Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.510/
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat Judecătpr Carmina
-: -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamanții, și de către pârâtul recurent prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 84/A din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții recurenți și avocat cu delegație de substituire avocat, pentru pârâtul recurent mandatar, pentru pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului T consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile au depus la dosar concluzii scrise și note de ședință.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți și avocat cu delegație de substituire avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinice și legale a sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Mandatara în reprezentarea pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Reprezentanta pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului T consilier juridic solicită respingerea ambelor recursuri ca netemeinice și nelegale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, la data de 31.10.2006, reclamanții si in contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local T, au solicitat instanței să constate dreptul de proprietate al reclamanților pentru 243,5 mp din suprafața totala de 487 mp, teren care reprezintă casa si gradina si este aferent imobilului (clădire - proprietatea reclamanților) si care in prezent se afla in proprietatea Statului R, conform CF nr. 25572, nr. top 10221, CF colectiv 25571
Reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai apartamentului cu nr. 2 din clădirea situata pe- si au dobândit acest drept de proprietate prin cumpărarea de la stat a spațiului locativ ca urmare a Lg. 112/1995 și că terenul aferent clădirii care face obiectul acțiunii este in suprafața de 243,5 mp si a intrat in proprietatea Statului R prin efectul Decretului nr. 223/1974, precum și că încă din perioada in care erau chiriași la stat, au folosit gradina pentru cultivarea de legume si zarzavaturi.
S-a solicitat înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților in cartea funciara.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.7/1996 si art. 111.pr.civ.
La termenul de judecata din data de 05.12.2006, paratul Consiliul Local al Municipiului Taf ormulat întâmpinare prin care solicita in principal respingerea acțiunii ca inadmisibila, iar in subsidiar, ca neîntemeiata si nelegală, motivând că Legea 112/1995 este o lege specială și privește doar imobilele cu destinație de locuință și înțelesul art. 9 din această lege privește doar imobilele apartamente și nu se poate extinde înțelesul acestui text și la terenuri.
La termenul de judecata din data de 08.01.2008, paratul, prin mandatar, a formulat cerere de interventie in interes propriu prin care solicita instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna atribuirea in proprietatea sa a cotei de din terenul in suprafata de 487 mp, reprezentand teren aferent al casei de locuit din- T si dobandit prin vanzare-cumparare in baza legii nr 112/1995.
Paratul arata ca dreptul de proprietate asupra apartamentului cu nr. 1 din- este dobandit prin vanzare-cumparare in baza Lg. 112/1995, iar ceea ce reprezinta teren aferent casei de locuit in suprafata de 487 mp impreuna cu suprafata de 220 mp au reprezentat un imobil unic in suprafata totala de 707 mp, inaintea aparitiei legilor 58, respectiv 59 din anul 1974.
S-a mai aratat ca, incepand din septembrie 1978, paratul foloseste cota de din terenul aferent casei de locuit, acest teren compunandu-se dintr-o intrare comuna-intrare spre dependintele din str. - si gradina de pomi fructiferi, vie, si alte dependinte.
Paratul a mentionat faptul ca terenul aferent casei de locuit trece in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
La termenul de judecata din data de 01.04.2008, paratul, prin mandatar, a depus cerere reconventionala in contradictoriu cu reclamantii si paratul Consiliul Local al Municipiului
Prin cererea reconventionala, paratul a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna atribuirea in proprietatea sa a cotei de din terenul in suprafata de 487 mp, reprezentand teren aferent al casei de locuit din- T si dobandit prin vanzare-cumparare in baza legii nr 112/1995; iar, pe cale de consecinta, dezmembrarea terenului nr. top. 10221 in suprafata de 487 mp, conform planului de propunere de dezmembrare efectuata de catre expertul G; atribuirea in proprietatea sa, in urma dezmembrarii, topului nr 10221- a terenului in suprafata de 140 mp, conform noului top format 10221/3, precum si cota parte de din topul nou format 10221/1, avand ca suprafata totala 207 mp.
Paratul aratat ca terenul aferent casei de locuit trece in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
De asemenea, s-a solicitat sa se constate ca aferenta terenului constructie constituie intreaga suprafata de teren de 707 mp.
In probatiune a fost administrata proba cu expertiza tehnica în specialitatea topo.
