Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 55R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 3: Melania Stanciu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții - reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 769/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât ORAȘUL, prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - reclamanți și, reprezentați de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 31/28.01.2010, lipsind intimatul - pârât ORAȘUL, prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenții - reclamanți nu au depus timbru judiciar și nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși au fost citați cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație; se mai arată că intimatul - pârât a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți depune chitanța nr. -/1/22.01.2010, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1738 lei, arătând că va depune timbru judiciar în valoare de 5 lei, până la sfârșitul ședinței de judecată. de asemenea, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 769/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă.
De asemenea arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că adevăratul proprietar al terenului ar fi decedat fără a avea moștenitori.
Susține că reclamanții stăpânesc terenul în litigiu de peste 40 ani, iar acest teren a fost stăpânit de părinții reclamantului peste 50 ani, fiind primit de la bunicii reclamantului, care l-au posedat peste 50 de ani, astfel încât stăpânirea terenului a fost de peste 150 ani, fără a fi tulburați în posesie de cineva.
Totodată, precizează că este de notorietate faptul că nici un cetățean român nu a trăit 150 ani, iar faptele notorii nu se probează. Astfel, susține că adevăratul proprietar a decedat în mod cert acum 150 de ani, iar moștenitorii acestuia ar trebui să aibă (în cazul în care ar fi existat) vârsta de 120-130 ani, însă nu s-au prezentat vreodată să solicite moștenirea.
La interpelarea Curții cu privire la identitatea proprietarului terenului în litigiu, reprezentatul recurentului precizează că nu este relevantă în cauză identitatea ultimului proprietar al imobilului despre care a afirmat că este imposibil să mai trăiască.
Astfel, susține că terenul în litigiu a intrat în proprietatea orașului.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
Până la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul recurenților - reclamanți, care depune timbru judiciar în valoare de 5 lei.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 27.03.2008 sub nr-, reclamanții si au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Orașul, prin Primar, să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat in, str. - -, cvartal 29, parcelele 1003, 1017, 1018, 1020, în suprafață totală de 697,08 mp.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat ca în cursul anului 1969 au primit de la părinții reclamantului (în prezent decedați) o suprafața de teren de 816,08 mp, fiind trecuți în registrul agricol ca proprietari.
Reclamanții au mai arătat ca în cursul anului 2005 suprafața de 119 mp (parcela 1002) a fost scoasa din suprafață totala de 816,08 mp și transformată în str. - -, rămânând în continuare în posesia parcelelor 1003, 1017, 1018 și 1020 în suprafața totala de 697,08 mp.
Reclamanții au menționat că stăpânesc terenul de peste 39 de ani, l-au cultivat, l-au îngrădit.
În drept, au fost invocate disp. art. 645, 1837, 1847, 1890.civ. art. 112 Cpc.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a precizat ca în registrul agricol figurează reclamantul în-, cvartal 29 cu suprafața de 300 mp, iar la rol fiscal reclamanții nu figurează cu bunuri imobile în str. - -.
Pârâta a mai arătat ca înainte de 1980 reclamanții nu figurează cu terenul pentru care solicita constatarea uzucapiunii, fiind trecuți în evidentele cadastrale după anul 1990 cu date declarative culese în anii 1988-1989, neexistând evidențiata suprafața solicitata în niciun act autentic deținut de reclamanți sau de către autorii acestora.
Pârâta a arătat ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1847.civ întrucât reclamanții nu s-au comportat ca adevărați proprietari, îngrădirea si cultivarea terenului nefiind manifestări suficiente ale elementului animus, având caracter echivoc.
Pârâta a menționat că este de notorietate ca anterior anului 1989 proprietatea publică avea prioritate față de proprietatea privată, fiind greu de crezut ca o persoana ar fi putut considera ca este proprietarul terenului pe care îl folosește.
Pârâta a precizat ca terenul aferent parcelei 1020 este proprietate publica, neputând dobândit prin efectul uzucapiunii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.115-119 Cpc.
