Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.540
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta a împotriva deciziei civile nr.274/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele și, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.274/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arada fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2687/17.04.2008 pronunțată de Judecătoria Arad.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că în cadrul dosarului civil nr. 1700/2003 al Judecătoriei Arads -a soluționat cererea de ieșire din indiviziune asupra imobilului situat în A,--54, înscris în CF nr. 6235 A, nr. top 3092, dintre pârâtele din cauză, in respectivul proces reclamanta având inițial calitatea de mandatar al fiicei sale, pârâta. In prezenta cauză reclamanta, pretinzând că a fost omisă de la ieșirea din indiviziune, deținând la rândul ei o cotă de din una dintre cele trei case ce au format obiectul partajului, solicită a primi o sultă corespunzătoare cotei ei.
Instanța a apreciat că reclamanta, căreia potrivit art. 1169 cod civil îi revine sarcina probei, nu face dovada pretinsei cote de proprietate.
Astfel, această pretinsă cotă a fost dobândită printr-un act de adjudecare în dosarul de executare silită nr. 141/2001 al BEJ. în acest dosar reclamanta a preluat, în contul unei creanțe de 100.000 DM împotriva urmăritului, cota de % din întreg imobilul situat în A,--54, înscris în CF nr. 6235 A, nr. top 3092 precum și, în întregime, o casă familială ridicată pe același teren dar neevidențiată, la momentul respectiv, în cartea funciară, cu care a garantat datoria debitorului principal. Ulterior reclamanta a mai cumpărat de la un terț, cota de A din întreg imobilul compus din 3 case de locuit anexe și teren aferent și, la 07.02.2003 a donat pârâtei, fiica sa cota de % din întregul imobil. Ca urmare, reclamanta pretinde că mai deține cota de A din una dintre cele trei case, casă care între timp a fost înscrisă în cartea funciară ( 24).
Instanța a apreciat că transmiterea dreptului de proprietate asupra casei de sub de la garantul la reclamantă nu este una valabilă deoarece primul nu avea calitatea de proprietar. Casa a fost notată în cartea funciară în baza unei adeverințe și, prin urmare, dreptul de proprietate asupra acesteia aparținea coproprietarilor tabulari ai întregului imobil iar nu se regăsea, la momentul respectiv, printre aceștia. Nici documentația de construire și adeverința de înscriere în cartea funciară nu se referă la.
Pe de altă parte, reclamanta nu și-a întabulat actul de adjudecare (B 29), pe care se bazează întreaga sa argumentație, decât în parte, respectiv în privința cotei de!4 din întregul imobil, nu și cu privire la dreptul de proprietate exclusiv asupra casei. Și, ulterior actului de adjudecare, reclamanta a cumpărat de la d-na cota de A din întregul imobil, "compus din 3 case de locuit "( 73) iar faptul că reclamanta a fost dispusă a cumpăra din nou o cotă parte dintr-o casă pe care 6 consideră a sa nu poate fi decât un alt argument în sprijinul nevalabilității transmiterii realizate prin actul de adjudecare.
Instanța a avut în vedere faptul că pârâtei nu îi poate fi opus actul de adjudecare deoarece nu a participat, în nici o calitate, la executarea silită în urma căreia reclamanta a dobândit drepturile ce le pretinde.
