Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1545/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 530
Ședința publică de la 28.10.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 73 din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA T
are ca obiect - acțiune în revendicare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru apelanții reclamanți -, și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 4/307.304/14.09.2009, eliberată de Baroul București (fila 18 dosar), lipsind intimata pârâtă Primăria T
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul apelanților reclamanți -, și învederează instanței că a făcut personal demersuri la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central, pentru a obține actele medicale referitoare la starea de sănătate a autorului reclamanților, utile pentru a dovedi că acesta nu a avut o atitudine pasivă, astfel cum greșit a reținut instanța de fond, însă, nu a reușit să producă aceste înscrisuri, întrucât se eliberată numai în baza unei adrese emise de instanță, motiv pentru care solicită a se dispune efectuarea unei adrese în acest sens.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată, având în vedere actele administrate în dosar.
Avocatul apelanților arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelanților reclamanți -, și solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii, având în vedere următoarele:
În mod greșit, instanța de fond a reținut că autorul apelanților reclamanți a avut o atitudine pasivă, fără să îndeplinească în termen procedura administrativă prevăzută de legea specială. În cursul judecății în fond, reclamanții au prezentat starea de sănătate a autorului lor, care a fost bolnav cu mulți ani înainte de a deceda, depunând la dosar și acte medicale ce atestă această situație. Datorită bolii cu care a fost diagnosticat, defunctul a fost nevoit să se interneze în spital, să urmeze foarte multe tratamente și proceduri medicale ce se efectuează la bolnavii de cancer și care nu i-au mai permis să se mobilizeze pentru a întreprinde demersurile prevăzute de procedura stabilită de Legea nr. 10/2001.
Față de expresia "presupusul caz de forță majoră", folosită de instanța de fond, arată că perioada menționată de Tribunalul Turnu Măgurele în care defunctul ar fi putut să trimită notificare la unitatea deținătore și anume 14.02.2001 - 14.02.2002, a fost de fapt perioada în care defunctul a fost imobilizat la pat, suferind și intervenții chirurgicale. În opinia sa, această stare de sănătate a defunctului, grav deteriorată, poate constitui un caz de forță majoră, împrejurare care nu i-a permis să se ocupe de situația imobilelor sale. Nu a fost în stare să dea alte persoane o procură pentru a se ocupa de această notificare.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a analizat sub nici o formă calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctului, dovedită cu înscrisuri, care le conferă dreptul de a solicita restituirea imobilelor în litigiu sau acordarea de despăgubiri.
Concluzionând, solicită repunerea în termenul de formulare a cererii de restituire, formulată de apelanții reclamanți, în calitate de moștenitori ai defunctului.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la 11 decembrie 2008, reclamanții -, și, au chemat în judecată Primăria municipiului TMr eprezentată prin primar, solicitând instanței să constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului din- care cuprinde suprafața construită de 443,60. și 278,80 teren ce formează curtea casei și asupra imobilului din- ( nr. 2) care avea 171,37 construcții și 590 - curte.
Prin sentința civilă nr.73 din 04.05.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de restituire a reclamanților -, și, în contradictoriu cu pârâta Primăria T M și pe cale de consecință a respins, cererea având ca obiect restituirea imobilelor conform Legii nr.10/2001, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea lor așa cum fost precizată, reclamanții au solicitat să fie repuși în termen pentru a se putea constata că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilele preluate în mod abuziv de la autorul lor și să le fie restituite în natură imobilele sau prin măsuri echivalente sau despăgubiri bănești.
Conform art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana deținătoare, solicitând restituirea imobilului. Acest termen a fost prelungit cu trei luni prin OUG nr. 109/2001 și cu încă trei luni prin OUG nr.145/2001.
Cum Legea nr.10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, rezultă că persoanele îndreptățite puteau formula notificările până 14 februarie 2002.
Potrivit alin.5 al aceluiași art.22 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii.
Reclamanții au solicitat repunerea în termen, motivat de faptul că autorul lor nu a avut o atitudine pasivă, solicitând relații la Arhivele Naționale, a formulat cereri către pârâtă, care ar fi trebuit interpretate de către aceasta ca fiind formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și nu legii fondului funciar.
Nu a putut să completeze cerințele prezentate de pârâtă deoarece s-a îmbolnăvit de cancer și după două luni a decedat.
Cât privește cererea formulată la data de 20.11.2005 (fila 28 dosar judecătorie) și cea formulată la 21.09.2005 (fila 65 dosar judecătorie), indiferent de calificarea dată de către Primărie, nici acestea nu au fost făcute în termen întrucât Legea nr.247/2005 nu a adus modificări Legii nr.10/2001 în ceea ce privește termenul de formulare a notificărilor.
Cât privește susținerea că autorul părților s-a îmbolnăvit grav de cancer și după două luni a decedat, conform art.103 alin.1 Cod procedură civilă, părțile trebuiau să dovedească cum că au fost împiedicate de o împrejurare mai presus de voința lor să formuleze cererea în termen, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol notificarea trebuia făcută în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
După cum reiese din certificatul de deces (fila 25 dosar judecătorie), autorul părților a decedat la data de 7.12.2005 la peste trei ani de la împlinirea termenului înlăuntrul căruia trebuia să formuleze notificarea.
caz de forță majoră vizează ultimele luni din viața defunctului care a decedat în decembrie 2005 și nu în intervalul 14.02.2001-14.02.2002 când trebuia formulată notificarea.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința părții intervenită în intervalul prevăzut de art. 22 pentru formularea notificării, tribunalul va respinge cererea de repunere în termen, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, în totalitate, ca fiind nelegală și netemeinică și reținerea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții - reclamanți au învederat instanței faptul că ei au prezentat starea sănătății precare a defunctului, tatăl lui - și și bunicul lui, nu cum eronat instanța retine că acesta a decedat în anul 2005, iar până la această dată a stat în pasivitate fără să îndeplinească în termen calea administrativă stabilită de legea specială Legea 10/2001.