La termenul din data de 05.12.2008 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul prin Primar cu privire la cererea referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat in, str. - -, cvartal 29, parcelele 1003, 1017, 1018 și a unit excepția cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 6111/05.12.2008, Judecătoria Bufteaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul prin Primar cu privire la cererea referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în, str. - -, cvartal 29, parcelele 1003, 1017, 1018; a respins cererea formulata de reclamanții și împotriva paratului Orașul prin Primar referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în, str. - -, cvartal 29, parcelele 1003, 1017, 1018, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și împotriva paratului Orașul prin Primar, referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în, str. - -, cvartal 29, parcela 1020 și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasiva presupune existenta unei identități între persoana chemata în judecata în calitate de pârâta si persoana obligata prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic.
Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege, pe de o parte, ca o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligentă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, iar pe de altă parte, ca un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o anumită perioadă de timp și ca un adevărat proprietar, instanța a apreciat că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar al imobilului.
Din probele administrate în cauza instanța a reținut ca reclamanții au în posesie o suprafața de teren ce le-a fost cedata de părinții reclamantului si pe care au cultivat-o si împrejmuit-o, așa cum rezulta din declarațiile martorilor și audiați în cauza (26-27). Terenul posedat de reclamanți are o suprafața de 392,81 mp (parcelele 10 17, 1018 și 1020) și 307,17 mp (parcela 1003), așa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica topografica nr.7432/5.09.2008 întocmit de expert ( 34-42).
În registrul parcelelor anul 1990, figurează, C cu suprafața de teren de 331 mp la parcela 1003, 78 mp la parcela 1017 si 158 mp la parcela 1018, conform adresei nr.829/2060/06.11.2008 emisă de Primăria (52). Referitor la parcela 1020 în suprafața de 918 mp, are categoria de folosința drum si este proprietatea publica a orașului, așa cum reiese din adresa nr.859/2154/26.11.2008 emisa de Primăria ( 59).
Anterior anului 1990, conform registrelor cadastrale din anul 1980, figurează în str. - - (fosta 14) la partida cadastrala 262 cu suprafața de 682 mp si în str. - - (fosta 12) la partida cadastrala 263 cu suprafața de 658 mp, potrivit adresei nr.829/2060/06.11.2008 emisa de Primăria (fila 52). Din compararea amplasamentului acestor doua parcele pe cele doua planuri din anii 1980 si 1990 se poate observa ca amplasamentul numitului la partida cadastrala 262 cu suprafața de 682 mp corespunde CV 29 parcelele 998,999,1000 din planul cadastral din 1990, în anul 1980 aceasta fiind ultima parcela.
La registrul agricol figurează reclamantul cu suprafața de teren de 300 mp în-, cvartal 29, potrivit adresei nr. 518/22.04.2008 emisa de Primăria ( 57).
Totodată, reclamanții nu figurează înregistrați în evidentele fiscale cu bunuri imobile situate în str. - -, jud. I, așa cum reiese din adresa nr. 24007/31.10.2008 (56).
Prin adresa nr. 859/2154/26.11.2008, Primăria Orașului a menționat ca parcelele 1003, 1017, 1018 situate în, str. - -, jud. I nu figurează în domeniul public sau privat al orașului, iar parcela nr. 1020 figurează în domeniul public al orașului, categoria de folosința "drumuri", subcategoria de folosința" străzi și ulițe" cu suprafața de 918 mp, potrivit Registrului parcelelor, anul 1990, pag.32 ( 59).
Așadar, instanța a reținut ca din probele administrate în cauza nu rezulta ca terenul aferent parcelelor 1003, 1017 și 1018 figurat vreodată în proprietatea privata a orașului.