împotriva acestei sentințe la data de 6 iunie 2008 declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului modificarea în tot a sentinței.Prin motivele de apel se critică sentința primei instanțe ca netemeinică și nelegală. în esență susține că a făcut dovada pretinsei cote de proprietate titlul său fiind reprezentat de actul de adjudecare din 4 aprilie 2002 întocmit de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 141/2001, titlul care nu a fost niciodată invalidat. Referitor la omisiunea sa de a-și întabula actul de adjudecare apreciază că acesta nu constituie un argument în sensul constatării nevalabilității actului și a drepturilor dobândite de adjudecatară pe această cale. în acest sens invocă dispozițiile Legii nr. 7/1996 și prevederile art. 26 alin.l din aceeași lege. împrejurarea că a cumpărat de la numita cota de proprietate din întregul imobil nu susține cu nimic teza nevalabilității transmiterii realizate prin actul de adjudecare, dimpotrivă respectiva tranzacție a avut ca finalitate stingerea litigiilor dintre părți dându-i posibilitatea de a se bucura de proprietatea sa. Apreciază lipsit de temei susținerile primei instanțe potrivit cărora pârâtei nu îi poate fi opus actul de adjudecare întrucât pârâta avea posibilitatea de a contesta executarea silită potrivit prevederilor art.399 rap.la art.401 alin.2. cod.pr.civilă pretinzând un drept propriu asupra bunului urmărit ori, pârâta nu a pretins niciodată un drept propriu asupra imobilului casă familială, dimpotrivă a recunoscut că imobilul este proprietatea numitului.
Analizând sentința atacată din prisma motivelor de apel precum și a limitelor impuse de art.295 Cod proc.civ. tribunalul apreciază că apelul este nefondat hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică.
Instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta deține actul de adjudecare din 4 aprilie 2002 întocmit de executorul judecătoresc în dosarul executional nr. 141/2001, însă acest act nu a fost intabulat înaintea efectuării partajului în cartea funciară.
Tribunalul având în vedere, principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrieri în carte funciare reglementată prin Legea 7/1996, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, în sensul că se păstrează regula opozabilității față de terți a înscrierilor specifică sistemului registrelor de transcripțiunii și inscripțiunii imobiliare; aceasta rezultă neîndoielnic, din coroborarea art.20 și 25, precum și din interpretarea a contrario art. 26 din Legea 7/1996, care enumera cazurile în care drepturile reale sunt opozabile terților fară înscrierea în carte funciare, dar aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil dacă titularul înțelege să dispună de ele.
Din conținutul sentinței civile cu nr. 1198 din 10 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Arad, tribunalul reține că imobilul obiectul prezentului litigiu, a fost dezmembrat și partajat în natură, precum că prin această hotărâre a fost respins capătul de cerere privind constatarea unui drept de proprietate exclusivă a reclamantei de atunci asupra casei noi compusă din parter + 1 etaj + mansardă și rectificare de carte funciară, reclamantă care era reprezentată de mandatară, reclamantă în prezentul dosar.
Având în vedre această stare de fapt tribunalul apreciază că reclamanta-apelantă dacă pretindea un drept de proprietatea asupra edificatului neevidențiat în carte funciară trebuia cu ocazia partajului dispus prin sentința amintită, să invoce acest drept și nu acum când pârâta a devenit proprietară în urma procesului de partaj, când proprietatea pe cote părți s-a transformat în drept de proprietate deplină, iar intimata a moștenit imobilul în baza unui certificat de moștenitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei și a sentinței și în consecință, admiterea acțiunii și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în drept a recursului au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.274, 299, 312, 500-519, 6731- 67314Cod procedură civilă, art.728-790 și urm. Cod civil art.20, 25 și 26 din Legea 7/1996 cu modificările ulterioare.
În fapt recursul a fost motivat prin aceea că în mod greșit instanța de fond - și apoi instanța de apel - au considerat că prin executarea silită a dobândit doar o cotă din casa nouă (edificată prin contribuția exclusivă a garantului, așa cum și pârâta a recunoscut), neîntabulată în CF 6235 A la momentul împrumutului pe care l-a acordat debitorului său (tatăl garantului) numitul, sub garanție ipotecară, deoarece garantarea cu întreg acest imobil rezultă din însuși actul autentic de împrumut.
