Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.55/FM
Ședința publică de la 15.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-reclamantă - B, sector 2, str. -.- nr.22 -împotriva deciziei civile nr.800 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimatul-pârât, - domiciliat în C, B-dul 1 - 2. nr.27 -.30...1..39 având ca obiect
acțiune în constatare ANULARE TRANZACȚIE.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 01.06.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2009, 10.06.2009 și respectiv 15.06.2009.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin decizia civilă nr. 800/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 14555/21.11.2007 a Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei în constatarea nulității absolute a tranzacției încheiate la data de 1.08.2001 cu pârâtul, întrucât la 19.07.2001 a fost pronunțată sentința civilă nr. 11124 de către Judecătoria Constanța, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei celor două părți. La 1.08.2001 soții au înțeles să încheie o tranzacție având ca obiect bunurile dobândite în timpul căsătoriei, astfel că, raportat la prevederile art. 36 și 39C.fam, precum și la art. 377C.pr.civ. hotărârea judecătorească de divorț rămas irevocabilă la data pronunțării și nu la alt moment.
Prin urmare, la data încheierii tranzacției, căsătoria părților era desfăcută. S-a apreciat că în mod corect au fost înlăturate susținerile reclamantei
fondate pe dispozițiile art. 948 și 966.civ, nefiind făcută dovada nerespectării vreunei condiții de validitate a contractului, precum și cele cu privire la imposibilitatea prevalării pârâtului de tranzacția încheiată, la dosarul cauzei fiind depusă sentința civilă nr. 10292/22.11.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care dreptul pârâtului de proprietate asupra imobilului a fost întabulat.
Art.1704 civ.arată că tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate naște, prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții sau în prestații noi săvârșite ori promise de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul litigios.
Art. 36C.fam. dispune că la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora. Conform art 39.fam, căsătoria dintre soți este desfăcută în ziua în care hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă.
Instanța de apel a constatat că problema ce se impune a fi dezlegată în cauză este aceea a determinării datei efective la care hotărârea de divorț rămâne irevocabilă.
Astfel, a reținut instanța, în cauză, nici una dintre părți nu a declarat apel împotriva hotărârii de divorț pronunțate la data de 19.07.2001, aceasta din urmă fiind așadar data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Nu interesează sub acest aspect data la care a expirat termenul de apel, întrucât într-o interpretare contrară celei însușite în mod constant de doctrină și de practica judiciară în materie, o hotărâre judecătorească ar fi susceptibilă de a rămâne irevocabilă sau definitivă la date diferite, în funcție de numărul părților din cauză și de data comunicării sentinței (dată în funcție de care se calculează termenul căii de atac) și ar trebui însoțită întotdeauna de dovezile de comunicare ale tuturor părților.
Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a făcut interpretarea textelor de lege aplicabile în materie, ea impunându-se și în scopul ocrotirii principiului securității raporturilor juridice dintre părți.
Astfel, tranzacția părților a fost încheiată după desfacerea căsătoriei, fără a se produce încălcarea prevederilor art.36C.fam.
Cât privește încălcarea formei autentice impuse în cazul transmiterii unor imobile - terenuri, tribunalul a reținut, pe de o parte, că acest motiv de nulitate a fost invocat pentru prima dată în fața instanței de apel, încălcându-se astfel prevederile art.294 al.1C.pr.civ. potrivit cu care în această fază procesuală nu se pot face cereri noi, iar pe de altă parte că această chestiune a fost deja tranșată prin hotărârea nr.10292/22.11.2005 a Judecătoriei Constanța, intrată în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, care a criticat soluția instanței de apel ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta reclamantă a susținut că în mod eronat s-a avut în vedere că hotărârea de divorț a rămas definitivă la data pronunțării ei, câtă vreme nu a fost atacată cu apel, întrucât caracterul definitiv este dobândit doar la data expirării termenului de apel, care trebuie respecat în orice situație. Dreptul la o cale de atac trebuie respectat necondiționat, abia ulterior putându-se spune că hotărârea a rămas irevocabilă.
De altfel, a susținut recurenta, nici instanța de judecată nu se pronunță asupra partajului decât după rămânerea irevocabilă a sentinței de divorț, astfel că, sub acest aspect, nici instanțele nu pot trece peste prevederile legii.
A fost reiterată critica referitoare la nulitatea tranzacției prin prisma dispozițiilor art. 948 și 966 cod civil, având în vedere că acest act s-a referit și la terenuri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 cod proc. civilă.
Cauza, înregistrată inițial sub nr. -/2007 la secția civilă a Curții de Apel Constanța, a fost reînregistrată sub nr- la un complet specializat în cauze pentru minori și de familie.
Analizând criticile de nelegalitate invocate prin prisma textelor legale incidente, instanța de recurs va reține că acestea sunt, în parte fondate, însă soluțiile reținute de către instanța de fond și de apel sunt temeinice și legale, dar pentru alte considerente, ce vor fi dezvoltate în continuare.