Apărătorul reclamantilor a invocat în concluziile pe fond ca terenul a trecut în proprietatea statului în baza art. 680.civ. . art. 680.civ. are în vedere situația în care lipsesc moștenitorii legali sau testamentari, situație în care bunurile trec în proprietatea statului, iar conform art. 3 pct. 56 din HG nr. 208/2005 raportat la art. 25 din Decretul nr. 31/1954, Ministerul Finanțelor Publice este cel care reprezintă statul ca subiect de drepturi si obligații în fața organelor de jurisdicție precum si în orice alte situații în care acesta participa nemijlocit în nume propriu în raporturile juridice, daca legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
În speța, reclamanții nu au indicat ca proprietarul terenul a decedat și nu au rămas moștenitori. Și chiar dacă s-ar fi invocat acest lucru, în situația în care nu exista moștenitori legali sau testamentari trebuie constatată vacanța succesorală pentru ca bunurile lăsate de defunct să treacă în proprietatea statului conform art. 680.civ sau art. 18 ori 26 din Legea nr. 18/1991.
succesorală poate fi constată de notar, care eliberează un certificat de vacanta succesorală potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995. Reclamanții nu a depus la dosar un astfel de certificat.
De asemenea, și instanța ar putea sa constate vacanța succesorală, dar pentru acest lucru trebuie să fie sesizată cu astfel de cerere, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității. Or, în speța reclamanții nu a formulat o astfel de cerere.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul prin Primar cu privire la cererea referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în, str. - -, cvartal 29, parcelele 1003, 1017, 1018 și a respins cererea referitoare la terenul menționat mai sus că fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
În ceea ce privește cererea reclamanților referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în, str. - -, cvartal 29, parce1ele 1020, s-a reținut că parcela nr. 1020 figurează în domeniul public al orașului, categoria de folosința "drumuri", subcategoria de folosința "străzi și ulițe" cu suprafața de 918 mp, potrivit Registrului parcelelor, anul 1990, pag.32 ( 59).
De altfel, trebuie observat ca în registrul parcelelor depus de reclamanți la dosar (5) parcela 1020 nu figurează ca ar fi în posesia lor.
Din analiza planului cadastral depus la fila 49 rezulta ca parcela 1020 servește drept drum de acces pentru parcele1e 992, 993, 994, 995, 996, 997, 998, 999, 1000, 1001, 1018, 1022, 1023, 1024, 1025, 1027, 1028, 1031, 1032, 1034, 1036, 1037. Așadar, susținerea pârâtei potrivit căreia parcela 1020 are categoria de folosința" drumuri "subcategoria " străzi și ulițe" se verifică și pe planul cadastral.
Împrejurarea ca reclamanții au ocupat și îngrădit o suprafața de teren din parcela 1020 nu înseamnă ca pot emite vreo pretenție cu privire la acel teren.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale, iar potrivit a1. 2 aceste terenuri sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.
Întrucât textul nu distinge, înseamnă ca sunt imprescriptibile atât extinctiv cat si achizitiv. Aceasta înseamnă că nu se poate opune dreptului de proprietate publica al orașului dobândirea dreptului de proprietate de către o altă persoană prin exercitarea unei posesii utile pe o perioadă mai mare de 30 de ani.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în, str. - -, cvartal 29, parcela 1020.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București -Sectia a V-a Civilă.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Orașul reprezentat prin primar, cu privire la cererea referitoare la constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în discuție.
Prima instanță în motivarea hotărârii a arătat în esență că reclamanții ar fi trebuit să se îndrepte cu acțiune împotriva adevăratului proprietar, că Orașul nu ar fi proprietarul terenurilor în discuție și prin urmare nu are calitate procesuala pasivă.
Pronunțând această hotărâre instanța a încălcat unele dispoziții legale sau le-a ignorat pe altele.
Astfel, art.724 civ. arata "Dacă după expirarea termenelor pentru facerea inventarului și pentru deliberare, nu se prezintă nimeni ca să reclame succesiunea și dacă nu este nici un erede cunoscut, sau dacă erezii cunoscuți s-au de succesiune, succesiunea este privită ca vacanta".
Termenul pentru acceptarea succesiunii este de 6 luni de la deschiderea acesteia. În cazul în speța au trecut aproape 40 de ani și nu s-a prezentat nimeni pentru a "reclama succesiunea".