Valabilitatea transmiterii dreptului de proprietate asupra întregii case noi de la garantul la reclamantă se afirmă că ar fi susținută de faptul că el este, neîndoielnic, constructorul supraedificatului, că proprietatea sa este teoretic rezolubilă (fiind vorba de o construcție pe terenul altuia, . niciodată nu i-a fost contestat dreptul de proprietate exclusivă de către coproprietarii terenului (inclusiv de către pârâta ), situație în care susținerea pârâtei potrivit căreia la data edificării această casă aparținea coproprietarilor tabulari este nefondată, aspect ce rezultă și din conținutul actului de adjudecare.
S-a susținut, de asemenea, că omisiunea întabulării actului de edificare în CF de către reclamantă nu constituie un impediment în favoarea nevalabilității acestuia, după cum, o astfel de interpretare nu poate fi dată nici împrejurării că reclamanta a cumpărat de la cealaltă creditoare ( ) cota de din întreg imobil, acest lucru fiind făcut doar în scopul de a pune capăt litigiilor dintre părți.
Referindu-se la argumentele din hotărârea instanței de apel reclamanta a criticat această hotărâre pentru refuzul acestei instanțe de a recunoaște ca valabil actul de adjudecare în condițiile în care art.26 al.1 din Legea 7/1996 într-o atare ipoteză, declară că dreptul de proprietate se dobândește chiar și fără înscrierea în CF.
Totodată s-a arătat că reproșul de a nu fi intervenit în interes propriu în dosarul nr.1700/2003 al Judecătoriei Arad în care a reprezentat-o prin procură judiciară pe fiica sa majoră, pentru rectificare CF este neîntemeiat întrucât această omisiune s-a datorat convingerii că fiicei sale i-a fost transmisă, prin donație, proprietatea asupra întregului imobil.
Cum în realitate reclamanta se consideră a fi fost proprietara exclusivă a casei noi și cum prin hotărârile din dosarul menționat anterior s-a constatat dobândirea de către fiica sa doar a cotei de din aceasta, rezultă că reclamanta a rămas în continuare proprietara celeilalte cote de din respectivul imobil, astfel încât consideră că acțiunea sa este pe deplin justificată.
Prin concluziile verbale formulate la momentul dezbaterii recursului, intimata pârâtă prin avocatul său ales a solicitat respingerea ca nefondat a acestui recurs și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Contrar susținerilor reclamantei recurente Curtea constată că atât Tribunalul Arad cât și Judecătoria Arad prin hotărârile pronunțate au făcut o corectă interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății.
Astfel, indiferent de faptul că reclamanta a avut convingerea fermă că prin declarația autentică din 15.09.2000 (fila 124 dosar 1700/2003) fiul debitorului său, numitul, a garantat împrumutul luat de tatăl său cu casa nouă din CF 6235 A (edificată pe terenul acestuia din urmă și al aceleilalte coproprietare autoarea în drepturi a pârâtei și considerată de el ca fiind proprietatea sa exclusivă) și că această cotă de 1/1 i-a fost transmisă ulterior în integralitate reclamantei ca efect al adjudecării în procedura executării silite imobiliare, statutul juridic al acestui bun a fost irevocabil stabilit cu putere de lucru judecat, într-un proces anterior.
Acest proces înregistrat sub dosar nr.1700/14.02.2003 a avut ca obiect acțiunea introdusă de reclamanta (fiica actualei reclamante ) împotriva pârâtei pentru constatarea dreptului său de proprietate în cotă de asupra construcțiilor vechi (două case) din CF 6235 A, nr.top 3092 cu teren de 1687,50 mp și în cotă de 1/1 (exclusivă) asupra construcției noi (cea de-a treia casă) de pe același teren, sistarea indiviziunii prin atribuire a acestor trei case reclamantei, cu plata sultei corespunzătoare către pârâtă și întabularea în CF a dreptului astfel dobândit.
Întreg procesul a fost purtat în numele reclamantei de către mama sa, care, în acest fel a avut cunoștință de toate actele procedurale urmate în cauză de-a lungul celor trei faze procesuale.
