Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 543R
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 564A/-, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B, PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, prin mandatar, conform procurii autentificată sub nr. 1740/29.11.2007 aflată la fila 13 din dosarul de fond, lipsind intimatul - pârât MUNICIPIUL B, PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta - reclamantă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație.
Recurenta - reclamantă, prin mandatar, depune chitanța nr. -/1/04.12.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs de către recurenta - reclamantă și procedează la anularea acestora.
Mandatarul recurentei-reclamante arata ca nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat, asa incat curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de recurs.
Mandatarul recurentei - reclamante învederează instanței că are studii juridice, sens în care prezintă legitimația de consilier juridic nr. 40P 1292/10.08.2004.
Curtea, față de dispozițiile art.68 pct.4 Cod procedură civilă, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta - reclamantă, prin mandatar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei civile nr. 564A/-, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă ca fiind neîntemeiată, iar pe fondul cauzei admiterea cererii, în sensul constatării că recurenta - reclamantă este constructor de bună - credință a unei verande, în suprafață de 23,32. edificată în continuare la locuința situată în B,-, sector 1. Continuând, arată că în considerentele instanței de apel se face precizarea că nu se pot reține drepturile decurgând din dispozițiile art. 494 alin.3 Cod civil. Susține că, potrivit art.15 lit.e din Legea nr. 50/1991, modificată, se pot extinde construcțiile pe terenul alăturat, aflat în proprietatea pârâtei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 16635/30.11.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 B in dosarul nr- a fost respinsa cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul Municipiul
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin cererea formulata reclamanta a solicitat sa se constate ca este constructor de buna-credinta a unei verande in suprafata de 23,52 mp edificata pe terenul proprietatea paratului, in continurea locuintei reclamantei, locuinta cumparata in conditiile Legii nr. 112/1995 situata la adresa postala B,- sect. 1 si, totodata, sa se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra constructiei precizate, motivat de faptul ca la 4.11.1997 a devenit prin cumparare proprietara unei locuinte situate la adresa postala sus-mentionata, iar din decembrie 1997, cu sprijinul unor vecini si cu materiale procurate ocazional a construit o veranda pentru a proteja scara de la intrarea in locuinta, care este edificata in anul 1928, fara a detine autorizatie si din motive fortuite, care nu suportau amanare, ca locuinta era degradata din cauza vechimii si a lipsei reparatiilor necesare, motiv pentru care se produceau infiltratii de apa pluviala in subsolul locuintei, iar din fosta veranda ramasesera doar stalpii de sustinere, ca la momentul edificarii constructiei se afla in prag de iarna si ca este singura, cu doi copii, imprejurare in care reconstruirea verandei nu mai putea fi amanata, ca veranda are o suprafata de 23,52 mp, fiind compusa din doi pereti de sticla si un perete de, constructie acoperita cu tabla.
Din probele administrate prima instanta a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare din 4.11.1997 reclamanta a devenit proprietara unei locuinte situate in B,- sect. 1, ca reclamanta a edificat o veranda in suprafata de 23,52 mp compusa din doi pereti de sticla si un perete de, acoperita cu tabla, ca pentru edificarea acestei constructii reclamanta era obligata sa obtina autorizatie de construire potrivit Legii nr. 50/1991, ca in aceste conditii nu se poate retine ca reclamanta a edificat cu buna-credinta constructia.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanata aratand ca a aratat in cererea de chemare in judecata circumstantele ridicarii verandei, respectiv motivele absolut fortuite de construire a verandei, situatii care nu suportau amanare, ca veranda este construita din materiale pentru care nu se impune aplicarea prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, intrucat peretii si acoperisul acesteia exced exigentelor dispuse imperativ de legea precizata anterior, constructia fiind edificata din rame metalice, geamuri si acoperis de tabla, ca aceasta constructie este realizata in locul celei initiale, pentru protejarea scarii de intrare in locuinta, ce era degradata si din care se mai aflau numai doi stalpi de sustinere, fara celelalte componente initiale, imprejurare datorita careia se produceau infiltratii de apa pluviala in subsolul cladirii, ca fata de aceste sustineri este nefondata aprecierea primei instantei in sensul ca ar fi trebuit sa obtina autorizatie de construire, cu atat mai mult cu cat valoarea constructiei este de 2500 lei, iar obtinerea autorizatiei ar fi costat, exclusiv pentru proiect, 5000 lei.