Potrivit art.680 civ. "În lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec in proprietatea statului".
În sfârșit, un alt argument de text este cel prevăzut de art. 26 alin.1 din Legea 18/1991 a Fondului Funciar, modificată prin Legea 247/2005 care arata: "Terenurile situate în intravilanul localității care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate, ori date în folosința celor care solicita sa-si construiască locuințe si nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art.24."
Din conținutul textelor de lege arătate rezulta fără dubiu ca statul (comuna, orașul, municipiul) devine proprietar al terenurilor ai căror proprietari au decedat fără a lasă moștenitori sau chiar daca au moștenitori aceștia nu se interesează de succesiune.
În cazul supus analizei, existenta sau apariția unor moștenitori după mai mult de 40 de ani de la deschiderea succesiunii nu mai are nici o importanță, aceștia chiar dacă ar exista ar fi străini de succesiune pentru că nu au făcut acte de acceptare în termen legal, nici expres nici tacit.
Rezultă că această succesiune a revenit Orașului în temeiul textelor de lege arătate mai sus. Acesta însă în calitate de proprietar s-a comportat neglijent față de bunul său, lăsându-l în posesia altei persoane, respectiv a reclamanților care au uzucapat, ca beneficiu acordat de lege pentru ca au stăpânit bunul o anumită perioadă de timp și ca adevărați proprietari. Termenul a curs în defavoarea adevăratului proprietar care a fost Orașul.
Nu se poate invoca faptul că nu exista nici un document care să ateste calitatea de proprietar a Orașului, pentru că această lipsă decurge tocmai din pasivitatea de care a dat dovadă proprietarul în întocmirea formalităților necesare, respectiv luarea terenului în evidență pentru a proba calitatea de proprietar.
Cu privire la parcela 1020, apelanții au arătat că sunt de acord ca nu poate fi uzucapată, aceasta făcând parte din domeniul public. Au precizat că au inclus aceasta parcela în cererea formulată necunoscând situația ei juridica întrucât ei au posedat peste 39 de ani toate parcelele despre care au arătat, fără a fi deranjați de cineva.
La data de 27.05.2009, intimatul-pârât Orașul prin Primar a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
S-a arătat că în mod corect instanța de fond a admis lipsa calității procesual pasive a Orașului având în vedere ca aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârâta și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic. În prezenta cauza reclamanții nu au putut face dovada că pârâtul este proprietarul suprafețelor de teren solicitate.
În ceea ce privește vacanta succesorală a moștenirii, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că art. 680.civ are în vedere situația în care lipsesc moștenitorii legali sau testamentari, situație în care bunurile trec în proprietatea statului, iar Ministerul Finanțelor Publice este cel ce reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în față instanțelor judecătorești, iar în speța de față reclamanții nu au făcut dovada că proprietarul terenului a decedat și nu există moștenitori.
Prin decizia civila nr. 769/27.05.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotari astfel Tribunalul a retinut urmatoarele:
"Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă a unui bun, în tot timpul fixat de lege. Aceasta apare ca o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligență, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său.
După cum în mod corect a reținut prima instanță, calitatea procesuală pasivă în cazul unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune presupune identitatea dintre pârât și proprietarul imobilului care face obiectul litigiului.
În speță, reclamanții, cărora le incumba sarcina probei și pe aspectul calității procesuale a pârâtului din proces nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că pârâtul Orașul prin Primar este proprietarul terenului în suprafață de 567 mp, situat în, str. - -, Jud. I, parcelele nr.1003, 1017 și 1018.
Astfel, din adresa nr. 859/2154/26.11.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar de cadastru și Consultanță Agricolă al Orașului reiese că parcelele nr. 1003, 1017 și 1018, situate în, str. - -, nu figurează în domeniul public sau privat al Orașului.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că terenul în litigiu a aparținut anterior unor persoane fizice, respectiv părinții reclamantului.
Susținerile apelanților-reclamanți, în sensul că Orașul prin Primar ar avea calitate procesuală pasivă în baza dispozițiilor art. 680, 724 Cod civil, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, nu pot fi primite.