Justificarea acestui mandat a fost posibilă nu numai prin legătura de rudenie dintre acestea ci și pentru faptul că mama reclamantei, numita, era cea mai avizată în a cunoaște situația bunurilor litigioase întrucât ea și soțul ei sunt cei care, prin act autentic de donație din 2.02.2003 i-au transmis fiicei sale, reclamantei cota de din imobilul înscris în CF 6235 A, nr.top din 3 (trei) case (iar nu doar din cele două vechi).
Această cotă de - astfel cum rezultă din conținutul contractului - provine din însumarea cotei de 2/4 dobândită de donatori ca bun comun și din cota de dobândită de a prin cumpărare la licitație.
Prin urmare, atât donatoarea cât și fiica sa donatara cunoșteau la data introducerii acțiunii mărimea cotei dobândită în procedura executării silite cât și faptul cert că ea purta asupra tuturor celor trei case din CF 6235 A, deci inclusiv asupra casei noi (despre care actuala reclamantă susține că i-ar fi fost transmisă în cotă de 1/1 de fostul pretins proprietar, garantul debitorului său ).
La data de 2.02.2003 când s-a încheiat contractul de donație, astfel cum rezultă din extrasul CF 6235 A, in extenso, (de la fila 37-40 dosar 1700/2009) la poziția B 24, prin Încheierea nr.434/15.01.2003 fusese deja notată existența acestei noi case (cea de-a treia), precum și dobândirea cotei de asupra imobilului astfel format de către prin executarea silită a debitorilor săi, și.
Demersurile lui a de a-și asigura proprietatea exclusivă a celor trei case și a terenului după obținerea cotei de prin licitație au continuat prin achiziția cotei de de la, cotă care purta, în mod evident, inclusiv asupra celei de a treia case (a se vedea în acest sens contractul de vânzare-cumpărare din 5.02.2003 de al fila 8 dosar 1700/2003), aceste demersuri fiind continuate ulterior de către fiica sa (ca efect al donației de care aceasta din urmă a beneficiat) prin acțiunea de a constituit obiectul dosarului de partaj și în care s-a solicitat atribuirea în întregime a celor trei case și a terenului cu sulta aferentă datorată celeilalte coproprietare de atunci.
Prezentarea cronologică a acestor date este în măsură să demonstreze că atât actuala reclamantă și fiica sa au cunoscut imediat după executarea silită asupra imobilului că ea nu le-a transferat în proprietate (inclusiv în privința celei de-a treia case neîntabulate în CF la momentul garantării împrumutului ) decât cota de întrucât în caz contrar, toate operațiunile juridice ulterioare intreprinse din inițiativa lor nu ar mai fi fost necesare.
Prin sentința civilă nr.1198/10.03.2004, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.1700/2003 (dosar de partaj), s-a constatat - printre altele - că reclamanta este proprietară în cotă de iar pârâta asupra cotei de asupra mobilului din CF 6235 A compus din terenul de 2250 mp și cele trei case.
În considerentele acestei sentințe - rămase definitive și irevocabile ca atare - s-a reținut că această cotă de fusese dobândită de la părinții săi prin donație, ori, așa cum s-a menționat deja în cuprinsul prezentei donatorii și știau că partea din această cotă dobândită prin executare silită (1/4) purta inclusiv asupra celei de-a treia case despre care în prezentul proces reclamanta susține altceva și anume că i-ar fi fost transmisă în proprietate ca urmare a executării garanției, în cotă de 1/1.
Tocmai ca urmare a tranșării în acel dosar de către instanța de fond a acestei probleme, și soțul său au formulat în apelul declarat de în numele fiicei lor (care contestase recunoașterea în favoarea ei doar a cotei de din noua casă, neîntabulată) cerere de intervenție accesorie (fila 10-11 dosar 6635/2005 al Tribunalului Arad ) prin care au solicitat admiterea apelului și în consecință constatarea în proprietatea reclamantei a cotei de 1/1 asupra casei noi - afirmativ - dobândită de în baza actului de garantare a împrumutului, cerere care a fost respinsă ca și consecință a respingerii pe fond a apelului.
