenții că, față de obiectul cererii introductive, constând în constatarea nulității absolute a titlului statului, hotărârea primei instanțe, păstrată de tribunal, a constatat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, pronunțându-se astfel asupra a ceea ce nu s-a cerut. În mod corespunzător, se susține că instanța de apel a omis în totalitate să cerceteze cererea de intervenție și să se pronunțe asupra ei, după cum nu a analizat excepțiile invocate privind inadmisibilitatea acțiunii, lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii. Motivele străine inserate în considerentele hotărârii poartă asupra temeiului de drept reținut, în condițiile în care reclamanta nu a indicat ca temei prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, judecata pricinii bazându-se pe declararea ca neconstituțional a Decretului nr. 92/1950 și contrar Declarației Universale.
Modificarea hotărârii constituie motiv de critică a recursului intervenienților și pe temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, aceasta întrucât instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă la raportul dedus soluționării, în condițiile în care reclamanta avea pe rol două acțiuni în realizare vizând același bun - cererea în revendicarea imobilului și contestația împotriva dispoziției de restituire a imobilului. Criticând pe această cale interesul reclamantei în promovarea acțiunii se învederează în același timp că în mod eronat instanța a recunoscut pârâților calitatea procesuală activă, câtă vreme reclamantei i-a fost restituit o parte din imobil, fiindu-i retrocedat dreptul de proprietate preluat de stat.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursurile ca nefondate.
Relativ la recursul pârâtului Municipiul B prin Primarul General vizând greșita aplicare a legii prin recunoașterea interesului reclamantei ca titular al cererii introductive, astfel cum se desprinde din capătul de cerere cu care a fost investită prima instanță, s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului statului, respectiv a actului de preluare a imobilului în litigiu, având în vedere împrejurarea că autorul reclamantei făcea parte din categoriile exceptate de la naționalizare iar prevederile Decretului nr. 92/1954 i-au fost aplicate abuziv și nelegal. Raportat la obiectul acestei pretenții dedusă judecății, prima instanță a arătat că în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 este competentă a verifica titlul statului asupra imobilului în discuție, ocazie cu care a statuat că prevederile de ansamblu ale Decretului nr. 92/1950 contravin dispozițiilor legii fundamentale în vigoare la data adoptării acestuia, legislației civile și Declarației Universale a Drepturilor Omului la care România era parte. Tribunalul București, prin efectul devolutiv al apelului cu soluționarea căruia a fost investit, a examinat în amănunt interesul reclamantei în promovarea acțiunii, argumentând că în contextul normativ al Legii nr. 10/2001 - care face distincție între imobilele preluate de stat cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil - persoanele îndreptățite la beneficiile legii speciale de reparații justifică interesul în stabilirea valabilității titlului statului printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998.
În mod corespunzător urmează a fi respins și recursul intervenienților, criticile formulate fiind nefondate.
Față de obiectul acțiunii, mai sus expus și temeiul de drept pe care reclamanta l-a indicat, instanțele s-au raportat la prevederile art. 111 Cod procedură civilă, constatând că imobilul a fost preluat de Statul Român de la autorul acesteia fără titlu valabil. Prin acest obiect al judecății, astfel recunoscut de instanță, pretenția reclamantei se încadrează în categoria acțiunilor în constatare, nefiind formulate cereri de natură a stabili dreptul său real de proprietate, de natură a conduce la apropierea bunului, ca formă de realizare a dreptului. Pe cale de consecință, intervenienții nu se pot prevala de considerentul valoric, a conferi competența materială de primă instanță în soluționarea litigiului instanței indicate de prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
În examinarea obiectului raportului litigios, prima instanță și instanța de apel au analizat, astfel cum am arătat, aplicabilitatea în ansamblu a actului normativ de naționalizare la principiile constituționale și de drept internațional public în vigoare la momentul adoptării, fiind cercetatăconformitateaDecretului nr. 92/1950 cu Constituția din 1948. Judecătorul fondului în realizarea acestui proces, utilizează un termen care inoculează recurenților intervenienți sentimentul că și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, stabilind că susmenționatul decretcontravinelegii fundamentale a timpului, sintagmă care însă corespunde analizei de conformitate a acestui act normativ cu constituția. Din întreaga economie a considerentelor sentinței se desprinde rezultatul acestei constatări, nefiind folosită noțiunea de neconstituționalitate a dispozițiilor decretului menționat, concluzie care nu putea fi avansată în condițiile în care un control constituțional al legilor a fost instituit în regimul de drept recunoscut după 1990, prin crearea unei instanțe speciale de contencios constituțional.