Astfel, pe de o parte, apelanții reclamanți nu au făcut dovada că adevăratul proprietar al terenului ar fi decedat fără a avea moștenitori. Pe de altă parte, apelanții reclamanți nu au probat nici faptul că s-ar fi constatat vacanta succesiunii, nedepunându-se la dosar vreun certificat de vacanță succesorală, eliberat în conformitate cu dispozițiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, nici vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat că succesiunea adevăratului proprietar al terenului a rămas vacantă, fiind preluată de către stat.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 6111/05.12.2008 a Judecătoriei Buftea."
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, formuland urmatoarele critici:
"Cele două instanțe de fond au admis excepția lipsei calității procesuale pasive a orașului, în cazul în speță, conducându-se după afirmația pârâtei ca "parcelele 1003; 1017 și 1018 nu figurează în domeniul public sau privat al orașului "
O primă observație se impune. Sintagma "nu figurează" nu poate echivala cu aceea de "nu face parte din.; nu aparține.; nu sunt în proprietate. "
Aceste parcele, așa cum am arătat la instanțele de fond, nu figurează în domeniul public sau privat al orașului pentru ca funcționari neglijenți din primărie nu s-au îngrijit să figureze, deși textele de lege invocate de noi, respectiv art.680 civ.; art.26 alin. 1 din Legea 18/1991 a Fondului Funciar arată că (art.680 civ.) "În lipsa de moștenitori legali sau testamentari bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului".
Prin urmare, textul nu este echivoc, ori susceptibil de interpretare, altfel legiuitorul ar fi folosit sintagma "ar putea trece", "este posibil să treacă cu condiția sa. ", ori pur și simplu "pot trece".
Faptul că funcționari publici din primărie nu au făcut demersurile necesare și obligatorii pentru ca terenul să figureze în evidențele primăriei, aceasta nu echivalează cu faptul că orașul nu este proprietarul terenului rămas fără moștenitori. Dacă am admite o asemenea ipoteză, am ajunge în situația absurdă și de neacceptat, evident, că porțiuni întregi din teritoriul României aflate în situații similare, să nu aparțină nimănui - res de relique -, deci să nu aibă niciun statut juridic.
Pârâtul nu se poate apăra invocând propriile greșeli. În realitate, terenul în discuție a intrat în proprietatea orașului după 6 luni de la decesul proprietarului, cu atât mai mult cu cât, nu a existat vreun moștenitor care să facă vreun act de acceptare expresă sau tacită, în termenul legal.
În considerentele hotărârii, instanța de apel, ca dealtfel și prima instanță, arată că, reclamanții nu au făcut dovada că adevăratul proprietar al terenului "ar fi decedat fără a avea moștenitori".
Aceste susțineri nu corespund adevărului din următoarele motive: în cererea introductivă și apoi în apel am arătat că reclamanții stăpânesc terenul în discuție de peste 40 de ani și că acest teren a fost stăpânit de părinții reclamantului peste 50 de ani, fiind primit în posesie de la bunicii reclamantului, care la rândul lor l-au posedat peste 50 de ani, astfel din generație în generație stăpânirea terenului urca în timp la peste 150 de ani, fără a fi tulburați în posesie vreodată de cineva.
Este de notorietate că de viață în România nu a fost niciodată de 150 de ani, aspecte necunoscute nici un arhivele naționale, ca vreun cetățean român să fi trăit 150 de ani. Faptele notorii nu se probează. Prin urmare adevăratul proprietar a decedat în mod cert acum 150 de ani.
Cât privește pe moștenitorii acestuia, care de asemenea ar trebui să aibă venerabila vârsta de 120-130 de ani, aceștia (dacă au existat), nu s-au prezentat vreo dată să solicite moștenirea nefăcând acte de acceptare nici exprese, nici tacite. Nu se poate vorbi, după o perioadă atât de lungă de existența vreunui moștenitor cu drepturi la succesiunea în discuție, pentru motivele care preced. Considerăm că s-au dat răspunsuri la întrebările care s-au ridicat și că aspectele arătate de instanța de apel în considerente au fost temeinic probate.