Prin decizia civila nr. 564/9.04.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila a fost respins apelul ca nefondat, retinandu-se ca buna-credinta in materia raporturilor dintre proprietarul terenului si constructorul pe terenul acestuia este credinta celui din urma ca terenul ii apartine, ca in favoarea reclamantei nu pot fi retinute drepturile rezultand din dispozitiile art. 494 alin. 3.civ. de vreme ce aceasta cunostea la data construirii ca terenul este proprietatea paratului.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-apelanta, aratand ca isi intemeiaza recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 9.proc.civ. si ca potrivit art. 15 lit. e din Legea nr. 50/1991 se pot extinde constructiile pe terenul alaturat aflat in proprietatea paratei, ca a invederat atat primei instante cat si celei de apel imprejurarile fortuite de ridicare intempestiva a verandei, iar din invocarea numai a dispozitiilor art. 494 alin. 3.civ. de catre instanta de apel rezulta ca hotararea este lipsita de temei legal.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
In mod corect instanta de apel a apreciat apelul nefundat, avand in vedere ca apelanta-reclamanta solicita prin cererea sa ca instanta sa constate buna sa credinta la edificarea unei verande pe terenul aflat in proprietatea paratului si, totodata, calitatea sa de proprietar al acestei constructii.
Or, buna-credinta in materia construirii pe terenul altuia este credinta la momentul edificarii constructiei ca terenul pe care edifica respectiva constructie este proprietatea sa. Recurenta nu a avut nici un moment credinta ca terenul pe care construireste veranda este proprietatea sa, ci dimpotriva, a fost constienta de faptul ca terenul este proprietatea paratului.
Imprejurarile fortuite invocate nu au nici o relevanta in ceea ce priveste aprecierea asupra atitudinii subiective a reclamantei-recurente la momentul edificarii constructiei, intrucat, independent de aceste existenta sau inexistenta unor astfel de imprejurari, reclamanta a cunoscut la momentul edificarii constructiei ca realizeaza aceasta constructie pe terenul proprietatea paratului, asa incat a fost de rea-credinta la edificarea verandei. Imprejurarile invocate ar fi avut cel mult relevanta in aprecierea asupra sanctiunii administrative aplicate pentru edificarea fara autorizatie a unei constructii.
Dispozitiile Legii nr. 50/1991 invocate de recurenta nu prezinta nici o relevanta sub aspectul analizat intrucat edificarea unei constructii pe terenul adiacent este permisa de legea mentionata, insa in conditiile stipulate de aceeasi lege, respectiv pe baza unei autorizatii, autorizatie care se elibereaza numai in conditiile in care cel care edifica respectiva constructie este proprietarul terenului sau face dovada ca are acordul proprietarului terenului. Or, recurenta-reclamanta nu a facut nici o dovada in sensul ca ar fi solicitat si obtinut acordul paratului la edificarea verandei, asa incat si sub aspect recurenta-reclamanta a edificat veranda cu rea-credinta, in sensul ca a stiut ca terenul pe care edifica nu ii apartine si nici nu are acordul proprietarului terenului pentru a construi.
De altfel, accesiunea, ca mod de dobandire a proprietatii, opereaza numai in favoarea proprietarului terenului, iar nu in favoarea.
In consecinta, curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul formulat de recurenta-reclamanta, domiciliata in B,-, sect. 1 impotriva deciziei civile nr. 564/9.04.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimatul-parat Municipiul B, prin Primar General, cu sediul in B,-, sect. 5.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 11.12.2008.
Presedinte Judecator Judecator
Grefier
Red.MS/2 ex.
7.01.2009
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