Prin sentința civilă nr.5878/06.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s-a respins excepția de tardivitate a cererii reconvenționale; s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii principale si a cererii reconvenționale; s-a admis acțiunea civila formulata de reclamantii si, in contradictoriu cu pârâtii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, si, prin mandatar, având ca obiect acțiune în constatare și de asemenea s-a admis cererea reconvenționala formulata de paratul reclamant reconvențional, având ca obiect actiune in constatare și în consecință s-a constatat că reclamanții si au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9595/1996 încheiat cu RA URBIS SA T, înscris în CF.27205 T nr.top 10220/II și respectiv CF nr. 25571 Tr, nr. top.10220 si 10221, în temeiul Legii nr. 112/1995, la data încheierii contractului amintit; s-a constatat ca paratul a dobandit prin contract de vanzare cumparare in baza Legii nr.112/1995, incheiat cu RA URBIS SA T, imobilul situat în T-,.1, înscris în CF nr.- T, nr cadastral 10220/I, și respectiv CF nr. 25571, nr. top.10220 si 10221; s-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr top.10221 din CF nr.25571 T constând in teren in suprafata de 487 mp. in trei subparcele, potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza de catre expert tehnic judiciar G, din data de 19.02.2008, parte integranta din prezenta hotarare, astfel: nr.top.10221/1 in suprafata de 207. nr.top.10221/2 in suprafata de 140 mp si nr.top.10221/3 in suprafata de 140 mp; s-a dispus atribuirea in proprietatea reclamantilor si a parcelei cu nr.top.10221/2 -constand in teren in suprafata de 140 mp si cota de 1/2 parte din parcela cu nr.top.10221/1 constand in teren in suprafata de 207 mp; dispune atribuirea in proprietate paratului a parcelei cu nr.top.10221/3 in suprafata de 140 mp si cota 1/2 parte din parcela cu nr.top.10221/1 constand in teren in suprafata de 207 mp și în final s-a dispus înscrierea in cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Reclamanții si au dobândit prin contratul de vânzare cumpărare nr. 9595 încheiat la data de 08.10.1996, în baza Legii nr. 112/1995 cu RA URBIS SA T, imobilul situat în T-,.2, înscris în CF ind. nr. 27205 T, nr cadastral 10220/II, fila 2 dosar.
Paratul si sotia, au dobandit prin contract de vanzare cumparare in baza Legii nr.112/1995, incheiat cu RA URBIS SA T, imobilul situat în T-,.1, înscris în CF nr.- T, nr cadastral 10220/I, fila 28 dosar.
Nr. cadastral se afla evidentiat in Cf col.25572 T, alaturi de nr cadastral 10221 constand in gradina instr.- nr.18.
S-a constatat că, reclamanții si si paratul au dobândit în baza Legii nr. 112/1995 dreptul de proprietate asupra construcției- casă cu două apartamente, evidențiate în două cărți funciare distincte. Asupra terenului a rămas însă intabulat dreptul de proprietate al Statului Român.
S-a reținut că prin actiunea principala si cererea reconventionala, reclamantii si paratul au solicitat instantei pronuntarea unei hotarari care sa constate dobandirea dreptului de proprietate al părtilor asupra terenului in suprafata de 487 mp evidentiat sub parcela cu nr. cadastral 10221, inscrisa in CF col.25572 T, prin dezmembrarea terenului cu nr top.10221 si atribuirea in proprietatea partilor a parcelelor de teren rezultate in urma dezmembrarii.
In ceea priveste exceptia de tardivitate a cererii reconventionale, in temeiul art.137, art.119.alin.3 c, judecătoria a respins-o, avand in vedere urmatoarele considerente:
S-a apreciat ca înscrisul de la fila 57 dosar,- cerere de interventie in interes popriu, si, fata de obiectul acestuia, are natura juridica a unei cereri reconventionale, formulata in termenul legal și că pretențiile paratului sunt in strânsa legătura cu cererea si mijloacele de aparare ale reclamantilor.
Din raportul de expertiză efectuată în cauză de expert tehnic judiciar Gar ezultat că cele două parcele 10220 si 10221 sunt folosite împreună, neexistând delimitare între acestea, suprafața însumată a acestora fiind mai mare decât suprafețele înscrise în cele două cărți funciare, fapt nerelevant, însă în speță.