Pronunțând hotărârea criticată, instanța de apel a încălcat dispoziții imperative ale legii, fapt pentru care instanța de recurs urmează să desființeze în tot hotărârea recurată."
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
In mod gresit instanta de apel a respins apelul si, in mod gresit prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a orasului.
Astfel, din probele administrate in cauza rezulta ca terenul in litigiu a fost stapanit, inainte de a intra in posesia reclamantilor, de parintii reclamantului.
Din relatiile comunicare de Primaria orasului nu rezulta ca pentru parcele nr. 1003, 1017 si 1018 sa figureze sau sa fi figurat alti proprietari.
Potrivit dispozitiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 "Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute laart. 24."
Or, in conditiile in care asupra terenului in litigiu nu a existat nici o manifestare publica a vreunei persoane care sa revendice drepturi, in calitate de proprietar sau de mostenitor al proprietarului initial al terenului, dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 sunt aplicabile, cu atat mai mult cu cat in cauza nu a rezultat ca ar putea fi macar identificata persoana care sa fi avut calitatea de proprietar al terenului in litigiu la momentul la care acesta a inceput a fi posedat de catre autorii reclamantului. Ca atare, in lipsa posibilitatii de a identifica macar persoana care ar fi avut calitatea de proprietar in urma cu aproximativ 150 ani, cand reclamantii pretind ca bunicii reclamantului ar fi inceput sa posede terenul in litigiu nu se poate discuta despre o mostenire vacanta si, in astfel de conditii, se poate prezuma ca in cauza terenul se gaseste in ipoteza avut in vedere de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv ca a apartinut unei persoane decedate fara mostenitori.
In consecinta, fata de cele retinute, rezulta ca, prin aplicarea dispozitiilor sus-mentionate, terenul in litigiu ar fi, ope legis, in patrimoniul orasului si, ca atare, acesta are calitate procesuala pasiva intr-o cauza ca cea de fata, in care se invoca uzucapiunea. De altfel, prin obiectiunile la raportul de expertiza formulate de orasul (filele 46, 47 din dosarul primei instante), acesta a invocat drepturi asupra terenului in litigiu, apreciind ca "terenul intravilan, potrivit reglementarilor Legii nr. 18/1991, art. 25 si a celorlalte legi ale proprietatii, daca nu este revendicat de fostii proprietari si nu are mostenitori este de drept al Consiliului Local al localitatii respective".
Desi exceptia lipsei calitatatii procesuale pasive a fost admisa doar in ceea ce priveste parcelele 1003, 1017 si 1018, iar in privinta parcelei 1020 cauza a fost solutionata pe fond, curtea constata ca se impune desfiintarea intregii sentinte pentru o judecata unitara, cu atat mai mult cu cat in raportul de expertiza parcela 1020 nu a fost individual determinata, ci a fost identificata in comun cu parcelele 1017 si 1018 (anexa 1din raport), fara a exista nici o indicatie in raport ca parcela nr. 1020 ar avea destinatia de drum, asa cum se mentioneaza in adresele depuse la dosar de catre parata. Dimpotriva, in raportul de expertiza se arata ca terenul ce compune cele trei parcele s-ar invecina cu str. - -. Ca atare, se impune clarificarea aspectelor mentionate si determinarea in concret a suprafetelor de teren care au regim juridic diferit in raport de apartenenta la domentiul public sau privat al unitatii administrativ teritoriale parate, in raport de aceasta determinare si aspectele urmarite prin probatoriu fiind diferite.
In consecinta, curtea urmeaza sa admita recursul si, modificand in tot decizia recurata, va admite apelul si va desfiinta sentinta apelata, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 769/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât ORAȘUL, prin Primar.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul formulat de apelantii-reclamanti si impotriva sentintei civile nr. 6111/5.12.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astazi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MS
Tehnored. AP
2 ex. /22.02.2010
Secția a V-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile, Melania Stanciu
