Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 548/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(393/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.548
Ședința publică de la 25.03.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei civile nr. 1802 din 09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru contestatorii, și, în baza delegației de substituire, eliberată de Baroul Cluj - Cabinet Individual de Avocat " ", pe care o depune la dosar, avocatul pentru intimații și a, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/24.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 13 martie 2009, taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Avocatul intimaților și a invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 318 din Codul d e procedură civilă, partea adversă nu face altceva decât să relateze situația de fapt. Dintr-o simplă lecturare a contestației în anulare, se deduce concluzia că această cale extraordinară de atac ce face obiectul cauzei de față, este de fapt un veritabil recurs, care, prin criticile formulate, ar implica o dezlegare asupra fondului a cărei soluționare a fost decisă în mod irevocabilă prin decizia atacată.
Curtea unește excepția inadmisibilității contestației cu fondul, sens în care, părțile urmează să pună concluzii atât cu privire la excepție cât și asupra contestației în anulare.
Avocatul contestatorilor, și solicită respingerea excepției inadmisibilități ca neîntemeiată.
Pe fond, solicită admiterea contestației în anulare potrivit motivelor dezvoltate pe larg de titularul delegației.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților, în principal, solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
În subsidiar, solicită respingerea contestației ca nefondată, având în vedere că instanța de judecată a soluționat toate motivele de recurs supuse spre dezbatere de către actualii contestatori, fără să omită de la cercetare vreun motiv de casare sau modificare. Așa cum a mai arătat, pretinsele greșeli materiale sunt adevărate motive de recurs care ar trebui judecate pe fond.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 20.02.2009 pe rolul Curții de Apel București sub nr-, contestatorii, și au formulat, în contradictoriu cu intimații și a, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1802/09.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III a civilă în dosarul nr-.
În motivarea contestației în anulare, se susține că instanța de recurs, din eroare a reținut că decizia nr. 1273/A/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a IV a civilă produce efectele autorității de lucru judecat, deși aceasta fusese casată în întregime. În aceste condiții și prin această motivare, instanța de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze acest motiv fiind incidente dispozițiile art. 318. pr. civ.
Prin decizia atacată, instanța de recurs nu a observat că, vocația succesorală a lui, decedată în 1995, s-a transmis fiicei acesteia, care, a formulat cerere în baza legii 169/1997 și apoi în baza legii 1/2000.
Din eroare, instanța de recurs nu a observat că argumentul referitor la cererile făcute anterior înlăturării efectelor condamnării defunctului, este valabil și în cazul reclamanților, care se află în aceeași situație, astfel că se impunea admiterea cererii reconvenționale și anularea certificatului de moștenitor.
Instanța nu a răspuns nici celui de-al patrulea motiv de recurs, în care s-a arătat că certificatul de moștenitor a fost obținut prin declarația falsă a reclamantului, care a arătat că este moștenitor doar împreună cu sora sa, a, situație în care certificatul de moștenitor era nul absolut.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318. pr. civ.
Examinând contestația în anulare formulată, curtea reține următoarele aspecte.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B la data de 7.02.2006 sub nr-, reclamanții și a au chemat în judecată pe pârâții și prin moștenitor legal, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că pârâții nu au nici un drept asupra patrimoniului defunctului.
Pârâții și prin moștenitor legal au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 29/2005, stabilirea vocației succesorale a defunctei, decedată la 18.07.2000 la succesiunea mamei sale, stabilirea vocației succesorale a defunctei la succesiunea defunctului și stabilirea vocației pârâților, legatari universali la succesiunea defunctului prin moștenire succesivă și retransmiterea drepturilor succesorale.
La data de 14.03.2007 numita a formulat cerere de intervenție în interes propriu, având aceeași poziție ca și pârâții - reclamanți, arătând că este succesoarea defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare.
Prin sentința civilă nr. 4032/18.05.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr- a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii principale, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâților - reclamanți și a intervenientei în nume propriu, a fost admisă acțiunea principală, s-a constatat că pârâții - reclamanți nu au nici un drept asupra patrimoniului defunctului, au fost respinse cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă.