S-au avut în vedere dispozițiile Art.37 din HG nr.20/1996 și aleArt. 26alin. 3 din Legea nr.112/1995 care se completează reciproc, în practica judiciară, s-a reținut că compărătorii construcțiilor devin, în virtutea legii, proprietari și ai terenurilor aferente acestora, diferența rămânând în proprietatea statului român", cât și faptul că prin noțiunea de teren aferent construcțiilor, tot în jurisprudență s-a statuat că acesta reprezintă terenul de sub construcții și căile de acces strict necesare unei folosințe normale a construcțiilor iar potrivit prevederilor art.2 din HCL T nr.13/20.07.2004 "prin terenurile aferente imobilelor se înțeleg terenurile situate la aceeași adresa poștala cu clădirea de locuit, fiind delimitate prin împrejmuiri sau calcane, in conformitate cu planul parcelar."
În cauză s-a efectuat o expertiză tocmai pentru determinarea terenului aferent construcțiilor dobândite de reclamanți. Expertul a constatat că suprafața de teren folosită de reclamanți si parat are destinația de curte și grădină, iar în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni rezultă că terenul si clădirea au constituit, înainte de preluare un singur corp de proprietate, iar terenul aferent construcției și anexelor corespunde cu suprafața prevăzută în cartea funciara
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că reclamanții si, precum si paratul au dobândit prin efectul Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr.25571 T, in cota de parte din teren de catre reclamanti si in cota de parte din teren de catre parat și că data dobândirii acestui drept o constituie data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor, prin prezenta sentință s-a constatat existența acestuia, în temeiul art. 111.civ.Cod Penal
Prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Statul R, reținând că atâta vreme cât dreptul de proprietate al reclamanților si al paratului nu este încălcat, iar aceștia nu urmăresc prin promovarea prezentei acțiuni obligarea pârâtului la executarea unei obligații, nefiind vorba de o acțiune în realizarea dreptului de proprietate, ci de o acțiune în constatarea existenței dreptului, întemeiată pe dispozițiile art. 111.civ.
Cod PenalFață de concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza de catre expert tehnic judiciar G, din data de 19.02.2008, parte integranta din prezenta hotărâre, instanța a dispus dezmembrarea parcelei cu nr top.10221 constand in teren in suprafața de 487 mp. in trei subparcele, astfel: nr.top.10221/1 in suprafața de 207. nr.top.10221/2 in suprafața de 140 mp si nr.top.10221/3 in suprafața de 140 mp.
Pe cale de consecința a atribuit in proprietate reclamanților si parcela cu nr.top.10221/2 - constând in teren in suprafața de 140 mp si cota de 1/2 parte din parcela cu nr.top.10221/1 constând in teren in suprafața de 207 mp; a atribuit in proprietate paratului parcela cu nr.top.10221/3 in suprafața de 140 mp si cota 1/2 parte din parcela cu nr.top.10221/1 constând in teren in suprafața de 207 mp.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea principala formulata de reclamanți si cererea reconvenționala formulata de parat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul apelant Consiliul Local solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiunii, precum și a cererii reconvenționale, reproșând primei instanțe pronunțarea unei sentințe netemeinice și nelegale sub următoarele motive.
Acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune în revendicare iar nu una în constatare întrucât se solicită rectificarea corespunzătoare a Cărții funciare, a dreptului de proprietate asupra terenului - proprietate a Statului Român.
Terenul aferent imobilului, înstrăinat, în temeiul contractelor de vânzare - cumpărare, a rămas în proprietatea statului, fiind respectate la momentul înstrăinării imobilului toate condițiile ce se referă la vânzare locuințelor către chiriaș, întrucât art. 9 din Legea 112/1995 face referire doar la cumpărarea apartamentelor, mai mult prin nr. 339/2000, s-a hotărât ca prin curțile și grădinile aferente imobilelor construcții, vândute în temeiul Legii 112/1995 să se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor contracte de închiriere.
Privitor la cererea reconvențională = prin care s-a solicitat atribuirea în proprietate a cotei de din terenul în suprafață de 487 mp, reprezentând teren aferent al casei din T,-, și dobândit prin vânzare - cumpărare în temeiul Legii 112/1995 -, formulată la al 15-lea termen de judecată, se solicită constatarea tardivității și inadmisibilității acesteia, raportat la disp. art. 119 al. 3 pr.civ.
Prin întâmpinările formulate la dosar, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență că nu este întemeiată susținerea apelantei cu privire la faptul că în baza Legii 112/1995 ei au cumpărat exclusiv locuința întrucât prin efectul legii au fost dobândite odată cu locuința și terenurile aferente și anexele acestora.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 84/A din 05 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- a admis apelul formulat de intimatul apelant Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 5878/06.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți si, precum și cu intimatul - reclamant - reconvențional, prin mandatar.
A schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.
Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții intimați si prin contractului de vânzare cumpărare 9595/08.10.1996 încheiat în temeiul Legii 112/1995 cu RA URBIS SA T au dobândit imobilul - construcție situat în T,-,. 2 înscris în CF ind. 27205 - T cu nr. cadastral 10220/II.
Pârâtul - reclamant reconvențional și soția, au dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu RA URBIS SA în temeiul Legii 112/1995 - imobilul - construcție situat în T,-. 1, înscris în CF - - T cu nr. cadastral 10220/
Numărul cadastral se află evidențiat în CF col 25572 T, alături de nr. cadastral 10221 constând în grădină în-.
Rezultă că atât reclamanții cât și pârâtul - reclamant reconvențional au dobândit în temeiul legii 112/1995, dreptul de proprietate doar asupra construcției, casă cu două apartamente, evidențiate în două cărți funciare distincte, iar asupra terenului a rămas intabulat dreptul de proprietate al statului.
Atât prin acțiunea principală cât și prin cererea reconvențională, reclamanții și respectiv pârâtul - reclamant reconvențional au solicitat instanței constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 487 mp evidențiat sub parcela cu nr. cadastral 10221, înscris în CF col 25572 - T, prin dezmembrarea terenului cu nr. top 10221 și atribuirea în proprietate a parcelelor de teren rezultate în urma dezmembrării.
Cum petenții prin acțiune și cererea reconvențională nu urmăresc obligarea pârâtului la executarea vreunei obligații, în speță nu este vorba de o acțiune în realizare a unui pretins drept de proprietate ci de o acțiune în constatarea unui pretins drept și asupra terenului, considerat dobândit în temeiul Legii 112/1995, ce încorporează dispozițiile legale în baza cărora au dobândit construcțiile, astfel demersurile judiciare sunt corect întemeiată pe dispozițiile art. 111, iar excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul - apelant a fost respinsă în mod justificat de către prima instanță ca neîntemeiată.
De asemenea, în mod corect prima instanță a respins excepția de tardivitate a formulării cererii reconvenționale, invocată de pârâtul Consiliul Local T, ca neîntemeiată, apreciind că înscrisul inițial, prin obiectul său, intitulat cerere de intervenție în interes propriu are natura juridică a unei cererii reconvenționale, formulată în termen și ulterior reformulată și intitulată cerere reconvențională, iar potrivit art. 120 pr.civ. cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, cu atât mai mult cu cât pretenția pârâtului - reclamant reconvențional este într-o strânsă legătură cu pretenția și mijloacele de apărare ale reclamanților, justificându-se astfel soluționarea împreună a acestor demersuri judiciare pentru o mai bună administrare a justiției, evitându-se soluțiile contradictorii.
Potrivit dispozițiilor art. 9 al. 1 din Legea 112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, chiriașii titulari de contracte ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Rezultă cu titlu de evidență, din dispozițiile textului de lege evocat, că pot face obiectul contractelor de vânzare - cumpărare numai construcțiile iar nu și terenurile, beneficiarii fiind doar chiriașii titulari de contracte de închiriere, intimații uzând tocmai de aceste contracte de închiriere - având ca obiect construcții - pentru achiziționarea acestora în temeiul menționatului text de lege.
Terenul aferent imobilului construcție achiziționată de chiriași în temeiul contractelor de închiriere, încheiate cu instituțiile specializate ale statului, rămânând în proprietatea statului, nefiind îngăduită extinderea textului de lege anunțat supra și asupra terenul.
Privitor la terenul aferent imobilului nu este posibilă încheierea unui contract de vânzare - cumpărare întrucât nu a fost reglementată până în prezent noțiunea juridică de teren aferent imobilelor achiziționate de foștii chiriași ai construcțiilor în temeiul legii 112/1995, iar prin hotărârea Consiliul Local T 339/2000 s-a stabilit ca pentru curțile și grădinile aferente construcțiilor ce fac obiectul contractelor de vânzare - cumpărare în temeiul legii 112/1995, încheierea cu proprietarii construcțiilor doar a contractelor de închiriere, chiria fiind stabilită potrivit Ordonanța de Urgență a Guvernului 40/1999.
