Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.3297/3/C/2007
DECIZIA CIVILĂ NR.525/R
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.111/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor B, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea, în baza art.282/1 alin.1 pr.civ. având în vedere cuantumul pretențiilor reclamantului, pune în discuție natura juridică a căii de atac, pe care o recalifică din apel în recurs și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către reclamantul recurent, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.111/13.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a respins acțiunea formulată de reclamantul - personal și în numele fiului său minor împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că despăgubirile de 5.000 lei solicitate de reclamantul - în baza art.504 pr.penală au fost motivate de către acesta prin restrângerea în mod nelegal a libertății fiului său, întrucât Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, prin două rezoluții, a soluționat nefavorabil plângerea formulată împotriva fostei soții, care l-ar fi sechestrat pe fiul lor, împiedicându- să aibă relații personale cu celălalt părinte și să urmeze tratamente prescrise de medici.
Art.504 pr.penală prevede două ipoteze care atrag răspunderea statului: persoana care a fost condamnată definitiv are drept la repararea pagubei dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, sau dacă persoana, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Prin privarea de liberate sau restrângerea acesteia, textul de lege are în vedere situația în care privarea sau restrângerea libertății este o consecință a arestării persoanei ca urmare a unii act al procurorului sau judecătorului, arestarea, ca măsură preventivă, și condamnarea definitivă fiind o răspundere directă cauzată de erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Starea de fapt invocată de reclamant nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze.
Impotriva sentinței civile nr.111/13.03.2008 a Tribunalului C-S a declarat apel în termenul legal reclamantul -.
La termenul de judecată din 19.05.2008, Curtea de Apel Timișoara, în baza art.282/1 alin.1 pr.civ. având în vedere cuantumul pretențiilor reclamantului, a pus în discuție natura juridică a căii de atac, pe care a recalificat-o în recurs.
In motivarea recursului, reclamantul a susținut că Tribunalul C-S a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că nu avea competența să judece acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul București, iar dosarul trebuia trimis Inaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență dintre Tribunalul C-S și Tribunalul București.
In drept, recursul nu a fost motivat, însă Curtea constată din dezvoltarea motivelor că sunt vizate dispozițiile art.304 pct.3 și 4.pr.civ.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Nu se poate reține că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici că a judecat deși nu era competentă.
Reclamantul - a sesizat inițial Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr.397/16.03.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București, în baza art.506 alin.3 pr.penală și a art.159 pct.3 pr.civ. a declinat competența în favoarea Tribunalului C-S.
Reclamantul nu a atacat această sentință cu recurs.
Tribunalul C-S a procedat la soluționarea cauzei, fără a-și declina, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului București.
Prin urmare, nu există și nu a existat un conflict negativ de competență care să impună sesizarea Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, dispozițiile art.506 alin.4 pr.Cod Penal, în conformitate cu care acțiunile în despăgubiri întemeiate pe art.504 pr.Cod Penal sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază persoana îndreptățită, sunt dispoziții speciale, care derogă de la dispozițiile art.8 pr.civ.
In consecință, Tribunalul C- este instanța competentă în cazul de față.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.111/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.111/13.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /23.05.2008
Dact. // 2 ex./24.05.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Maria Petria Martinescu, Marinela