Astfel, în mod greșit s-a reținut că soluția pronunțată asupra divorțului părților a rămas definitivă ( și implicit, irevocabilă ) în contextul dat de art. 377 pct. 2 cod proc. civilă, la momentul pronunțării întrucât nu a fost exercitată calea de atac a apelului, câtă vreme norma enunțată nu dispune asupra înlăturării dispozițiilor art. 284 cod proc. civilă.
Prin urmare, sentința de divorț nu putea rămâne definitivă mai înainte de împlinirea termenului de apel, deoarece interpretarea dedusă din dispozițiile art. 377 alin. 1 pct. 2 și 3 cod proc. civilă exclude determinarea diferită a datei la care hotărârea supusă apelului rămâne definitivă, în funcție de promovarea sau nu a căii de atac. Cum textul art. 284 cod proc. civilă permite părților să promoveze apelul în răstimpul celor 15 zile de la comunicarea hotărârii ( pentru cazul divorțului, 30 de zile calculate tot de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 619 alin. 1 cod proc. civilă ), iar cel al art. 293 cod proc. civilă - să adere la apelul declarat de partea adversă, nu se poate susține că aceeași hotărâre rămâne definitivă pentru o parte pe data pronunțării instanței de fond, iar pentru apelant - la data pronunțării asupra apelului.
Singura excepție în materie este cea expres reglementată prin art. 619 alin. 4 cod proc. civilă.
Conchizând pe această chestiune și reținând soluțiile apreciate de doctrină ca fiind judicioase și în acord cu legea (a se vedea pag. 377 Codul d e proc. civilă ediția a II-a, 2008), aspectul nulității tranzacției invocat în considerarea datei rămânerii definitive a hotărârii de divorț este esențial eronat reținut de către instanța de apel.
Cu privire, însă, la același aspect, instanța de recurs va reține că nu se impune, în condițiile art. 312 alin. 3 cod proc. civilă, reformarea hotărârii atacate, întrucât soluția pronunțată este corectă, fiind concordantă cu situația de fapt.
Astfel, în speță, este incontestabil faptul că părțile - aflate în cursul divorțului, după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond ( 19.07.2001 ) - au încheiat la 01.08.2001 o tranzacție cuprinzând,învoiala cu privire la partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În practica judecătorească s-a exprimat constant opinia potrivit căreia în măsura în care soții aflați în proces de divorț se înțeleg să-și lichideze pretențiile patrimoniale, atât prin partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cât și cu privire la bunurile proprii, tranzacția lor este legală câtă vreme este încheiată în vederea desfacerii căsătoriei, efectele unei asemenea convenții producându-se de la data desfacerii căsătoriei ( dec. civ. 2131/11.11.1972 a Tribunalului Suprem-secția civilă ). S-a reținut, în egală măsură, în acord și cu literatura juridică, faptul că o asemenea înțelegere scrisă nu are nimic ilicit prin ea însăși dacă a intervenit după desfacerea căsătoriei, chiar dacă nu este omologată printr-o hotărâre judecătorească, întrucât convenția în cauză reflectă voința reală a părților litigante, ce trebuie executată cu bună-credință ( dec. civilă nr. 551/R din 13.06.2002 a Curții de Apel Târgu -M, decizia civilă nr. 3174/4.12.1998 a Curții de Apel Ploiești -secția civilă,Dreptul de proprietate comună - prof. univ. dr., pag. 363, Ed., 2000 ).
Această opinie se fundamentează pe voința legiuitorului de a permite soților aflați în divorț să decidă, în principal potrivit acordului de voință și bunei înțelegeri, atât asupra aspectelor legate de custodia copiilor, cât și asupra modului de partajare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și doar în subsidiar, în caz de neînțelegere, să supună această chestiune dezlegării instanței.
Sub acest aspect, nu este incident textul ar. 36 alin. 2 codul fam. ci alin. 1, care stabilește posibilitatea încheierii unei asemenea convenții în vederea desfacerii căsătoriei, fiind fără relevanță aspectul că doar după rămânerea irevocabilă a soluției asupra divorțului instanța de judecată va putea păși ( în caz de neînțelegere ) la judecata partajului.
În speță, astfel cum s-a reținut de către ambele instanțe, nici una dintre părți nu a înțeles să conteste cu apel hotărârea de divorț, ceea ce denotă că înțelegerea ulterioară a soților, pusă în executare și finalizată, a fost realizată în vederea partajării amiabile a bunurilor comune.
Sub acest aspect soluția instanței de apel este fondată, în sensul că în mod legal și temeinic a fost menținută soluția instanței de fond, reținându-se totodată că potrivit art. 294 cod proc. civilă alin. 1 cod proc. civilă, părțile nu pot face în apel cereri noi, de natura invocării nulității actului prin prisma altor temeiuri, nesupuse judecății în fața instanței de fond.
Astfel fiind, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta-reclamantă - B, sector 2, str. -.- nr.22 -împotriva deciziei civile nr.800 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în contradictoriu cu intimatul-pârât, - domiciliat în C, B-dul 1 - 2. nr.27 -.30...1..39.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 15.06.2009.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Tehnored.dec.jud./30.06.2009
Tehnored.disp.gref./30.06.2009
2ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Răzvan Anghel