Defunctul a fost foarte bolnav cu mulți ani înainte de a deceda. In perioada în care ar fi putut să solicite să fie repus în drepturi față de proprietățile sale situate în Municipiul T M, în speță cele doua imobile situate în- și-, luate abuziv în perioada anilor 1963 și demolate acesta a fost internat în stare gravă la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central " " - Clinica Chirurgie 1..
Perioada internării a fost între 22.12.2001 până la data de 31.01.2002.
După această perioadă defunctul a urmat foarte multe tratamente și proceduri medicale ce se efectuează pentru bolnavii de cancer, care nu i-au permis să se mobilizeze să efectueze acea procedura stabilită de Legea nr.10/2001 referitoare la termenul în care ar fi putut să își obțină drepturile luate abuziv de stat.
Apelanții consideră că Tribunalul Teleorman nu a analizat sub nici o formă calitatea lor de moștenitori ai defunctului dovedită cu înscrisuri (certificate de calitate de moștenitori) care le conferă dreptul de a solicita restituirea imobilelor în cauză sau despăgubirile prevăzute de lege în conformitate cu art.4(2) din Legea nr.10/2001. Instanța de fond nu a analizat decât faptul că notificarea a ajuns" târziu" dar nu și motivele. Instanța de fond s-a ocupat numai de acea tardivitate a notificării fără să constate că nu a fost o încălcare a legii ci o situație de forță majoră.
În timpul vieții sale a încercat, tardiv să își între în drepturi.
Apelanții s-au adresat instanței de judecată pentru repunerea în termen în vederea realizării ulterior a procedurii prevăzută de Legea nr.10/2001 în această perioadă întrucât dreptul de proprietate al defunctului nu a fost anulat prin luarea în mod abuziv de către stat a imobilelor menționate mai sus. Aceasta este o altă situație despre care instanța de fond nu a făcut nici o mențiune. În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.2 Legea nr.10/2001 ascendentul apelanților nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Termenul pentru depunerea notificării de foștii proprietari sau moștenitorilor acestora în temeiul Legii nr.10/2001 de 6 luni, prevăzut de art.21 alin.1 din actul normativ, în forma existentă la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, a fost prelungit succesiv prin acte normative ulterioare, până la 14.02.2002.
Din reglementarea legii rezultă că termenul pentru notificarea persoanei juridice este unul de decădere.
Curtea constată că, în mod corect prima instanță, a respins cererea reclamanților de repunere în termenul de formulare a notificării.
Potrivit art.103 pr.civ. "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termen legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".
Prin urmare, pentru a opera instituția repunerii în termen trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. partea să dovedească că a fost împiedicată să exercite actul dintr-o împrejurare mai presus de voința ei; 2. cererea de repunere în termen trebuie depusă în 15 zile de la data încetării împiedicării, în același termen se vor arăta și motivele.
Nici una din condiții nu este îndeplinită.
Astfel, în primul rând termenul de formulare a notificării stabilit inițial de Legea nr.10/2001 era de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, respectiv până la 14.08.2001, fiind ulterior prelungit succesiv până la 14.02.2002.
Este de remarcat că, reclamanții au depus un singur act medical, din care rezultă că autorul lor a fost internat în spital la 22.12.2001, mult peste termenul inițial stabilit de Legea nr.10/2001.
Cert este că, aspectul referitor la internarea în spital, nu reprezintă, în sine, o împrejurare mai presus de voința părții, reclamanții nereușind să facă dovada în acest sens. Prin cauze temeinic justificate, trebuie să se înțeleagă acele împrejurări care nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de opțiune și care au făcut ca acesta să nu cunoască o anumită situație de fapt sau să nu poată acționa într-un anumit termen prevăzut de lege, ceea ce nu se poate reține în speță.
De altfel, este evident că, dacă autorul lor ar fi efectuat, în termenul inițial stabilit de Legea nr.10/2001, notificare sau eventual, ar fi început demersurile, exista posibilitatea mandatării unei persoane care să-i continue demersurile.
Pe de altă parte, autorul reclamanților a decedat în anul 2005, iar reclamanții au formulat cererea de repunere în termen în februarie 2009, după ce intimata a invocat prin întâmpinare neparcurgerea procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001 și nu în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.
Toate celelalte critici vizând preluarea abuzivă a imobilului și respectiv faptul că autorul apelanților nu ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, nu pot fi analizate în condițiile în care s-a reținut că, autorul reclamanților nu a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, iar cererea de repunere în termen a fost respinsă.
Pentru aceste considerente în baza art.296 Cod procedură civilă Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - reclamanți cu domiciliul în B,-, --107,.2,.6,.54, sector 3 și ambele cu domiciliul ales în B,-, --107,.2,.6,.54, sector 3,împotriva sentinței civile nr.73 din 04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA T M cu sediul în T M,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.7/16.11.2009
Tribunalul Teleorman -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