Nu pot fi acceptate nici criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă care ar atrage casarea hotărârilor pe motiv că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale ori că prin hotărâri au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, datorită modului în care a fost rezolvată excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de către prima instanță. În aplicarea prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, judecătorul fondului a invocat din oficiu, la termenul din 28.03.2005, excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că față de temeiul de drept al cererii - art. 111 Cod procedură civilă - reclamanta are deschisă calea acțiunii în realizare. În procesul deliberării asupra incidentului de care s-a prevalat, instanța a respins excepția, cu argumentele expuse în dispozitivul încheierii de la termenul menționat, fără a se putea susține că față de soluția pronunțată față de excepția invocată din oficiu judecătorul s-a antepronunțat, fiind necesar ca asupra acesteia instanța să delibereze într-o altă compunere. Excepțiile de procedură sau de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, având natura unor excepții de ordine publică, pot fi invocate de oricare dintre părți sau ridicate din oficiu de către instanța de judecată, aceasta fiind competentă în aceeași compunere să se pronunțe asupra incidentelor în cauză.
Cât privește motivele prin care se tinde la modificarea hotărârii, instanța de apel, asemănător primei instanțe, s-a raportat strict la obiectul cererii cu care a fost investită, constatând, urmare a examinării decretului de naționalizare, că imobilul a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil. Aceasta nu înseamnă că instanța a acordat prin soluția pronunțată ceea ce nu s-a cerut - în înțelesul art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă - finalitatea urmărită de reclamantă fiind cea a nevalabilității titlului statului ca urmare a ineficienței actului de preluare a imobilului, ineficiență cu efect retroactiv din chiar momentul trecerii imobilului în proprietatea statului, proprie sancțiunii juridice a nulității.
Prin decizia dată în apel, tribunalul a analizat excepțiile invocate de intervenienți prin cererea de intervenție, dând o dezlegare amănunțită fiecăreia dintre aceste excepții, în final respingând cererea de intervenție. Chiar dacă dispozitivul deciziei nu poartă mențiunea expresă a cererii de intervenție, lăsându-se să se înțeleagă că au fost respinse doar apelurile, câtă vreme intervenienții sunt indicați nominal, este evident că judecata căii de atac a avut în analiză cererea acestora, examinată punctual în cuprinsul considerentelor.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii și lipsa interesului reclamantei în promovarea acțiunii, aceste problematici au mai format obiect de control în cercetarea recursului pârâtului Municipiul B, urmând a fi respinsă critica recurenților intervenienți față de greșita reținere a calității procesuale pasive a pârâților din proces, astfel cum în mod legal s-a arătat fiind lipsită de relevanță împrejurarea că reclamantei i-a fost restituit o parte din imobil, nevalabilitatea titlului statului neputând fi opusă decât pârâților.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge recursurile și a menține hotărârea atacată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată avansate în recurs, reprezentând suma de 1.000. lei, onorariu avocațial.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul Municipiul B prin Primarul General și intervenienții, -a și împotriva deciziei civile nr. 164/03.02.2006 a Tribunalului București, Secția a V - a civilă, pe care o menține.
Obligă pe pârât și intervenienți să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
- - G - - - -
GREFIER
Red./05.03.2008
Tehnored. 10.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