Nu sunt aplicabile speței nici dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 a Fondului Funciar, acestea referindu-se doar la proprietatea cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora, rezultând din aliniatul 1 al acestui text că pe de o parte se face referire la terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, iar pe de altă parte se face referire la curtea și grădina din jurul acestora, rezultând că legiuitorul folosește două noțiuni diferite, neputându-se face confuzia între acestea și nicidecum nu se poate extinde noțiunea de teren aferent asupra curții și grădinii casei de locuit.
Pentru determinarea noțiunii de teren aferent nu pot fi aplicabile pe o pretinsă analogie prevederile art.36 al. 2 din Legea 18/1991 republicată, deoarece aceste dispoziții vizează terenurile și clădirile aferente la data intrării în vigoare a acestui act normativ, nicidecum pe acelea a căror situație juridică a fost reglementată ulterior așa cum este cazul terenurilor la care se referă Legea 112/1995 și mai mult, dispozițiile textului de lege evocat se realizează numai cu privire șa terenuri și clădiri aferente care se găseau în situația juridică reglementată de textele de lege menționate la data de 01.01.1990, nu și cele asupra cărora, dreptul de proprietate avea să fie reglementat ulterior, cum este situația dispozițiilor Legii 112/1995, fiind de observat că la data de 01.01.1990 și chiar la data intrării în vigoare a Legii 18/1991 a fondului funciar, imobilele în sens de locuințe vizate ulterior de Legea 112/1995 ser aflau în proprietatea statului iar nu în proprietatea unor persoane fizice, mai mult în Legea 112/1995 nu se face nici o referire la legea 18/1991 în ceea ce privește terenul, prin urmare, nu există nici un temei legal pentru atribuirea terenului către reclamanții intimați.
Este de reținut cu incidență în speță, în susținerea apelului și împrejurarea că potrivit art.17 din Decretul Lege 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea a fost înscrisă în cartea funciară.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții și și prin mandatar.
Reclamanții și au solicitat admiterea recursului în sensul modificării deciziei atacate, respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.
Reclamanți recurenți au arătat că în temeiul dispozițiile art. 26 din Legea nr. 112/1995, coroborate cu art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a aceleași legi terenul aferent construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, trece, de drept, în proprietatea beneficiarilor locuinței cumpărate.
În drept recurenții și-au motivat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă.
Pârâtul recurent a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei aplicări a Legii 112/1996, în sensul că nu s-a ținut seama că o dată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea Statului.
S-a arătat că suprafața de teren aferent de 487. nu depășește suprafața afectată construcției.
În drept recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă.
La filele 26-29 Consiliul Local al municipiului Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu motivarea că prin efectul Legii nr.112/1995 s-a înstrăinat către chiriașul cumpărător doar construcția, nu și terenul aferent acesteia care rămâne în proprietatea Statului Român și în administrarea autorității locale.
Examinând ambele recursuri prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art.304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acestea sunt nefondate.
Instanța de apel a făcut o aplicare corectă, în speță, a dispozițiilor art. 9 din Legea 112/1995 coroborate cu dispozițiile art.14 și 26 din Legea nr. 112/1995.
Astfel, din economia textelor de lege menționate, rezultă că, legiuitorul român a dorit, prin Legea nr.112/1995 să constituie în favoarea unei categorii de persoane un drept de proprietate asupra apartamentelor sau construcțiilor folosite ca și locuințe, pe care le dețineau în baza unui contract de închiriere.
Referitor la situația juridică a terenului legiuitorul nu a înțeles să facă o referire expresă și, întrucât suntem în domeniul unei reglementări juridice speciale, pe cale de interpretare, nu se poate adăuga la lege.
Este adevărat că prin conținutul art. 26 alin. ultim din Legea 112/1995 se arată că suprafețele de teren preluate de Stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Cum legiuitorul român nu a înțeles, până în prezent, să reglementeze explicit situația juridică a acestei categorii de teren "suprafața aferentă construcțiilor", și, întru-cât, suntem în domeniul unei reglementări speciale, unde nu se poate adăuga la lege, nu este permis pe cale de interpretare ca instanța de judecată să suplinească voința legiuitorului, recunoscând un drept de proprietate pe care lege nu îl menționează în mod expres.
Cu alte cuvinte atâta timp cât izvorul dreptului de proprietate asupra locuinței deținute de către chiriașul cumpărător îl reprezintă art. 9 din Legea nr. 112/1995 și contractul de vânzare cumpărare; atâta timp cât legea și contractul de vânzare cumpărare nu conțin referiri exprese la transmiterea dreptului de proprietate " ope legis" și asupra terenului aferent; atâta timp cât suntem într-un domeniu de reglementare specială, definit de o reglementare juridică ce a avut ca unic scop crearea aceleași posibilități de cumpărare a apartamentelor deținute cu titlu de chiriași de către persoanele care locuiau în aceste imobile naționalizate, așa cum au putut să cumpere și chiriașii care dețineau apartamente construite din fondurile proprietate de stat -, nu putem concluziona că prin Legea nr. 112/1995 se creează o situație mai favorabilă unei categorii de chiriași, în comparație cu cealaltă categorie de chiriași din imobilele construite din fondurile statului.
Dacă legiuitorul intenționa să facă această diferențiere, care este oricum inechitabilă și imorală trebuia să facă o mențiune expresă în acest sens.
Aceasta este și explicația de ce, în materia Legii nr. 112/1995, în amplul proces de retrocedare declanșat o dată cu schimbarea puterii politice, in anul 1996, legiuitorul român nu a mai intervenit cu modificări exprese în favoarea acestei categorii de chiriași, pentru că trebuia asigurat un echilibru juridic, pe de o parte între diferitele categorii de chiriași cumpărători, iar pe de altă parte între aceștia și foștii proprietari de drept care un început procesul de revendicare.
Fiind o reglementare juridică cu caracter special, în mod corect tribunalul a reținut că aceasta nu poate fi înlocuită cu reglementări dintr-o altă lege specială, respectiv Legea nr. 18/1991 mai ales că această lege, a fost adoptată într-u cu totul alt scop, respectiv acela al reîmproprietăririi persoanelor abuziv deposedate de către suprafețele de teren agricol sau intravilan prin procesul de naționalizare și de colectivizare.
Cu această motivare și față de suprafețe solicitate de către reclamanți și intervenienți, Curtea va reține că soluția instanței de apel este legală și va proceda la menținerea acesteia.
Prin motivarea arătată mai sus a fost explicat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă privind legalitatea soluției atacate, motiv de recurs comun ambelor recursuri.
Referitor la motivele de recurs prev. de art. 304 pct.7 și 8 Cod pr.civilă Curtea ava reține că acestea nu se regăsesc în speță.
Potrivit art. 304 pct.7 Cod pr.civilă hotărârea atacată poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea Tribunalului Timiș este amplu motivată sub aspectul chestiunilor de fapt și de drept ridicate de apelant și al întâmpinării depuse de intervenient și reclamanți, argumentele prezentate, într-o logică juridică cursivă fiind în sensul susținerii soluției adoptate în dispozitiv.
Recurenții și au reiterat unele aspecte contradictorii, în opinia lor, referitor la motivarea deciziei instanței de apel în sensul că aceasta ar fi reținut existența unei T din anul 2000, unde se face trimitere la noțiunea de curți și grădini aferente, și nu face nici un fel de referire la T 13 din 2004 unde este definită noțiunea de teren aferent.
Într-adevăr instanța de apel face trimitere la T 339/2000 din perspectiva conținutului acestei hotărâri, în sensul că se referă în mod expres la curțile și grădinile aferente construcțiilor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, însă această trimitere estre subsecventă raționamentului principal, respectiv acela că Legea nr. 112/1995 nu conține o precizare expresă cu privire la natura juridică a terenului aferent și care este situația juridică a acestuia, în condițiile existenței unui contract de vânzare cumpărare doar cu privire la locuință și eventuale anexe.
Din această perspectivă hotărârea instanței de apel nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul art.304 pct.8 Cod pr.civilă, însă motivarea Tribunalului Timișa fost complinită de instanța de recurs prin lămurirea dispozițiilor art. 9 alin.1 din Legea nr.112/1995 cu cele cuprinse în art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995,pornind de la principiile adoptării actului normativ menționat și al scopului urmărit de acesta.
De asemenea, instanța de apel nu a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului cu care a fost sesizată, motivându-și soluția așa cum am arătat mai sus, pe dispozițiile legale precitate.
Față de cele arătate recursurile declarate în cauză vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de, și prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 84/A din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
Red.LL / 29 mai 2009
Dact NF/ 29 mai 2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat Judecătpr Carmina