Prin decizia nr. 1273/23.10.2007 Tribunalul București secția a IV a civilă a dispus admiterea apelului declarat de apelanții, și, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că fost respinsă acțiunea principală ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 78/12.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel București secția a IX a civilă admis recursurile declarate de părți și a casat decizia recurată fiind trimisă cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr. 885/A/26.06.2008 Tribunalul București secția a III a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții -pârâți, și apelanta - intervenientă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții - pârâți, și recurenta - intervenientă, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că menținerea dispoziției primei instanțe de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii negatorii întemeiată de dispozițiile art. 111. pr. civ. este nelegală, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile ce permit aplicarea acestor dispoziții.
Prin al doilea motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea decizie în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 14. pr. civ. întrucât dispozițiile referitoare la moștenire constituie dreptul comun, iar instanța le-a aplicat selectiv, ignorându-se împrejurarea că și-au întemeiat cererea pe dispozițiile unei legi speciale.
În al treilea rând s-a arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal, starea de fapt reținută fiind contrară probatoriului administrat întrucât s-a reținut că a formulat pentru prima oară cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 2000, deși există la dosar dovada formulării unei prime cereri în 1997, în baza legii 169/1997. În aceste condiții, în baza art. IV din legea 169/1997, verișoara reclamanților, prin cererea astfel formulată este acceptantă a moștenirii.
În al patrulea rând, certificatul de moștenitor a fost obținut în procedură notarială, fără nici o legătură cu legea 18/1991, astfel că instanța era obligată să verifice legalitatea acestui certificat de moștenitor tot în condițiile dreptului comun, în acest sens era necesar să se depună dosarul succesoral, pentru a se observa încălcarea dispozițiilor legale din legea 36/1995 întrucât intimații - reclamanți și martorii audiați au făcut declarații mincinoase cu privire la erezii rămași în viață după defunctul.
Prin decizia nr. 1802/9.12.2008 Curtea de Apel București secția a III a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții - pârâți, și recurenta - intervenientă împotriva deciziei civile nr. 885A/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți - pârâți și a.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii, și, invocând prevederile art. 318. pr. civ. decizia din recurs fiind rezultatul erorii materiale și de asemenea, s-a invocat omisiunea cercetării unui motiv de casare.
Examinând contestația în anulare curtea constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318. pr. civ. Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Primul motiv prevăzut deart. 318din Codul d e procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează așadar greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt sau greșitei aplicări sau interpretări a legii.
În cazul în speță, contestatorii nu au invocat o eroare materială în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, ci o pretinsă greșeală de judecată săvârșită de către instanța care a soluționat recursul, referitoare la reținerea autorității de lucru judecat, greșeală care însă nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare. În cauză, motivele invocate de către contestatori vizează greșeli în stabilirea situației de fapt sau asupra modului în care instanța de recurs a înțeles să interpreteze textele legale incidente în cauză, cu alte cuvinte greșeli de judecată, care nu se încadrează în ipoteza art. 318 teza I din Codul d e procedură civilă.
Cât privește omisiunea cercetării tuturor motivelor de casare, textul are în vedere necesitatea ca instanța să analizeze toate motivele de casare, ori în speță acest lucru s-a și întâmplat. Faptul că instanța de recurs, a reținut că recurenții nu au calitatea procesuală pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor, aspect în raport de care nu se impune examinarea respectării normelor ce reglementează procedura succesorală notarială reglementată de legea nr. 36/1995, nu echivalează cu omisiunea cercetării unor motive de casare, întrucât, instanța de recurs, a apreciat că a atare reglementare nu are incidență în speță, tocmai prin analiza tuturor motivelor invocate de recurenți.
Pentru aceste considerente, în baza art. 318 Cod procedură civilă, Curtea respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei civile nr.1802/09.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
./
2 ex./21.04.2009
- Secția a III-a Civ. -
-
-
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