Recursul reclamantei de atunci, a fost constatat ca nul pentru nemotivare în termen.
Prin hotărârile menționate s-a constatat nu numai faptul că (fiica actualei reclamantei ) este coproprietara cotei de asupra imobilului format din teren și cele trei case (deci inclusiv cea nouă asupra căreia poartă litigiul de față) ci și faptul că cealaltă cotă de din acest imobil(de asemenea incluzând și casa în litigiu) este proprietatea pârâtei (de atunci), hotărâre care intrată în puterea lucrului judecat se opune cu valoare de adevăr, în mod absolut și peremptoriu, unei interpretări diferite.
Ca atare, reclamanta a (care a stat în procesul anterior în numele fiicei sale în toate fazele judecății) nu poate pretinde că nu a cunoscut existența acestui proces și nu a putut să intervină în nume propriu pentru a-și apăra pretinsul drept de asupra casei noi, cotă ce se susține că i-ar fi rămas după donarea cotei de către fiica sa.
La momentul la care ea a acordat împrumutul lui iar restituirea lui a fost garantată cu pretinsa proprietate exclusivă a fiului acestuia asupra casei noi, acest drept nu exista în realitate deoarece, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive contrarii, sau a unei convenții a coproprietarilor tabulari ai terenului la acel moment care să-i recunoască și să-i permită întabularea acestui drept exclusiv, în mod firesc și legal casa a fost întabulată în CF 6235 A ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, conform art.492 cod civil, în favoarea respectivilor coproprietari, potrivit cotelor lor de proprietate.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi dovedit că a finanțat singur edificarea noii case (aspect contrazis de coproprietarele terenului și care, prin declarație autentică din 27.11.1996 - fila 13 dosar 1700/2003 - își dădeau acordul pentru ca celălalt coproprietar - să-și construiască în viitor o casă familială precum dar și de toate avizele și autorizațiile eliberate doar pe numele acestuia), în lipsa actelor și faptelor menționate, el nu avea la momentul garantării împrumutului decât calitatea de creditor în raport cu coproprietarii terenului.
În aceste condiții, în mod legal, noua construcție întabulată a devenit proprietatea tuturor coproprietarilor tabulari, astfel încât, din interpretarea corectă legii și a probelor rezultă că creditoarea - reclamanta în cauză - nu a dobândit prin vânzare la licitație decât cota de (cota debitorului său ) din întreg imobilul incluzând și această casă nouă, iar nu o cotă diferențiată de asupra celor două case vechi din CF și de 1/1 asupra casei noi neîntabulate la momentul respectiv.
Lucrul acesta a fost cunoscut de reclamantă întrucât prin încheierea nr.1595/6.02.2003 a biroului de CF A - care nu s-a dovedit a fi fost desființată - ea și- întabulat în CF 6235 A dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul de sub A/I/1 care, așa cum rezultă din mențiunile anterioare de CF, includea și noua casă (a se vedea în acest sens mențiunile de la 24 și B 29 din CF 6235 A în extenso, de la fila 22 verso dosar - al Judecătoriei Arad ).
Prin urmare, reclamanta nu a devenit, prin licitație, proprietara exclusivă a casei noi anterior donației către fiica sa și nici nu a rămas titulara cotei de din acest imobil după donație astfel încât recunoașterea dreptului săude către instanță - așa cum s-a cerut prin acțiunea de față - nu poate fi făcută în contra tuturor evidențelor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală decizia civilă nr.274/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva acesteia.
Deși intimata pârâtă a solicitat, prin concluziile verbale ale avocatului său, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, pentru că o asemenea pretenție nu a fost dovedită, Curtea va respinge, pe cale de consecință această solicitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.274/2.10.2008 a Tribunalului Arad - Secția Civilă.
Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/29.05.2009
Dact./15.06.2009
Judecătoria Arad - judecător
Tribunalul Arad - judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat